2,305 matches
-
neliniști și psihoze. Sábato o acuza pe mama sa că l-a făcut să aibă o copilărie "de împrumut", cu un nume "de împrumut", ca un substitut; este ca și cum ar fi fost lipsit de uterul sau sânul mamei, "acea regiune enigmatica unde se fac și se desfac destinele" si atat de importantă pentru relația făt-mamă în structurarea psihicului copilului 111. Astfel, Sábato suferă de halucinații de mic, chiar alterări de comportament (înțepă ochii păsărilor și pisicilor cu ace, ca și Fernando
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
absolut, iar găsirea acestei promisiuni, pentru un neliniștit intelectual și vital cum este Sábato, se poate transforma în obsesie. Femeia poate fi salvarea noastră, spune Sábato, pentru că este cea care nu numai că da viață, dar și conserva "specia această enigmatica". "Dragostea lui Castel pentru María este de factură suprarealista, este un cristal care comunică cu Absolutul, punct de convergență dintre real și fantastic, este Nadja lui Breton. Castel întâlnește în María posibilă lui salvare, ieșirea din singurătate, din incomunicare; după
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
produsul supraconștientului sub forma sa sublimă este motivația justă, morala și că produsul spiritual cel mai autentic al supraconștientului sînt miturile, rezultă că SEMNIFICAȚIA ASCUNSĂ A IMAGINILOR MITICE TREBUIE SĂ FIE MOTIVAȚIA JUSTĂ: BAZA ETICII. Miturile trebuie să fie expresia enigmatică a unei morale, fără să fie stabilită pe cale speculativă, ci fondată în însăși natura ființei umane, întrucît conținutul supraconștientului, motivația justă și formularea ei teoretică eventual prin imagine -, poate fi acum definit din punct de vedere psihologic pe baza analizei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
valoarea simbolică a miturilor, sau, dacă o recunoșteau cum procedează Strauss, de pildă -, aceasta nu era decît pentru a le aduce la nivelul produselor unei reverii vagi a sufletului primitiv și nu pentru a le considera drept purtătoarele unei terminologii enigmatice la prima vedere, dar foarte precisă în sensul ei ascuns și a cărei semnificație avea să fie scoasă în evidență prin intermediul analizei. Oricît de meritorie ar fi intenția acestor autori, rezultatele lor adesea foarte apreciate din punct de vedere literar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu prezintă numai expresia religiozității și a artei, ci și o filozofie și preștiința psihologiei oamenilor din vechime. Criteriul valorii științifice este adevărul și formularea precisă a acestuia. Dacă știința epocii noastre depășește de departe prin exactitatea formulărilor ei expresia enigmatică și simbolică a miturilor, ea este în schimb departe de a depăși adevărul profund al miturilor, adevăr care înglobează sensul întregii vieți. Afirmația aceasta ar putea fără nici o îndoială să pară șocantă pentru spiritul unei epoci atît de mîndre de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
asemenea preștiință simbolică: viziunea supraconștientă a miturilor a putut crea și susține epoci culturale, fiind singura care putea face acest lucru. Atît timp cît generațiile succesive au înțeles supra-conștient adevărul simbolic, indivizii, călăuziți de viziune, de credința comună în adevărul enigmatic care se ascunde în spatele imaginilor (ghidați de motive sublime care decurg din ele și de judecăți de valoare care determină activitatea), au putut forma o comunitate culturală care a evoluat spre epoca înfloririi. Abia în momentul în care simbolurile au
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în avantajul lui. El posedă o noțiune vagă și subiectivă asupra cauzalității, dar ignoră legalitatea (cel puțin legalitatea mecanică). Dat fiind că orice cauză este pentru el intenționată, totul devine capriciu din punctul lui de vedere. Intențiile care îl înconjoară enigmatic ("spiritele") pot pune stăpînire și să anime orice obiect (mai ales obiectele capabile de mișcări fizice inexplicabile, care i se par animate: fulgerele, norii, vîntul apa care curge etc). Intențiile pe care omul primitiv le suspectează peste tot deoarece pot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
