7,152 matches
-
atâtea decupaje din scenariul consacrat. Dicțiunea poetică dimoviană rescrie (sunt tentat să spun și eu, ca și editorul, postmodern) textul folcloric, oferindu- ne o demonstrație de măiestrie literară, defel disonantă în contextul poeticii „ultimului Dimov”. Dacă facem abstracție de planul epic, de sorginte folclorică, și această carte poate fi utilizată de exegeți ca o excelentă cheie de acces în arta dimoviană. Căci „ultimul Dimov”, fără să mai șocheze ca în primul deceniu de după revenirea în literatură, este la fel de convingător și de
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
Nicolae Scurtu Biografia și opera poetei, prozatoarei și eseistei Ana Blandiana (n. 25 martie 1942) comportă o cercetare amplă și profundă spre a identifica universul liric și epic al uneia dintre cele mai talentate scriitoare din literatura română. Așa cum scriitoarea argumentează și în epistolele trimise la vârsta de 19 ani poetei Victoria Ana-Tăușan (1937-2011), prietenă încă din adolescen- ță, orice scriitor trebuie, un timp, să se izoleze, să
Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4822_a_6147]
-
în cazul său, aveau o valență hotârât ontologică și experimentală, depășind stadiul teoretic. Un fapt evident: autorul posedă talentul rar de a încadra ficțional referințele la sau din gânditori, de a le face poetice și părtașe la acțiune, la trama epică, și de a le înzestra cu valențe poetice; citatele nu sunt niciodată decorative ori prezente de dragul erudiției, ci explică anumite fapte (de pildă, al-Kindi, cu teoria razelor, îi revelează pe cei prezenți drept complici la o acțiune suprapersonală; sau ideea
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
la noi, oriunde se adună mai mult de doi scriitori, se pot auzi discursuri mult mai inflamate și mai infamante la adresa breslei. În fine, pentru a concluziona, mi s-a părut că, având în vedere miza cărții, și structura ei epică, și mijloacele artistice ale scriitorului sunt adecvate. Aflați într-un fel de „loc unde nu se întâmplă nimic”, Evghenie se iluzionează că va scrie un roman și va deveni un scriitor „adevărat”, pentru ca în final să se mulțumească și cu
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
e opac. Parabolele seamănă cu un asemenea decor, cu o imagerie anume gândită pentru a conspira și deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată a unei epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
aici, sub foarte sobrul titlu de Bibliografie, nu păcătuiesc prin nimic. Fără a fi, ele însele, niște capodopere, nuvelele de tinerețe transplantate în Logica fortifică totuși o capodoperă. Al cărei atu și a cărei prospețime rezidă astăzi nu atât în epicul cărții (vrem, nu vrem, reiterăm experiența cu Anatole France), cât în mesajul radical în calofilia lui. Sunt multe episoade de neuitat, care merită citate (au și fost de altminteri citate, în cei aproape treizeci de ani de la prima apariție a
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
de titluri, toate pe ecran cu pixeli. Marea deosebire pe care o constată Kathrin Passig e că lectura unor astfel de texte nu se mai face pînă la capăt, ci pe sărite și cu atenția îndreptată mai puțin spre firul epic. Cărțile se citesc mai repede și deopotrivă mai superficial. Mai mult, deznodămîntul și intriga cărții cad pe planul al doilea, întîietate avînd dispoziția lecturii, care constă în relaxarea dată de niște pagini pe care le poți citi și pe întuneric
A citi pe întuneric () [Corola-journal/Journalistic/3661_a_4986]
-
întinde cât cerul, „ca o foaie de plăcintă sub un făcăleț”. Dincolo de stil, ceea ce izbește din primele zeci de pagini ale romanului este maniera complet neverosimilă, chiar brutală, aș zice, în care autorul alege să insereze elementul mistico-fantastico-supranatural în trama epică. Redau un fragment care mi se pare edificator: „Magistrul Dolfus de la Museion, care se pretindea reîncarnarea patriarhului Avraam, obișnuia să doarmă pe verandă și a strănutat. Păsările din jur, speriate, au zburat peste acoperișurile sângerii. O clipă mai târziu s-
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
A zvârlit bărbatul jos și din clipa aia s-a dedicat rugăciunilor” (pp. 309-310). Sunt două dintre cazurile flagrante, căci, altminteri, textul este înțesat de astfel de apariții miraculoase „deus ex machina”. În stilul acesta avem de parcurs o tramă epică extrem de complicată, conținând mai multe povești imbricate, din diverse epoci, în care evoluează o mulțime de personaje, unele repetându-se în scene din perioade diferite. Încerc un soi de sinopsis: Capitolul 1: pe la 1900 și ceva, un comisar de poliție
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
cu tăiș vidia stă fără probleme lângă „destabilizatorul genetic”. În sfârșit, ceea ce mă face sceptic cu privire la Mortido nu e nici scriitura (Nimigean e un excelent cunoscător al limbii române), nici construcția (care, dificultuoasă fiind, rămâne mereu la latitudinea autorului),nici epicul stagnant (am convenit că e vorba de un roman poetic, deci se cuvine să-i prețuim limbajul), ci senzația greu de înlăturat că, într-un proiect parcă gândit de Urmuz sunt prea multe paragrafe parcă scrise de Rebreanu. 1 S-
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
politice postdecembriste, pe care, simbolic, le declanșase, rămâne pivotul narativ și destul de moralizator al cărții, din simplul motiv că tema puritatății etice determină distopia lui Nicolae Stan să facă o neașteptat de bună casă cu utopia. Să ne explicăm: eșafodajul epic menit, minimal - pentru că nu discutăm de vreun science-fiction - configurării vieții din 2091, aduce un suflu à la Spielberg: „Întreg pământul a devenit o farfurie de humă tot mai încinsă. Ghețarii s-au topit în mare parte, iar planeta s-a
