1,678 matches
-
două fete, iar pe 14 august se împlinește un an de la moartea băiatului lui, Xavier, și el cu handicap. Este a patra oară că parcurge drumul spre Santiago, mereu din alt punct. îl întreb care-i motivul și-mi răspunde emoționat ,,Pentru Xavier, pe care îl port în inimă 75 mereu”. îmi arată apoi piciorul. Pe pulpă are tatuat numele băiatului. Vorbește mult, despre multe, dar am observat cu ușurință faptul că pe acest drum îl poartă o dragoste nemărginită pentru
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe mine să cânt ceva specific românesc. M-a luat total pe nepregătite. Mă prezint și spun că o să încerc să cânt cântecul pe care m-a învățat mama mea când am intrat în seminar, „Lăudat să fii, Părinte!” încep, emoționat, dar după primele versuri mă blochez și-mi cer scuze pentru emoții. Degeaba m-au aplaudat, căci nu am reușit să-mi revin. Aveam in fața ochilor chipul mamei, iar în urechi glasul ei duios, repetând-mi melodia ce am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și-mi cer scuze pentru emoții. Degeaba m-au aplaudat, căci nu am reușit să-mi revin. Aveam in fața ochilor chipul mamei, iar în urechi glasul ei duios, repetând-mi melodia ce am cântat-o la examenul de admitere. Emoționat am rămas apoi până s-a terminat acest moment atât de frumos. Bucuria și visele adolescenței mele se împleteau strâns cu bucuria de pe camino. Era prea mult deodată, după o zi lungă și grea. La ora 20 concelebrez în biserica
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
jur, și probabil că mulți varsă la fel, lacrimi de bucurie. Vraja ei mă domină. O văd toată sfântă, solemnă, măreață și primitoare. Urc treptele grăbit și intru pe ușa ei mare, alături de mulți alți pelerini, ca și mine, grăbiți, emoționați, obosiți, fericiți. Solemnitatea navelor, a bolților, mulțimea pelerinilor, toate mă copleșesc. Mă arunc în genunchi, cu fața lipită de lespedea de marmoră, pe care o sărut cu pietate, udând-o cu aceleași lacrimi de bucurie. Probabil, în ele se vărsa
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
convocase însă pe reprezentanții tuturor partidelor pentru a le comunica această hotărâre și pentru a le cere să primească să se ralieze la ea și pentru a le solicita tot concursul de care țara avea atâta nevoie. Regele era foarte emoționat..., discuția nu a mai avut loc ca la Sinaia, în limba franceză, ci în limba română. România Veche murise în clipa în care se ridicau cele dintâi raze ale zorilor României Noi [...] În rezumat, Regele Ferdinand a spus că în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Mardari Al. Reluând ședința, noua listă a fost votată În unanimitate și În 27 aprilie 1972 am fost confirmat ca decan al Facultății de Medicină Veterinară. Autorul Împreună cu prof. Tărăboanță Gh, fratele Traian și profesorul Pamfiie I. (de la dreapta la stânga) Emoționat, am primit noua funcție, pe care niciodată n-o visasem și n-am bănuit că vor urma 18 ani În care sub diferite funcții voi conduce destinele noii facultăți ieșene. O primă etapă a fost cea de decan al Facultății
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de la Floridita i-au comandat un bust, care a fost instalat în fața locului obișnuit ocupat la bar de Papa. Bustul purta și o placă de bronz cu inscripția "Prietenului nostru Ernest Hemingway, premiul Nobel pentru literatură. Floridita". La "inaugurare" Hemingway emoționat ar fi declarat "Nu merit așa ceva. E o onoare prea mare"! Constante a murit la 2 decembrie 1952, Hemingway participând la funeralii. Barul a fost preluat de soție, care a lansat un proiect închinat memoriei răposatului, proiect aprobat de clienți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
p. 110.) El sosi la noi însoțit de soldat, ca să ia ziua-bună; avusese voie numai pentru a și lua bani de la bancă, dar cu un bacșiș mai obținuse de la însoțitor și o raită pe la familie. Impresionabil cum este, era foarte emoționat. Vederea copiilor și mai ales mângâierile lui Sandu, care îl recunoscuse, l-au mișcat mult, astfel că îl însoții, cam fără voia soldatului, până la hotel. Întorcându-mă acasă, găsii pentru mine, Costache și Lia ordinul poliției de a nu ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
