2,447 matches
-
de regulă dintr-o strofă de paisprezece versuri sau două catrene plus o sextină, supuse totuși normei rimei) sunt ocazionale și surprind latura ironică, dar comprehensivă a autorului acestui gen de "șarje" în fond afectuoase. Idilă tomnatică este un exemplu emblematic în acest sens, dar și pentru că surprinde maniera specifică de lucru a lui Dumitru Spătaru: scriitorul obține acum cel mai potrivit material amestecând în pasta câte unui episod cotidian (ce nu îi poate stârni decât reacții hazlii și repede trecătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măruntă ca viața// în centrul suferinței/ echilibrul/ cuielor din palmă" (Scintilații). Deloc întâmplătoare, din această perspectivă, este revenirea din ce în ce mai frecventă în discursul poetic a metaforei-simbol a cumpenei, cu echivalentele ei semantice cunoscute chiar și ultimele volume ale scriitorului poartă titluri emblematice: Între două nopți, Cumpăna sau Poeme în balans. Pare greu de crezut, astfel, că sursa majoră a suferinței emanate de scriitura lui Cassian Maria Spiridon este determinată, așa cum s-a spus, de timpul perceput ca desfășurare de forțe organice, vii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se sfiește să se înveșmânteze, baroc, în faldurile ceremonioase ale tradiției culturale. Inutil de insistat, din această perspectivă, pe faptul că Horia Zilieru a primit girul criticii de prim rang prin intermediul unor astfel de etichete identificatoare să amintesc doar caracterizarea emblematică pe care i-a făcut-o Eugen Simion încă din 1977: "Horia Zilieru poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiționale și nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic" (în "Luceafărul" din 4 iunie 1977, ulterior reluat în Scriitori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed în ROMÂNIA Pariziana romanesca: mit și modernitate ELENĂ PRUS INSTITUTUL EUROPEAN 2006 Volumul este recomandat studenților din Republică Moldova de către Senatul Universității Libere Internaționale din Moldova. CUPRINS Introducere 7 Capitolul I Personaje emblematice ale modernității: Pariziana 13 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual 19 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze 24 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate 30 1.1.3. Pariziana că mitosferă 34
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
literatura la sociologie, de la istoria mentalităților la etnopsihologie și teatrologie pentru a urmări subiectul în profunzime, din diverse unghiuri. Lucrarea este literară, dar de o literatura deschisă altor demersuri de cunoaștere, prin caracterul sau interdisciplinar și transdisciplinar. CAPITOLUL I PERSONAJE EMBLEMATICE ALE MODERNITĂȚII: PARIZIANA Identitatea feminină și cea pariziana pot fi abordate pe mai mulți versanți, dintre care Revoluția franceză și modernitatea sunt cei mai adecvați, ca punct de referință și eveniment definitoriu al unei societăți noi4 în Franța și în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dar totuși veritabil, îl plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul ciclului zolist constă în folosirea personajelor emblematice ale timpului. Demersul alegoric al lui Zola constă în a face din Pariziana Renée incarnarea regimului imperial, viciat, avid de plăceri, fără valori morale și deci condamnat la o dispariție brutală Renée moare în scurtul paragraf final, prădata de soțul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral, proiectată pe scena unui român. REZUMAT Lucrarea de față este primul studiu monografic din spațiul european dedicat femeii pariziene figură emblematica a realității și literaturii franceze. Proiectul acestui studiu este acela de a arăta cum unul dintre elementele fundamentale ale structurii românești personajul se înscrie în problematică reprezentării. Că demers euristic, lucrarea propune o analiză a reprezentării personajului parizienei că dimensionare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
urbaine. Par la fusion de différentes dimensions d'analyses, le travail est un modèle de réinterprétation poétique et interdisciplinaire d'un personnage complexe. ABSTRACT Thr book is the first monographic study în the European space dedicated to the Parisian woman emblematic figure of the French reality and literature. The project of this study seeks to show how one of the novelistic structure's fundamental elements the character is inscribing în the representation problems. Aș a heuristic approach, the work is an