existență corporală sau sub forma unui spirit pur, după ce am respins tentativa de a dovedi logic existența unui astfel de dumnezeu, este important să clarificăm viziunea misterului, să limpezim imaginea, să înlocuim imaginea simbolică a miturilor prin imagini mai puțin enigmatice, accesibile înțelegerii conștiente nu prin intermediul pseudo-dovezilor logice, ci cu ajutorul formulărilor veridice din punct de vedere psihologic, care nu sînt deloc explicații ale misterului, ci explicații ale semnificației imaginilor mitice sau respingeri ale interpretărilor speculative. Potrivit mitului, cît și conform psihologiei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se au în vedere dificultățile pe care le probează individualismul metodologic și teoria alegerilor raționale în a face plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că individualismul utilitarist, metodologic, basculează aproape ineluctabil într-un individualism ontologic, spre exemplu în credința că tocmai în calitate de indivizi aceștia își produc credințele și chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
imperceptibile ale heleșteului pe care plutește nevinovata fecioară. Prin fluiditatea-i debordantă pe care am mai remarcat-o, d-na T. ofelizează existența celor din jur, mai ales iubirea și gândurile lui Fred Vasilescu. Ar fi o inedită explicație pentru enigmaticul abandon la care recurge bărbatul. Chiar de la prima apariție scenică, Ofelia este pentru Hamlet o nimfă, după cum cea dintâi impresie pe care d-na T. i-o lasă Autorului este de femeie a cărei inteligență și grație stau sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
istoria contemporană a narațiunii, prin extraordinara sinteză a sugestiilor postmoderne și temeritatea de a reconcilia "fierbințeala" și "răceala" personajului într-o ambiguitate trăită în chip dramatic, deși fără un conflict aparent. Dintr-o puzderie de reconstituiri și dezmembrări, se întrupează enigmaticul, alegoricul Carlo, expresie a metabolismului de furnicar textual, dar și a supremei eliberări de sine a autorului: "Să mor în creația mea; să mor așa cum se moare de-adevăratelea, din facere; să mor, cum se moare de fapt, ejaculând în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
naziștilor, după ce italienii părăsesc satul, urcând și trecând muntele spre un port din Italia de unde vor fi îmbarcate pe nava "Sette Fratelli" cu destinația Israel, Nejma traversează deșertul alături de iubitul și ocrotitorul ei Saadi, ținând la piept pruncul frumoasei și enigmaticei Roumiya ce va muri în timpul epidemiei de ciumă izbucnite în tabăra de la Nour Chams. Și muntele, și marea și deșertul sunt atât spații ale captivității, cât și ale evadării. Destinele celor două eroine (surori) rezonează, sunt complementare, amândouă vor evada
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din amanții actriței), Norman Mailer, Joyce Carol Oates ș.a. Bref, Michel Schneider relatează precis și în detaliu ultimele treizeci de luni ale lui Marilyn (1960 4 august 1962) ce corespund ședințelor sale cu cel mai influent psy din Los Angeles, enigmaticul doctor Greenson, acesta fiind și ultima persoană care a văzuse în viață pe actriță. Adevărul e că tratamentul prescris de acesta nu prea are de-a face cu psihanaliza freudiană clasică, de vreme ce el accepta ca pacienta să facă uz de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
războiului, un angajament deocamdată nemărturisit. În fine, din 1945, lucrează ca taxatoare. Nu avea familie. Povestea se derulează insinuant din scene și detalii, aparent în limita firescului, care apoi, în a doua parte a cărții, vor ilumina și vor explica enigmaticul comportament, cenzura sentimentală, controlul confesiunii, dar mai ales ciudățeniile Hannei, între care cea de a-și pune iubitul să-i citească cu voce tare zeci și zeci de pagini de literatură, altfel spus, să facă din el un vorleser. Dincolo de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
continuă să recurgă la stratageme, de data asta prin intermediul prietenului său Ruiberriz, un scriitor fantomă, ghost writer, un stilist de discursuri oficiale contra plată. Care găsește o cale de acces spre bătrânul Téllez, tatăl Martei și mâna dreaptă a unui enigmatic personaj de la Palatul Regal (zis Unicul, Singurul, Singurus, Solitarul, Only the Lonely, Only You). Când Juan Téllez va apela la oferta textuală a lui Ruibérriz, Victor i se substituie, având astfel ocazia să-i cunoască pe membrii familiei Martei, pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fost apoi prelungită cu încă cinci ani, până în 1936. De la începutul anului 1930 a primit și dreptul de a ține cursuri. Cum le-a apărut Wittgenstein celor care l-au cunoscut atunci? El a fost perceput drept autorul unei scrieri enigmatice care a părăsit apoi îndeletnicirile filozofice pentru a le relua zece ani mai târziu. Așadar, drept o personalitate extrem de puternică, un om care probase că este capabil să-și conducă viața într-un mod cu totul nonconformist. Impresiile lui Frances
