2,112 matches
-
fost găsit, după relatarea unora, neînsuflețit, la picioarele unei scări, poate chiar în fața bisericii San Pier Maggiore, unde se spune că ar fi înmormântat. ...Simonetta Vespucci supraviețuiește ? Ar putea privi și în viitor, să zicem, spre celelalte tablouri ale dispărutului ? Emoționată de plânsul câinelui Laelaps la moartea Procridei... N-ar mai avea importanță dacă a existat cu-adevărat vreodată un pictor care nici măcar nu-și purta numele, ci îl împrumutase pe cel de Cosimo de la atelierul unde, se susține, și-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
m-a adorat și toată studenția mea a fost o permanentă luptă cu mine însămi, pentru ca să fiu întotdeauna bine informată și să nu-l dezamăgesc niciodată. Examenele mele erau și ale lui... Parcă-l văd rezemat de geamul editurii, așteptậndu-și emoționat iubita: - Cật? Asta era cea dintậi întrebare. - Zece! - Bravo, Luminel! Și-i povesteam, și-i tot povesteam ce-am scris în teză, cậte citate am dat, cum a reacționat profesorul. Urmau felicitările de rigoare și, drept recompensă, mult așteptata noastră
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu ce zici, se lasă cu porc În frigider sau nu? Că poți să te duci și la supermarket, iei de-acolo, gata ambalat... Sandu Șpriț stă cu Libertatea sub ochi și se uită emoționat la fata de la pagina cinci. Băi, băieți, uite-aici ce făptură delicată, care Îmbină provocator senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ... Și este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viața-n ei... Porc, zici? Eu pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
strigă când ne-o fi mai rău ca acu’ să ne fie, iar un bețiv cu state vechi de serviciu pune capul pe masă și plânge cu suspine. Murmură aproape neauzit că ar mai bea un păhărel, fiindcă m-am emoționat, Însă nu-i mai face nimeni cinste deoarece este În faza critică În care orice picătură de alcool poate duce la dezastre medicale. Așa că adoarme tresărind la diferite intervale de timp. Gicu Îi solicită lui Gore să coboare de pe scaun
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
distracție, iar tu mai aveai puțin Și făceai deschiderea la parastas. Ptiu, stăteam În spatele tău Și te sprijineam cu-n deget, ca să nu cazi pe spate. Că a mea a Și zis: O fi băut, săracu` Gore al nostru, e emoționat... Erai emoționat, craiule? Simțindu-se introdus la mijloc, cum se spune, Gore preferă să toarne din nou În pahare, fiindcă discuțiile la cârciumă provoacă Întotdeauna o sete teribilă. Ați plecat de la taxele lu` Boc Și-ați ajuns la nunta mea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tu mai aveai puțin Și făceai deschiderea la parastas. Ptiu, stăteam În spatele tău Și te sprijineam cu-n deget, ca să nu cazi pe spate. Că a mea a Și zis: O fi băut, săracu` Gore al nostru, e emoționat... Erai emoționat, craiule? Simțindu-se introdus la mijloc, cum se spune, Gore preferă să toarne din nou În pahare, fiindcă discuțiile la cârciumă provoacă Întotdeauna o sete teribilă. Ați plecat de la taxele lu` Boc Și-ați ajuns la nunta mea. Cu haltă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să mă tai în tablă, și trăgeam cât puteam, până când cel mai deștept ceda. Acesta era mereu animalul. Scoteam atunci triumfător din burta lui Mecanismul. Ajunsesem la lucrul în sine. Deși făceam asta de zece ori pe an, eram mereu emoționat. Aveam în mânuțele mele de copil de cinci ani un obiect complex și uimitor. Era obiectul care explica mișcarea. Era primum movens al jalnicei găini. Carcasa, acum aruncată într-un colț, turtită până la nemairecunoaștere, nu fusese decât aparență, iluzie, mimetism
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu am prea putut fi de acord în 141 privința valorilor noastre. Strategia mea în sporovăială asta literară era, firește, să nu-l contrazic, ca să putem ră-mîne în relații acceptabile lunile care mai rămâneau până la întoarcerea mea acasă. M-a emoționat un singur lucru, faptul că-l iubea pe Topîrceanu și-l știa pe de rost, și mai ales că avea curajul să spună asta. A fost, cred, singurul nostru punct comun. Călin ajunsese în Olanda împotriva voinței lui și suferea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