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată, Franța eternă a fost reprezentată întotdeauna în forma unei statui feminine: fie că persoana colectivă, cum ar fi Marianne (emblemă Republicii franceze) sau Marseillaise și toate reprezentările Libertății, Patriei, Revoluției, Republicii, Civilizației, fie că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pour autoriser să femme à vendre. (...) cinquante mille francs, qui allaient disparaître en dentelles et en bijoux, devaient lui rapporter, à lui, le cent pour cent" [ibidem, p.117]. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Pariziana romanesca: mit și modernitate 2 1 Capitol Cuprins Introducere Personaje emblematice ale modernității: Pariziana Mitopo(i)etică aparentei: femeia pariziana Adnotare Adnotare Concluzii Bibliografie selectivă Capitol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rază de soare / și pe data e seara (Și pe data e seară, trad. MB).370 Cuvinte din cea mai cunoscută poezie a ermeticului au greutatea unei sentințe. Această poezie, o miniatură compactă și autosuficientă, și-a câștigat un statut emblematic și a devenit un monument mult superior altor versuri de acelasi poet sau de alti creatori ermetici.371 Ea conține răspunsul autorului la un îndelungat excurs interogativ și pare să dovedească nu numai faptul că el meditase îndelung asupra condiției
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pentru universul sau liric, insula: insule naufragiază în imense acvarii. Căutând stabilitatea în imaginea transfigurata a tărâmului natal, sicilianul a proiectat idealul sau de echilibru asupra acestui spațiu, pe care l-a inserat în matricea amintitului ecou leopardian. Exemplul este emblematic pentru manieră în care Quasimodo a înțeles să rescrie motive literare preluate de la antemergător, adăugându-le elemente deosebit de personale. Diferențele dintre original și răstălmăcirea creatoare 524 oferă măsură originalității noului poet, care își conturează propriul profil literar original în cadrul tradiției
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cu toate acestea, tot social-democrații au ieșit învingători, demonstrînd perenitatea modelului corabiei vikinge și neîncrederea în formulele integraționiste europene, gen moneda unică Euro. Puterea este, în cea mai mare măsură, descentralizată în favoarea celor 14 regiuni și 275 de municipalități, dar emblematic este faptul că, la Copenhaga, Parlamentul, Regina, guvernul și Biserica au sediul în același ansamblu de clădiri. Iar aici întrebarea "A fi sau a nu fi europeni ?" se va auzi din ce în ce mai tare în următorii ani. 7.13. EGIPTUL " Nimic în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
loc în 1979, cu trei ani înainte de moartea prozatorului și i-a reconfigurat, în fond, posteritatea literară. Cartea rezultată din efortul antologării a fost intitulată, pur și simplu, The Stories of John Cheever/Povestirile lui John Cheever și a ajuns emblematică pentru întreaga carieră epică a scriitorului. Recent, a apărut și în versiune românească (oferită de Ciprian Șiulea), la Polirom, sub auspiciile colecției Integrala prozei scurte. În acest volum, John Cheever dă măsura adevăratului său geniu narativ, creionînd un univers (american
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se stabilește între două elemente: text și operă, sau prezent și trecut. Cu alte cuvinte, la fel cum textul nu poate fi înțeles decât în interiorul operei, nici prezentul nu capătă substanțialitate decât din prisma trecutului: "Dumnezeu este imaginea vie si emblematică a acestei nevoi de legitimare. E sensul și nevoia de sens, e autoritatea și nevoia de fundament, e limita și nevoia de limitare, e limbajul și substanțialitatea sa, e originea și nevoia de întemeiere, e trecutul și legătura sa indestructibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sens, consecvența poetei. Alina remarcă saltul valoric din volumele maturității. Tonul este, aici, puternic elegiac, ca o plângere continuă. În Ochiul de greier, spre exemplu, apar toate temele și motivele din lirica poetei. E, așadar, în opinia autoarei, un volum emblematic. Acest amănunt ne poate conduce magistral prin rețeaua poemelor blandiene. Sesizarea pertinentă a faptului că-n fiecare volum există câte-o artă poetică dezvăluie, și ea, conexiunea dintre părți, sudarea lor într-un tot unitar, situat dincolo de metaforicitate, dincolo de simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că dintre epitetele asociate textului, în formulările nuanțate ale Autoarei "omul evocărilor lui Ureche trece fulgerător pe ecranul textului" "istorisirile de evenimente de pe tabla textului", "zeci de chipuri se desenează pe canavaua textului" de evidențiat mi s-ar părea, drept emblematică prin rezonanța fluid-denominativă, "unda textului". Pe această "undă" intră lectura Profesoarei, în situare infailibilă, cu intenția declarată a "luării notei" diapazonale utilizate de scriitorii vechimii. Inefabila "undă" înscrie mișcarea vibratilă a comentariilor de critică universitară ale Autoarei, atât la rostirea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în prim-plan silueta unui scriitor de structură meditativă asemănătoare cu a Autoarei. În simetrie cu "Întoarcere spre timpul vechi", din măr-turisita aspirație a Doamnei Profesoare, "Lunga trecere de vreme", estimată poematic prin evocarea pentru ochiul regal polonez a momentelor emblematice din depărtarea istoriei țării sale, acaparează și reflexivitatea lui Costin. Cu rezerva, exprimată de Autoare în ultimele rânduri, că evaziunea spre "vârsta de aur" e "o soluție poetică ce exprimă vocația contemplării, întârziind devenirea". Ca în orice mare lecție universitară
