7,305 matches
-
nopților Cu spatele adus Înspre fruntea hîrtiei Strîng colierele aerului din nevăzut melcii de sunete Schimb turnesol inima În eprubeta versului... Cum se poate ușor remarca, avem de-a face aici cu o alternanță / conjugare semnificativă de acțiuni așezate sub emblema ochiului: a prinde, a aduna, a strînge, - pe de o parte -, iar pe de alta, a clătina, a schimba. Mișcarea pur cumulativă pregătește oarecum, la nivelul cantității, saltul calitativ al metamorfozării obiectelor: atitudine contemplativ-participativă ce-și află Împlinirea În schimbare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
defilarea lor o gamă de senzații policrome, fără nuanță muzicală. De aceea, crearea unei atmosfere, prin alte mijloace decît pînă acum”. Un vers din poezia Punct - „Trup dizolvat În peisaj acid” -, citat și de comentatorul amintit, ar putea servi drept emblemă a acestei viziuni de interferențe Între universul lăuntric și cel extern, de asocieri insolite de obiecte și stări de spirit, de treceri bruște de la o perspectivă la alta. Cum aproape fiecare vers conține o imagine nu tocmai obișnuită, atenția cititorului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sex, mai exact la un obiect ce poate fi vândut, cumpărat, furat, respectiv: căsătorii aranjate, prostituție, viol. În cultura masculinăxe "„masculin" a posesiei și cuceririi, corpul femeii este și el luat sau posedat (a se vedea frecvența violului etnic ca emblemă a umilirii, anihilării grupului etnic respectiv). Într-o culturăxe "„cultură" a supremației masculinexe "„masculin", violulxe "„viol" și prostituțiaxe "„prostituție" sistematic practicate și ideologic susținute generează pornografie, iar perpetuarea pornografiei depinde de continuarea practicilor de prostituție și viol.” (Dworkinxe "„Dworkin,Andreea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
sprijină deseori pe postùri intelectuale de idealizare. Efortul de reabilitare a unei pseudo-autenticități originare a darului care ar contesta piața este un astfel de exemplu. Un altul se prezintă în revenirile la un antagonism factice între raporturile de rudenie, ca emblemă a cufundării în dependența personalizată, și raporturile de schimb ca exemplu de extracție a legăturii interpersonale. Afirmarea unei atotputernicii sociologice deținătoare a unui adevăr arhitectonic reprezintă de asemenea o ilustrare în acest sens. Încercând să se situeze la distanță față de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
păstrează, în studierea societăților non-capitaliste, ipoteza raționalității și teoria rarității 10. Orientarea "substantivistă" este reluată în special de Marshal Sahlins 11 în studiul "societăților primitive", pe care le situează la antipozii sistemelor socioeconomice "capitaliste" și din care face din start emblema "societăților de abundență": schimburile s-ar subordona unor logici absolut ireductibile la căutarea unui interes "economic". Când își revizuiește poziția angajându-se mai profund în critica "utilitarismelor" (formaliste, funcționaliste, marxiste), Sahlins 12 încearcă să reînscrie logica practicilor într-o ordine
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mai îndelungate de timp, mai frecvente sau mai rare, ea este inerent prezentă în viața noastră; unora, le poate marca, chiar, atitudinea față de viață, față de semeni. Pentru celebrul profesor și neurolog nord-american A. Damasio, suferința constituie, alături de bucurie, "cele două embleme ale vieții noastre afective" (p. 132). În cazul ei, se manifestă stări de dezechilibru funcțional: "ușurința de a acționa este redusă" (idem, p. 133). Persoana este derutată, rănită moral, dărâmată sufletește. Ea se simte copleșită de evenimentul produs în viața
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
avantaj: asociază domenii distincte în "sisteme de practici" corelate statistic, deci confirmate (tehnica analizelor factoriale). Decurg de aici două rezultate: în plan social, se construiesc "universuri culturale" relativ închise și identificate, care corespund unor "subculturi"; în plan individual, se obțin embleme pe care Bourdieu le numește habitusuri, înțelese ca dispozitive structurate, obiectivate sau actualizate prin gusturi (alimentare, vestimentare, sportive, estetice) și competențe. În interiorul acestor sisteme, bunurile sunt substituibile, iar practicile sunt transferabile dintr-un domeniu în altul, fiindcă exprimă aceeași nevoie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