maica stariță. Mamă-sa îi făcuse morală ca să nu se sperie de toate călugărițele în costumul lor impresionant pentru un așa mic copil. Îl învățase să-i sărute mâna, zicându-i: „Plecăciune, maică“. Nu știu cum nimerise acest termen original. Băiețelul, foarte emoționat, a ascultat-o întocmai și pe urmă s-a vârât într-un colț de unde observa toate, cu ochi mari. Noi vorbeam cu starița, când sosiră două maici și, după protocolul mănăstirii, făcură două mătănii și îi sărutară mâna. Deodată se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
era mai bine, și la urma urmei îi credeam în stare de orice. vizita lui tülff De ziua de 4 mai, pe când mă duceam cu gândul la Florica, ne anunță pe a doua zi starița vizita lui Mackensen. Era foarte emoționată. Cum nimeni nu știa nemțește, nu înțeleseseră că era vorba numai de Tülff von Tscheppe und Weidenbach, guvernatorul Munteniei. Totuși sosi colonelul Pepi de la Brănești, puse o gardă la poartă „cu puștile în sus“, zicea maica. Călugărițele așezaseră în salonul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și Mitropolie făceau mare caz de el și de bunul lui prieten. [Acesta era învățat și scriitor de talent, dar cu un caracter și mai josnic. Cu atât mai trist! Astfel, într-o zi, îmi sosi femeia din casă foarte emoționată și îmi poveti că d. Galaction, pe care îl cunoșteam de la șezătorile organizate în casă la mine de G. Diamandi, venise cu un ofițer german ca să-l încartirueze la noi. „Doamnă, să nu vă supărați“, dar fără voie i-am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
protesta [, deși știrile din Occident erau bune și lumea prinsese nădejde] (Ibidem.). La 16/29 septembrie se împliniră șase luni de la internarea mea la Pasărea. Toate erau neschimbate, chiar frumoasa lună plină la care priveam atunci așa de tristă și emoționată, dar care acum mi se părea vestitoare de știri bune de la ai noștri. Toate îngrijorările de atunci se schimbaseră în speranțe, revoluția rusă ne reda Basarabia, atitudinea polonezilor, cehilor și slovacilor ne promitea dez membrarea Austriei, turbarea ungurilor ne-o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
schimb cu cei germani de acolo. Le-am strâns, de la noi și de la amici, ouă, brânză, cârnați și ceva parale, căci Crucea Roșie nu le dădea decât puțină slănină și pâine, iar germanii, un ceai seara. Bieții oameni erau foarte emoționați, gândindu-se la tristul efect ce erau să facă acasă infirmi cum erau, dar se bucurau mult de a scăpa de sub paza vrăjmașului și de a-și regăsi vatra. Cei care rămâneau erau foarte deprimați și au trebuit multe vorbe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fost singura manifestație ce s-a făcut la revistă [defilare] lui Ionel, care asista ca un simplu trecător la triumful operei lui. Nici măcar pe programul oficial, în Te Deum-ul de la Mitropolie, nu figura. Noi eram atât de absorbiți și de emoționați, încât nici nu am băgat de seamă această indiferență, sau mai bine zis această trecere de vedere a publicului și a guvernului, ci tocmai acum, după atâția ani, scriind aceste linii, o constat. Din balcon deci priveam la defileul care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și capetele plecate. Apoi, când în aceeași sală a Ateneului, Ionel își rosti primul discurs de la declarația războiului pentru a-și explica înaintea țării acțiunea și [a-și] justifica politica din război, discurs care ținu două ședințe, toată Camera, adânc emoționată ca și oratorul de reamintirea atâtor dureri, pierderi, entuziasm și fericire, îl ovaționa cu frenezie, Transilvania, pe băncile din mijlocul parterului, ședea mută și impasibilă. D. Sever Dan, pierzându-și sângele rece, aplaudă și dânsul. Atunci d. Eugen Goga, trimis
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cuvenea, dar nu s-au îngăduit discursuri. Maniu, neținând seama de această interzicere, a rostit elogiul lui Madgearu. Ceremonia funebră a lui Iorga a urmat pe aceasta. Cu toate odioasele măsuri de îngrădire ale guvernului, era o mulțime enormă și emoționată, de la ultimul lucrător până la cel mai de seamă intelectual, cu Academia Română în frunte. Ca să-i ascundă rănile de pe obraz [lui Iorga], îi pusese familia un strat de pudră groasă care îi făcea o mască sinistră. Din familia noastră: Lia, George
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să cânte la orga bisericii. Am avut parte de un concert special, iar când am ajuns înapoi în curtea liceului Bethlen Gabor, ne-am întors cu toții cu fața către ea și am aplaudat-o îndelung, omagiind-o. S-a înclinat emoționată în fața noastră, și cred că a fost un moment foarte plăcut. Țin minte un moment simpatic cu micuța chinezoaică, m-am întâlnit cu ea pe holul internatului, în drum spre toaletele care erau comune, și la un moment dat o
