3,474 matches
-
abstractizantă, cu inversarea termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele, parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
organizațiilor nonguvernamentale și ale altor instituții ce definesc modul de organizare societală curentă sunt esențiale în acest sens. Să presupunem un individ oarecare, pentru care modul de funcționare, obiectivele și principiile pe care se bazează o instituție oarecare reprezintă o enigmă. Încrederea sa în capacitatea respectivei instituții va fi redusă, exceptând eventualitatea în care instituția cu pricina este purtătoarea unei legitimități tradiționale. Să presupunem o societate în care indivizii au o încredere redusă în instituții. Regulile pe care acestea le vor
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
care ne reîntregește ființa prin altoirea pe trunchiul arborelui lui Iesei? Pentru a cunoaște esența euharistică a faptului de a fi, avem nevoie de o elementară inițiere în gramatica teologică a liturghiei. E un fel de a pătrunde mai bine enigma propriei neînțelegeri. Vom descoperi atunci că Homo faber este mult mai aproape de Homo religiosus. Când nu mai are credință, înțeleptul face ceea ce face și cel credincios. Trăind împreună cu alții o Viață ce Se împarte fără să Se împuțineze, putem avea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
proiect de gnoză ideologică sau teodicee speculativă, breasla istoricilor a decis să îmbunătățească instrumentele cercetării pozitive, consolidând cunoașterea noastră despre trecut printr-un flux continuu de studii și publicații de o rară minuție. Dezavuând simplificările, latura de unicitate, surpriză și enigmă a evenimentului istoric își recapătă locul în narațiunea istorică. Crezul naiv în progres profesat de Voltaire (1694-1778), Gibbon (1737-1794) sau Comte (1798-1857), iluziile hegelienilor sau convingerile materialiștilor marxiști au fost dezarmate de grotești evidențe statistice. Avansul spectaculos al cercetării istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologie și rugăciune. Doar aflați pe această punte de echilibru dogmatic creștinii pot dobândi conștiința apartenenței lor la o comunitate mărturisitoare a aceluiași crez și botez. Altminteri, Scriptura despărțită de cadrul referențial al liturghiei Bisericii conține o sumă indefinită de enigme și contradicții care nu pot fi rezolvate de exegeze strict punctuale. Întâlnindu-se cu un mare dregător din Etiopia, care citea din cartea lui Isaia, apostolul Filip s-a mirat și l-a întrebat: „«Înțelegi tu oare ce citești?» Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înseamnă teorii incomplete și fără suportul real necesar susținerii acestora! Economia ecologică reprezintă un domeniu relativ nou de cercetare universitară transdisciplinară, îndreptat asupra dinamicii și interdependenței spațiale dintre economiile umane și ecosistemele naturale. Principalul său obiectiv este să descifreze marea enigmă: cum funcționează o economie printre restricțiile ecologice ale biosferei? Ca urmare, economia ecologică regrupează și conectează într-un mod mai aparte diferite discipline, în interiorul grupului științelor naturale și sociale, dar mai ales între aceste domenii mari. În 1992, la Rio
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
crescânda presiune a mediului de afaceri, în primul rând a corporațiilor multinaționale. Dar tot liberalism este, în ultimă analiză. Mai îngrijorătoare mi se pare relativa impopularitate a gândirii liberale în rândul intelectualilor occidentali. Pe mine, ca istoric al ideilor, această „enigmă” a liberalismului mă interesează în cel mai înalt grad: de ce nu aderă mai mulți oameni inteligenți la doctrina liberală? În termeni mai dramatici: de ce sunt intelectualii atrași mai curând de tiranie decât de libertate? Asemenea întrebări nu sunt noi. Le-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