El considera că popoarele pot să aștepte în plus de la ea Fraternitate. În cursul lunii august a anului trecut, îmi scria: Dacă vreodată, în timp de criză, voi ajunge la timona lucrurilor publice, ideea dumneavoastră îmi va fi jumătate din emblemă". Iar eu îi răspund aici: "A doua jumătate a emblemei dumneavoastră o va înăbuși pe prima, căci nu veți putea face fraternitate legală fără a face injustiție legală 34." Încheind, voi spune socialiștilor: Dacă credeți că economia politică respinge asocierea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ea Fraternitate. În cursul lunii august a anului trecut, îmi scria: Dacă vreodată, în timp de criză, voi ajunge la timona lucrurilor publice, ideea dumneavoastră îmi va fi jumătate din emblemă". Iar eu îi răspund aici: "A doua jumătate a emblemei dumneavoastră o va înăbuși pe prima, căci nu veți putea face fraternitate legală fără a face injustiție legală 34." Încheind, voi spune socialiștilor: Dacă credeți că economia politică respinge asocierea, organizarea, fraternitatea, sunteți în eroare". Asocierea! Și nu știm oare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
hotărârea sa în tipar și uniformă. Uniforma anunță că acela care o poartă a renunțat la voința și hotărârea sa, că el se definește printr-un hotar mai vast, care-l cuprinde pe el și pe alții deopotrivă. Uniforma este emblema vastității hotarului și a absenței hotarului propriu. Vedem deci cum în esența oricărei hotărâri rezidă această ambiguitate a preluării în proiect. Căci orice hotărâre în privința a ceva sau a cuiva poate să se manifeste ca o cuprindere care îmbrățișează și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al infinitului, al infinitului ca indefinit, tocmai pentru că în sine ea nu conține un principiu al limitației. Limita privirii este întotdeauna exterioară privirii, e pusă din afară, și dacă această stavilă nu există, văzul se unește în mod spontan cu emblema fizică a infinitului, care este orizontul. Ca să te bucuri cu adevărat de corporalitate, trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în spirit. Statuile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zeița care nu este doar polymetis, ci și glaukopis. Glaukos înseamnă "strălucitor", așa cum, de pildă, strălucitoare sânt marea, astrele și luna. Privirea (ops), ochiul Atenei este glaukos, este das glänzend-leuchtende Auge, este "ochiul ce luminează strălucind", iar bufnița, glaux, este emblema Atenei tocmai pentru că ochiul ei incandescent poate străpunge noaptea "făcînd vizibil ceea ce altminteri este invizibil"4. Atena polymetis, "sfătuitoarea în varii ocazii", al cărei sfat presupune cunoașterea ce se bazează pe privirea-prealabilă, este deopotrivă glaukopis, dotată cu o incandescență și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Acum sunt eu pentru mine cel mai urât inspector de poliție din întreaga națiune. Acum sunt un țăran murdar care a fost luat în coarne de prima lui vacă... Și ce dreptate are iscusita vacă a statului. Mândrul vultur de pe emblemă este o vacă dreaptă, asta am știut dintotdeauna. Cărați-vă odată, sunteți toți liberi. ZECE PREOTUL: Sunt un preot foarte capabil și luminat. În alveolele inimii mele sub formă de tabernacol este montată o aprindere directă, care face să crească
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Reinvent Yourself”, care susținea: Are loc o revoluție la locul de muncă, iar în centru acesteia se află simplul faptul că o mulțime dintre noi ne străduim să evadăm și să ne reinventăm. Schimbările îndrăznețe de carieră au devenit o emblemă virtuală a curajului.” Munca nu mai înseamnă a rezolva sarcini pentru a aduce bani companiei și patronului sau acționarilor. Acum, munca înseamnă a crea și a menține relații mai echitabile între angajat și angajator sau patron și client. Munca vă
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
este malefică, așa cum, poate, ar apărea la o primă lectură superficială, ci o reformatoare veritabilă, nu este preocupată de viața de dincolo și de perfecțiunea umană, ci vrea doar să acționeze după bunul plac, eliberată de închisoarea căminului și de emblema de simplă aducătoare pe lume a unor urmași. Prototipul acestui personaj ar fi nesupusa Eva, care a dus la căderea întregului neam omenesc. Demonismul ei constă tocmai în această insubordonare, în această încercare disperată de a prelua controlul în cadrul mariajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exponentă a unei epoci înnoitoare, moderne, de laicizare și progres real. Cel care i se opune personajului feminin în acest elan nobil, antagonistul, este de cele mai multe ori tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi valoarea decorativă sau estetică, venind din retorica tradițională, fiind un procedeu care ornează discursul. Suntem de părere că, în cazul lui Chaucer, descrierea are mai mult valoare explicativă, simbolică: portetul fizic, îmbrăcămintea, ocupația relevează psihologia personajelor, sunt cauze sau embleme ale acesteia. Imperfectul introduce personajul feminin în operă, este un timp al irealului și al potențialului 256, durativ în același timp: „Era și-o târgoveață de la Bath”257. Personajul feminin prinde contur prin procedeul „listei”, al enumerării: „Nițel cam tare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