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sa nuvelă, Fluierul lui Ștefan, scrisă, după cum recunoaște autorul însuși în Cum am început a scrie, sub influența unor puternice trăiri erotice pentru o fată, Maria, din orașul natal, și în urma unei excursii deosebite la Brădățel, lângă Fălticeni. Fiind foarte, emoționat, Gane nu și-a putut citi manuscrisul. Bun lector (alături de Eminescu), Titu Maiorescu a citit deosebit de expresiv compunerea lui N. Gane, iar la sfârșit a exclamat: "Eh bien... Messieurs, voilà une nouvelle". (Cf. Zile trăite, p. 124). Bine primită, nuvela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!" Apoi, pănă a nu se scoborî domnul de la tribună, Mihail Kogălniceanu, privighitoarea Moldovei cum era numit pe atuncea, îl întâmpină la scara tribunei și rosti cu voace adînc emoționată următorul discurs: "Măria-ta! După o sută cincizeci și patru de ani de umilire și degradare națională, Moldova a intrat în vechiul sau drept, consfințit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pe capul său, pre domnul. Prin înălțarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am] escaladat, cu hainele la sub țioară, pe fe reastră și peste gardul de nuiele [și] mi-a șuierat fier binte, pe lângă ure che, un glonț de armă; ispravă pe care, povestindu-i-o lui Sfarț, acesta mi-a mărturisit emoționat că, neavizat În nici un fel, avusese totuși preștiința unei Întâmplări neno rocite și viziunea cadavrului meu jelit de soție și copil. Datorită generozității și disprețului său pentru formalismul administrației militare, care nu Împiedică, ci favori zează nere gulile, toată trupa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Printre ei, desigur, și Victor. I-a servit cu tort de ciocolată și sirop de vișine preparat în casă. Toți invitații au felicitat-o pe sărbătorită, sărutând-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe aleile și pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La începutul lui septembrie, fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
totul îl captiva, totul îi stârnea admirația - de la tinerețea în care Iosif Visarionovici Dugașvili excelase prin brutalitate, ignorarea regulilor morale și sociale comune, accente de paranoia, apoi anii lui de pușcărie (fusese condamnat pentru furtișaguri), evadarea (aici tovarășul Cameniță constata emoționat că traiectoriile lor seamănă ca două picături de apă, și el avusese de-a face cu penitenciarul, și tot pentru mărunțișuri, și el scăpase prin fugă...), apoi alegerea lui, în aprilie 22, ca Secretar General al Comitetului Central, la al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-mi mai aminteam de ce mă irita și cât timp rămâneam tensionat și plin de porniri negative datorită lui. În postura de oaspete pe care nu-l lua nimeni în seamă, se purta rezervat, asculta ce spun ceilalți și era vădit emoționat când i te adresai. Politica fusese combustibilul care-l ținuse important și sigur pe sine. Cei zece ani de absență din prim-planul hărțuielilor pentru putere îl făcuseră vulnerabil. Ar trebui să spun „cei numai zece ani“, întrucât un deceniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mei frumoși, buni și nevinovați, îi păstrez în mintea și inima mea cu iubire, cu dragoste aleasă și infinită gingășie așa precum scoica își apără comoara neprețuită sub formă de mărgăritar. Îi caut și îi chem permanent și tot mai emoționat, amintindu-mi perioada fascinantă și neprihănită a copilăriei apusă pentru totdeauna, însă păstrată surprinzător de proaspătă și de reală într-un colț al creierului meu ca în picăturile rășinoase și colorate ale chihlimbarului descoperite de neobosiții arheologi dornici să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
două luni în urmă, dar am ținut-o ascunsă pentru a o citi acum. Intră mult mai bine acum, în condiții date, de privare de libertate. 02 decembrie 1999 Am depus jurământul militar. Defilare, "masă festivă", pseudo-naționalism de circumstanță, părinți emoționați. Sunt iarăși acasă la București, liniște, doar basul profund după care am învățat să mergem în pas de gâscă timp de trei săptămâni îmi răsună încă în urechi. Nu știu cum pot să scriu despre "experiența" armatei. Cel mai bine a definit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]