n-ar locui nimeni: ruinele abandonate din centru și bordeiele de carton și tablă ondulată de la periferii și de pe maidane. Am trecut de multe ori pe lângă case gata să cadă la orice rafală de vânt. Cât de mult m-a emoționat cîte-o lumină la etaj, filtrată prin hârtia veștedă ce acoperea o fereastră! Sau hăinuțele de copil puse pe sârmă într-un balcon strâmb. Bătrâna care zace o zi-ntreagă, pe trotuar, cu un săculeț de semințe de floarea soarelui în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ele sânt indiscutabile și absolute. Sânt cele care ne provoacă reacții adevărate în fața adevăratelor realități. Cele care ne situează, măcar cu o parte din ființa noastră, de partea adevărului. Pot negocia viața lui Rick din "Casablanca", deși soarta lui mă emoționează profund, pentru că încă mai discern între ficțiune și adevăr. Pot negocia viața și destinul pasagerilor de pe Titanicul ce se scufundă, maiestuos, pe câțiva metri pătrați 298 de ecran. Pot la o adică să admit și consensualitatea valorii agoniei lui Ivan
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cineva, cele mai multe întreținute de unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivăzută, cât prin faptul că e adevărată. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce își făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mama, urcă-n tramvaiul despre care știa că-l va duce la capătul călătoriei lui, care trebuia să fie începutul unui destin, începutul unei vieți ghidate de principii și reguli noi, cu totul străine de ceea ce trăise până atunci. Era emoționat de prezența în Iași și, puțin îngrijorat. Îl aștepta examenul de admitere la o instituție de prestigiu din capitala Moldovei. El venea dintr-o zonă tare vitregită, conștient de pregătirea lui școlară, precară, față de a ieșenilor sau a celor din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-l dea În vileag. Într-un fel misterios, emoția era acolo cînd le-a văzut (simțit, experimentat), nu el le-a infuzat o. El Își mărturisește emoția doar prin ricoșeu evocîndu-le. Și speră ca și pe cititor ele să-l emoționeze În același fel. Este o invitație și o provocare la a simți că lucrurile și natura comunică tainic, fără cuvinte, cu noi. Abia În fața imaginilor (lucrurilor și scenelor aievea), contemplîndu-le și meditînd la sugestiile, aluziile, tîlcul lor (care nu poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Soare cu dinți Soare cu dințisingură la fereastră fetița știrbă Cornel C. Costea Sigur că putem rezuma satisfacția noastră suficientă la faptul că observăm și savurăm un joc facil de cuvinte referitor la dantură. E la fel de ușor să ne și emoționăm de biata fetiță, poate bolnavă, poate jinduind să iasă la joacă Încrezătoare În rînjetul Îmbietor al soarelui (căci gîndul nostru matur și chibzuit nu mai știe să dea crezare unui gest plin de candoare și generozitate). Și totuși, cu puțin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba și convinge (docere, probare, monere) cu cea de a persuada și emoționa (conciliare, delectare, movere) din retorica antică. În concluzie, ele intră din sfera raționalității cotidiene în cea a subiectivității discursului, împlinind cu precădere o funcție estetică sau, altfel spus, reprezintă una din amprentele individualității artistice în orice luptă de condeie. Călinescu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
diverse îi reconfirmă celebritatea, iar această calitate funcționează ca un indicator al eficienței pamfletului. Nu doar scriitura, ca act estetic, e cea care bulversează și seduce prin ruperea brutală a convenției, prin dinamitarea cadrului principial de comunicare; ceea ce atrage și emoționează, în plus, e intuirea riscului pe care dimensiunea conflictuală îl presupune. De aceea, celebritatea oricărui pamflet politic este proporțională cu riscul consecutiv publicării sale: fie un "scandal" (termenul este frecvent atașat polemicii de presă de cercetătorii francezi) generalizat, acolo unde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că pictura, de pildă, va supraviețui (ca artă capitală). Nicio tehnică de reprezentare a lumii nu e nemuritoare, ci numai nevoia de a o imortaliza stabilizând instabilul. Cine spune "este frumos" recunoaște o aptitudine de a traversa timpurile și a emoționa și alți oameni. Este frumos": mai mult decât un brevet de calitate, un certificat de perenitate. Acel lucru ex-istă, consistă, stă în picioare. Va fi un semn și un reper. În asta rezidă "miracolul artei": suprimarea distanțelor. "Miracol" vrea să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puternice