from the Middle Ages to Restoration, Philadelphia, 1989, p. 122 apud Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 260. 317 Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 260. 318 Ibidem, p. 268. 104 melanj de incertitudine și de contradicții, dar devine o emblemă a noului sistem birocratic. „Ca Doamnă Avocat pledant, târgoveața reprezintă agonia, dar și logica unei noi ordini birocratice în societate.” 319 Nu doar bărbații pot interpreta, ci și femeile, „după cum clar demonstrează târgoveața în felul ei ambiguu de a tălmăci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pietatea copilului, patosul cu care mama îndurerată îl caută și miracolul surprinzător al Stăpânei celeste.494 Episodul în care mama își caută îndurerată fiul poate fi corelat cu un episod biblic: Fecioara Maria în căutarea propriului Fiu. Femeia devine o emblemă a mamei îndurerate. Stareța mizează pe declanșarea emoției: miracolul se produce, corpul copilului va fi descoperit, ucigașii pedepsiți. Viziunea ei asupra lumii este îngustă.495 Povestirea sensibilizează auditoriul, uciderea nevinovatului copil trimite simbolic cu gândul la uciderea lui Hristos, paralelismul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
concretă, devenind din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din punctul de vedere al castității, din clipa în care este privită de Apiu și astfel acțiunea povestirii, care s-a convertit într-o alegorie, este desăvârșită.”850 Povestirea se încadrează perfect în genul unui exemplum, devine un fel de emblemă al unui război al viciilor împotriva virtuții. Personajele acționează alegoric, fără a avea conștiința a tot ceea ce întreprind. Întruchipează idei, nu au libertate de acțiune, de voință. Apiu este eminamente malefic, așa cum Virginia este totalmente pozitivă.851 Castitatea nu reprezenta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 384.) 238 vei afla în viața de apoi/ Că nu-i atât huzur în căsnicie/ Pe cât socoți...”887 Ironia naratorului se dezvăluie chiar și în spatele sfaturilor încurajatoare ale lui Placebo, este omniprezentă, devenind o emblemă a stilului chaucerian: „E semn de vrednicie ntr-adevăr/ Când se îndeamnă omul sur la păr/ Să-și ia nevastă jună... Zău c-așa-i!/ Împodobită inimă mai ai!/ Însoară-te așa precum îți place/ și eu socot că-i bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se refugia cu tânăra soție reliefează o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de bătrân ca un rai terestru, numai că în acest eden nu putea să lipsească viclenia, ispita, căderea în păcat. „Grădina pe care Ianuarie o construiește este o emblemă finală a propriei prostii și absurdități și simbolul căsătoriei sale. Frumusețea locului este dată de Mai, și zidul de piatră care o înconjoară reprezintă precauțiile iscate de gelozia orbului Ianuarie.”894 Pentru că binele cunoaște uneori un sfârșit, Ianuarie este lovit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să o însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de a-și pedepsi rivalul, dar moare ucis de Ahile. Femeia devine astfel o emblemă a culpabilității și a trădării nobilelor sentimente masculine, înscriindu-se în tipologia donnei demonicata. Naratorul boccaccesc nu face decât să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana/ di Troiolo in Criseida villana”948. Poemul boccaccesc abordează tematica
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana/ di Troiolo in Criseida villana”948. Poemul boccaccesc abordează tematica unei iubiri profane și se focalizează mai mult pe figura masculină a celui trădat, care devine un fel de emblemă pentru naratorul ale cărui sentimente au fost, de asemenea, înșelate, deoarece mărturisește în introducerea cărții 949 că a fost dezamăgit de iubita sa. Afirmă că, deși alți poeți îi invocă pe Zeus sau Apollo, și chiar el obișnuia să le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]