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ele. Wittgenstein se simțea atras de persoane caracterizate prin seriozitate morală și onestitate, lipsite de pretenții și de orice afectare. Cu privire la starea de spirit pe care i-o transmiteau echilibrul și moderația lor, el s-a exprimat într-un mod enigmatic: „Ființele omenești normale sunt pentru mine un balsam și, în același timp, un izvor de suferință.“ Relațiile sale cu prietenii veneau în întâmpinarea unor nevoi sufletești cu totul diferite de cele care țin de ceea ce se înțelege în mod obișnuit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de faptul că lectura lui îl va atrage și îl va respinge în același timp. Ray Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poeți...“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ea.) El trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect.“ Ne putem întreba: care este cititorul despre care Wittgenstein a crezut că „îl înțelege“? Este probabil cititorul căruia această remarcă finală nu-i va apărea drept enigmatică și paradoxală. Dacă este adevărat că Frank Ramsey ar fi spus „Ceea ce nu se poate spune nu poate fi rostit și nu poate fi nici fluierat“, atunci el nu a fost un asemenea cititor. O mare varietate de considerații pot
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sugerează că noi facem primul pas în filozofie atunci când ajungem să înțelegem cu adevărat că traseele pe care obținem clarificări conceptuale sunt cu totul diferite de cele ale cercetării științifice. Din această perspectivă putem citi și rânduri, la prima vedere enigmatice, ale autorului Cercetărilor filozofice, cum sunt acestea: „Aici ne lovim de un fenomen remarcabil și caracteristic în cercetări filozofice: dificultatea - aș putea spune - nu este de a găsi soluția, ci de a recunoaște drept soluție ceva ce arată ca și cum ar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale Mariei Mănucă, intitulată Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde./ Ei mă așteptau/ cu frunze de catifea argintată/ Dintre scuturi de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici,/ din amintirea câmpiei". Comentând versuri similare, Cristian Livescu nota, inspirat, că "Poezia aceasta se hrănește din interjecția culorii, din transcenderea instantanee a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se preocupă, pe de o parte, de eros și artă, de religie și istorie, de umanitate și temporalitate, de elementar și cosmologic; pe de altă parte, în texte se invocă tot soiul de animale ritualice, eroi legendari, hierofanți și preotese enigmatice, plus alte câteva personaje ambigue ce execută pași semnificativi dintr-o serie de ceremonialuri complicate uneori inutil. De cealaltă parte, spre exemplu, începe cu o vânătoare, continuă cu un pelerinaj cu scop divinatoriu și se încheie cu sugestia unei epifanii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îi este străină alteritatea interioară, perceperea străinului ostil ce încearcă evadarea dintr-un sine multiplu, dar egal zbuciumat, este construit poemul Non plus ultra: "eu vin/ pornind de la zero/ desculț/ vin îmbrăcat simbolic// în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul/ strigătul verde/ oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se poate reflecta în decursul meditației subsecvente, de regulă temporale: efigie a feminității înseși, partenera-obiect al transfigurării poetice apare întotdeauna și ca pretext al racordării definitive la atemporal, la mitologie și istorie. Pe oglinda vizitată de stele, în cursul unei enigmatice călătorii "plutitoare pe marea egee", poetul devine visătorul ce se transportă, bineînțeles "în somn", într-un fel de spațiu-timp al utopiei, în care se reiterează la nesfârșit istoriile de dragoste de factură mitologică. Iubirea are, în acest caz, funcția de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
habillée, cette harpe éolienne qui marche, cette personnification des Trois Grâces ressuscitées qu'on appelle la Parisienne? (...) Une littérature qui s'épuise en efforts pour inventer ce qui n'existe pas, car la Parisienne est un mythe" [ p.2]. Esență enigmatica a Parizienei nu este ușor de surprins: "Comment décrire ces êtres, dont la grace a charmé leș plus grands esprits?" [Hasenclever, p.129-130]. Sunt destule motive de neînțelegere a acestui personaj și în reprezentarea Parizienei în literatura romanesca: "Quant à
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]