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
volumul merita o mai bună evidențiere la vremea apariției, cel puțin din câteva considerente pe care le voi indica în cele ce urmează. Din motive asupra cărora nu insist, reflexul cultural de a împrospăta, prin reeditări și traduceri, operele figurilor emblematice ale românității pare să se fi înțepenit într-o letargie vecină cu o boală lungă și fără leac. Neglijăm, în chip nefericit, ceea ce ne articulează în chip substanțial identitatea culturală, iar această slăbiciune se însoțește ocazional cu lamentația și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu basmul, în special cu ceea ce reprezintă, în cadrul acestei specii populare, evaziunea în fantastic. În cazul acestor romane și nuvele, pe de o parte, lucrurile sunt simplificate față de basm, pentru că lipsește în proza artistică istorică la care ne referim, sistemul emblematic al imagisticii populare. Din această cauză, basmul și povestea cultă, atât de cultivate în secolul al XIX-lea, se vor supune canoanelor narative populare, în vreme ce proza artistică istorică, nu. Pe de altă parte, la nivelul expresiei, dintre toate variantele avute
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
după regulile retoricii antice, unde un text, pentru a fi receptat, trebuie să respecte triada ciceroniană și quintiliană deopotrivă delectare, persuadere, docere, predosloviile nu uită imperativul estetic, condiție a atragerii cititorului între paginile cărții. Din această perspectivă, metaforele cărții devin emblematici ambreiori retorici în măsură să influențeze decisiv demersul de receptare, scriitorii concepând opera însăși ca pe un spațio-timp simbolic ce-i conține și le determină scriitura. Cartea grădină a desfătării (la Antim Ivireanul, într-una dintre dedicațiile sale, susținută și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
excelență în cheie spirituală, ca oferind acces la esență, pentru că "ochii cei înțelegători" au ca miză să "cunoașteți rădăcina bunâtăției lui, că iaste mult roditoare de înțelégeré sufletéscî". Într-o frază amplă, unde Udriște Năsturel excelează în construcția de imagini emblematice pentru o întreagă istorie a ideilor perioadei, se adaugă metafora cărții-strajă neadormită "strajî trezvî" ce susține, protejează și provocă la introspecție 78, a cărții "chezaș și povețitoare" garant și adjuvant -, ori excepționala comparație a cărții cu "bucin glăsitoriu de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sa către cititorii Adunării de multe învățături, Iași, 1757) ca întreprindere culturală coerentă, de parcurs și expresie deontologică și de asumare, cu conștiința responsabilă a propriilor fapte și (re)cunoașterea celor de referință de dinaintea sa. Ideea care se relevă este emblematică și explică, în fapt, întreaga grijă a cărturarilor români pentru acțiunile lor intelectuale și pentru portretele de "binefăcători" ai cărții conturate în panegiricele deloc rare: scoaterea în lumină a unei cărți este un act cultural ce vine în continuitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care, în ciuda faptului că numerele seamănă din punct de vedere muzical, au reușit să el individualizeze foarte bine pe plan sonor. Concluzie Cele mai bune reclame sunt cele care acționează asupra mecanismelor involuntare ale creierului. Cazul micilor melodii (jingles), este emblematic pentru această situație, pentru că nu îl putem împiedica să nu ne mai sune în minte. Fiind cântate în buclă de creierul nostru, ele devin obișnuite și pot provoca plăcerea familiarității. Melodiile acestea devin însoțitoarele noastre de zi cu zi, ceea ce
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și de baligă, acea plasticitate savuroasă a limbii române, pe de alta, printr-o derută paradoxală. Mai mult de atît, sapțiul cultural al limbii originare se răzbună ca o amantă abandonată și respinge corpul devenit străin. A fost și cazul, emblematic, al lui Panait Istrati, pe care francezii l-au primit cu căldură, în vreme ce pozițiile adoptate de criticii români dinainte și de după război s-au vădit extrem de divergente, în funcție de orizontul de așteptare socio-cultural. Pe fond, atacurile împotriva textelor istratiene se sprijineau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]