misterioasă pare, în ochii lor, mai potrivită cu ideea pe care și-o fac despre sediul inteligenței unei făpturi atît de puternice. E limpede, prin urmare, că, din punct de vedere frenologic, capul acestui leviatan în stare vie, este o enigmă absolută. Nu avem nici un indiciu vizibil sau palpabil în legătură cu adevăratul său creier. Căci balena, ca toate făpturile într-adevăr grandioase, se arată oamenilor de rînd sub o aparentă falsă. Dacă golești acest craniu de masa lui de spermanțet și-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-ți piciorul tău viu în locul unde era altădată piciorul meu... așa... acum, pentru ochi nu-i decît un singur picior, dar pentru suflet sînt două picioare. Acolo unde simți tu pulsînd viața, exact acolo o simt și eu. E o enigmă, crezi? Ă Aș zice mai degrabă că-i o cimilitură, domnule căpitan. Ă Ascultă, atunci. De unde poți tu să știi că acolo unde stai acuma, nu stă, fără voia ta, o ființă vie, întreagă și gînditoare, dar invizibilă și impenetrabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unui proroc de pe insula lui, mort între timp, care se folosise de trupul lui Queequeg pentru a scrie, cu ajutorul acestor semne hieroglifice, o teorie întreagă despre cer și pămînt, precum și -un tratat mistic despre arta cunoașterii adevărului - Queequeg era o enigmă vie, o operă miraculoasă într-un singur tom, dar ale cărei mistere nu le putea descifra nici el însuși, deși inima îi bătea lîngă ele; iar aceste mistere erau, deci, menite să putrezească pînă la urmă odată cu pergamentul viu pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vedeți sau nu vedeți? Uite cum ard flăcările! O, duh magnanim! Acum mă mîndresc cu genealogia mea! Tu, însă, nu ești decît tatăl de foc - pe dulcea mea mumă n-o cunosc. O, necruțătorule, ce-ai făcut cu ea? Iată enigma, dar a ta e și mai adîncă. Tu nu știi de unde vii, de aceea te crezi increat; și necunoscîndu-ți începutul, te dai drept neînceput. Eu știu despre mine ceea ce tu nu știi despre tine, atotștiutorule! O, duh limpede, există dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care toată veșnicia ta nu e decît timp și întreaga ta forță creatoare nu-i decît forță mecanică. Prin tine, prin sufletul tău de flacără, ochii mei arși îl întrezăresc vag. O, focule orfan, schivnic etern, îți ai și tu enigma ta incomunicabilă, durerea ta de neîmpărtășit. în agonia mea trufașă îmi descifrez tatăl și stăpînul. Sări, sări și linge cerul! Eu sar cu tine-odată, ard cu tine, m-aș contopi cu tine! Te sfidez și mă închin ție! Ă Ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celorlalți ceea ce e atît de adînc înrădăcinat în propria-mi minte! Partul, partul! S-a dus?... Trebuia să se ducă înaintea mea, numai că urma să-l mai văd o dată înainte de a muri eu însumi. Cum vine asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele tuturor judecătorilor - o enigmă care-mi ciocană creierul întocmai ca pliscul unui vultur. Dar o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dus?... Trebuia să se ducă înaintea mea, numai că urma să-l mai văd o dată înainte de a muri eu însumi. Cum vine asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele tuturor judecătorilor - o enigmă care-mi ciocană creierul întocmai ca pliscul unui vultur. Dar o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puțin centrați pe propriile nevoi afective și mai mult în slujba relației. Observați gesturile de mai jos. Doar unul dintre ele indică dorința de apropiere relațională; după părerea dumneavoastră, care anume? Acum aveți într-adevăr toate indiciile pentru a dezlega enigma. Înclinarea capului arată faptul că nu ne înșelăm dacă credem că celălalt încearcă să se apropie de noi. Cele două gesturi de mai jos sunt mai sugestive decât cele precedente. Deschiderea antebrațului prefigurează deschiderea părții superioare a trupului. Mângâindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mai de seamă reprezentant al istorismului in gândirea germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și inceputul secolului XX. Lui Dilthey, metafizica i se înfățișează drept „o stranie creatură duală”. Spre deosebire de cercetările științifice, construcțiile metafizice caută și propun soluții ale „enigmei lumii și a vieții”. Dar în opoziție cu operele artistice și cu credințele religioase, ele încearcă să ofere asemenea soluții cu mijloace teoretice, conceptuale și le afirmă drept universal valabile. „Aspirația ei (a metafizicii - n.m. M.F.) este să soluționeze enigma
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