împotriva timpului decât zeii pe care-i slujesc". Fără îndoială, chiar dacă într-o artă genială există întotdeauna mai mult decât un simplu geniu formal, este nevoie și de acesta. Și, la fel cum virtuozitatea nu este suficientă pentru a emoționa, o mitologie ferventă, cum au societățile unite, nu produce de una singură imagini simbolice sau vii. O operă devine artă din momentul în care-și depășește creatorul; de unde nu rezultă însă că valoarea ei de depășire e suficientă pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fiindcă nu este nimic de văzut. În afară de inevitabilul dorifor al lui Policlet, nu vom găsi aici nicio aluzie la vreo operă plastică ori la vreun artist. Biografii au vorbit despre tablourile proaste din casa lui din Königsberg și este ceva emoționat în retragerea aplicată a sedentarului: spre deosebire de Diderot sau chiar de Rousseau, Kant nu frecventează arta epocii lui. Citește, fără să privească. Ilustrațiile sunt rare, iar călătoriile lui, cărți. Când scrie "consternarea sau un anumit timp de perplexitate care [...] îl cuprinde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a intrat în istorie din fața lucarnei? Un lacanian ar spune: "Micul ecran ține de imaginar, cel mare de simbolic". Godard, mai simplu: "Aici ridici capul, dincolo cobori ochii". E drept că în baia vizuală ai mai multe șanse să fii emoționat decât rebel. A gândi înseamnă a spune nu. De voie, de nevoie, televiziunea spune "da" lumii așa cum este ea; cinemaul îi spune "da, însă"; pictura îi spunea "da", până la Manet. Începând de atunci și aceasta este încă forța ei caracteristică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un rol emoționant și după ce lăsaseră masca jos. Dacă numai faptul de a spune cuvinte scrise de un altul inflamează astfel prin sentimente fictive, ce nu vom face noi, care trebuie să gândim ce gândește acuzatul, pentru a putea fi emoționați ca și clientul nostru?" (Institution oratoire, Livre 6, Les Belles Lettres, 1977). Această asimilare a statutului de comediant cu cel de orator, încă foarte vie în epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul al XIX-lea. Marmontel, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suferim, să ne întristeze, și totuși această suferință, de care, cu referire la ele, spectatorul suferă, este dorită de el, și chiar suferința sa îi face plăcere. Ce este deci aceasta, dacă nu o murdărie mizerabilă, pentru că aceste evenimente ne emoționează cu atât mai mult, cu cât suntem, pentru a ne vedea într-atât de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe alții, mizericordie. Dar ce fel de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
circ, acțiunea nu este jucată, ci reală. În timp ce gladiatorul moare de-a binelea în arenă și sângele său se scurge sub ochii îngroziți ai spectatorului, la teatru moartea este jucată. Totul este aici trucat. Spectatorii o știu și nu se emoționează peste măsură. Sfântul Augustin citează exemplul unuia dintre elevii săi care, din dezgust, n-a asistat niciodată la un spectacol de gladiatori. Forțat să meargă acolo de prietenii săi, n-a putut, spre marea lui surpriză, să reziste acestei "sângeroase
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diferite evenimente care nu poate fi numai de ordin logic, ci trebuie să satisfacă și regulile proprii artei dramatice. Corneille, ca și Aristotel, preferă verosimilul extraordinar pe care îl condamnă docții. Îndrăgostit de sublim, el caută situații excepționale, susceptibile să emoționeze spectatorul. Pentru a-și justifica alegerea, el invocă, în Discurs despre poemul dramatic, neverosimilul unor mari subiecte antice precum crimele Medeei, Clitemnestrei, care sunt totuși la originea unor piese foarte puternice. "Marile subiecte care pun cu putere pasiunile în mișcare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care l-ar fi avut compunând aceste versuri, și care ar fi destul de încetinit prin acest efort de memorie, pentru a face ca starea sa sufletească să nu mai răspundă la ceea ce ar pronunța ea. Auditoriul nu s-ar lăsa emoționat de acest lucru, și l-ar vedea prea premeditat pentru a-l crede veritabil." Aceste reticențe, formulate de unii teoreticieni ai clasicismului asupra necesității utilizării versului în teatru, se vor înmulți la sfârșitul secolului. Asupra lui apasă o adevărată discreditare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]