enigmei lumii și a vieții”. Dar în opoziție cu operele artistice și cu credințele religioase, ele încearcă să ofere asemenea soluții cu mijloace teoretice, conceptuale și le afirmă drept universal valabile. „Aspirația ei (a metafizicii - n.m. M.F.) este să soluționeze enigma lumii și a vieții, în timp ce forma ei este valabilitatea universală. Cu o față se întoarce spre religie și creație artistică, iar cu cealaltă spre sțiințele particulare. Ea însăși nu este nici știință, în sensul științelor particulare, dar nici artă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să impună, de la bun început, un anumit model. Blackmailers Don’t Shoot oferă, încă de la primele rânduri, modelul pe care avea să-l urmeze până la capăt. În toate romanele și povestirile, accentul cade pe atmosferă și personaje, iar nu pe enigmă. Mallory, detectivul adus de la Chicago pentru a rezolva, la Hollywood, un caz de șantaj nu numai că vorbește și se comportă precum Marlowe, dar se și îmbracă la fel: ambii poartă un powder-blue suit, semn al încercării de a aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o simplă mișcare neașteptată îl poate dezechilibra, demonstrându-i, lui în primul rând, cât de precar, de fragil și neputincios e în încercările de a pune ordine în lume. Școala detectivistică tradițională cultivase în mod deliberat o estetică a abordării enigmei. Ea corespundea, într-adevăr, rigorilor jocului de șah, logicii perfect funcționale a împărțirii lumii în buni și răi. Un furt, un asasinat, un viol, o infidelitate conjugală erau acțiuni care lezau ordinea lumii, iar detectivul era taumaturgul: prin înlăturarea actului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
venețiană și a zvârlit-o pe alee. El a redat crima acelui tip de oameni care o comit pentru anumite motive și nu doar pentru a furniza un cadavru (Chandler, 1980, p. 16). Detectivul nu mai este mașina de dezlegat enigme, ci personificarea unei atitudini, exagerarea unei posibilități (MacShane, 1976, p. 206). Din nefericire, prejudecățile publicului moștenite de la înainte-mergători funcționează și în cazul urmașilor. Deși aduce venituri serioase, deși e citită mai mult ca oricând, ficțiunea detectivistică e în continuare tratată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau altul, frauduloase, dar atunci când nu sunt, avem de-a face cu formula clasică și avem tot dreptul să folosim termenul literatură detectivistică (Chandler, 1977, pp. 56-57). Nici termenul mystery nu e mai fericit, pentru că reduce scrierea la dezlegarea unei enigme. Cât despre novel of suspense sau inverted detection tale și alte variante ale aceleiași formule lipsite de originalitate (psycho-thriller, novel of murder, chase), nu fac decât să-i întărească mentalitatea de exilat într-o lume de o înspăimântătoare sărăcie conceptuală
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe propriile picioare dacă scriitorul are ambiția de a fi ceva mai mult decât un autor de texte perisabile. Or, un roman polițist se recitește - când se recitește! - pentru calitatea „scriiturii” și abia în al doilea rând pentru ingeniozitatea rezolvării enigmei. Povestirile polițiste care rezistă peste ani au, invariabil, calitățile ficțiunii de calitate. ș...ț Este necesară o mare îndemânare tehnică pentru a compensa precaritatea stilului, deși trucul s-a mai folosit uneori, mai ales în Anglia - notează, pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
textului. Altminteri, în viziunea autorului, deznodământul ideal este cel în care totul este clarificat printr-o acțiune scurtă, fulgerătoare (Ibidem). Cu alte cuvinte, povestirea ideală e aceea care admite existența, în corpul său natural, a unei secvențe artificiale: secvența rezolvării enigmei. Observăm, din aproape în aproape, că mystery-ul e alcătuit din două părți distincte ce trebuie tratate în mod diferit: pe de o parte, „textul crimei”, adică punerea acesteia în scenă și urmărirea implicațiilor sale, iar pe de altă parte, „textul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și decizie, în practică, autorul de romane polițiste rămâne în zona potențialității și abstractului. Problema raportării corecte la cititor în faza cea mai vulnerabilă a discursului artistic - și anume, când acesta se transformă din „text al intrigii” în „text al enigmei” - este, după cum însuși Chandler recunoaște, insolubilă. Primejdia de a spune prea mult este la fel de reală ca și aceea de a spune prea puțin. Opțiunea lui Chandler s-a dovedit, și din acest punct de vedere, fericită: el a mizat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e un semen al autorului și nu un adversar ireductibil al acestuia. Acest parteneriat nu trebuie, însă, redus la o simplă și seacă negociere între parteneri egali în subtilitate. Strategia autorului conține, instinctiv, un spațiu de manevră invizibil pentru cititor. Enigma trebuie, la un moment dat, fisurată. Dacă misterul nu poate fi dezlegat pe parcursul lecturii, fie și doar pe mici porțiuni, el riscă să rămână un corp străin, parte a unei farse cu gust sălciu. O minimă prudență te îndeamnă să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]