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
deportați, cei doi trebuie să înceapă o viață nouă, în condiții imposibile. „Am să fac o casă pentru noi la capătul lumii” decide Jacob, devenind, din acel moment, un învingător. Impresionant este însă și ce transpare printre rânduri, în spatele tramei epice propriuzise: este vorba de încrederea lui Cătălin Dorian Florescu în puterea poveștilor, ce apar cumva ca metonimii ale înseși literaturii. Poveștile pe care le spun mai tot timpul personajele - bunicul, despre strămoșii Caspar și Frederick, Ramina, despre duhuri, diavoli și
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
roman, mizează, în toate cazurile, în grade diferite, pe experiența biografică a autorilor. Aș spune că la Pora această experiență este cel mai abrupt asumată. Forma clasică a scrisorii este utilizată aici tocmai pentru a da greutate confesiunii. Toate „manevrele” epice la care recurge autorul nu fac decât să îmbogățească aparent o experiență de viață care comunică destinul unui prozator în anii ceaușismului târziu. Demersul anamnetic al lui Pora este neiertător cu „memoria scurtă” a contemporanilor noștri. Mizeria fundamentală și strivitoare
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
răstimp de câteva decenii, au fost de o perfectă prețuire, cordialitate și recunoștință. Acesta din urmă, singurul critic literar din interbelic care a scris despre toate cărțile lui Ion Vlasiu, a fă- cut-o cu deplină înțelegere relevându- i specificitatea discursului epic și notele distinctive ale artei sale narative. * Buc[urești], 7 noiembrie [1]963 Mult iubite maestre, Am trecut ieri pe la Muzeul Literaturii, unde ați binevoit să-mi lăsați un exemplar dedicat din ultima d[umneavoa]stră lucrare*, vol[umul] VI
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
măreție sumbră... sceptică și în același timp încărcată de tristețea, de fanatismul adevărului”. Secolul al XIX-lea, care, dac-ar trebui prezentat printr-o imagine, ar apărea, în viziunea lui Thomas Mann, „împovărat precum Atlas”. Poverile fiind mai ales masivitățile epice - Balzac, Tolstoi (cathartic, moralist, romantic-creștin ca Wagner), sau, în dramă, Ibsen - asemănător cu Wagner mai ales la bătrânețe („în oboseala lor maiestuos-sclerotică, cu toate mijloacele devenite acum automatisme, cu amprenta lor tardivă de rezumat, privire în urmă, autocitare...”). Bătrîni meșteri-vrăjitori
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
atunci când comentează dezastrele din Orientul Mijlociu, zona pe care o cercetează cu predilecție, Adrian Cioroianu ni se înfățișează, iată, și ca romancier. Acest Adulter cu smochine și pescăruși (Ed.Curtea veche, 2012) este un roman în sensul deplin al noțiunii, cu epică legată strâns și cu personaje care se rețin. În deschidere Adrian Cioroianu a ținut să-și prevină cititorii că „povestea ce urmează este o ficțiune”, că „personajele sunt inventate”, că „locul desfășurării” este și el inventat. Poate nici nu era
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
de Sebastian Faulks - primul cu număr rezonabil de pagini, al doilea, un tom gigantic, trece de 800 de pagini. Ambele au acțiunea plasată în perioada victoriană și ca personaje principale doi prieteni medici, urmăriți pe parcursul întregii lor vieți, iar substanța epicii o dă căutarea în care se angajează: a înțelege și a trata nebunia, a descoperi însăși esența ființei umane, în secolul pozitivismului și încrederii în progres. Amândoi autorii au mai fost traduși în limba română, dar romanele de față au
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
timp cu psihologia personajelor, nu le construiește portrete foarte amănunțite, nici nu insistă foarte mult pe conflicte interioare sau tensiuni personale, jucând totul pe cartea dezvăluirilor uluitoare, în stare să țină cititorii cu sufletul la gură, autorul norvegian conduce firul epic într-o manieră cât se poate de originală. În locul unor capitole scurte, în care acțiunea să se desfășoare gradual, culminând cu ceea ce s-ar numi un cliffhanger, Tom Egeland, preferă o descriere împânzită de flashback-uri, paranteze digresive și notații
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
profeției și lecturii în viitor - groapa cu sânge unde se adună duhurile în Odiseea, infernul din Eneida - sau descrierea paradisului alcătuită de Augustin în Cetatea lui Dumnezeu, cartea a XXII-a (pp. 19-20). Cât despre apropierea dintre creatorul de poezie epică și zeul făurar, Radu Petrescu observă că poziția lui Homer se opune celei exprimate ulterior de Platon. Autorul Iliadei se imaginează în operă sub forma unui automat mecanic pentru a afirma că nu este un servitor al divinității, în timp ce filosoful
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
filiații, de multe ori insolite. Notează astfel reluarea motivului horațian al vieții ca ambarcațiune purtată pe valurile potrivnice ale pasiunilor la Petrarca, Baudelaire, Rimbaud, Poe sau Mallarmé (pp. 98-99). Surprinde suprapunerea imaginilor finale din Eneida și din Orlando furioso, poeme epice în care sufletul celui ucis (Turnus, respectiv Radamante), victima protagonistului (Enea, respectiv Ruggiero) își ia zborul spre lumea de dincolo cu un geamăt de revoltă (p. 78). Propune o lectură cu trei niveluri a înfruntării dintre Tancredi și Clorinda din
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
209). Nuvela lui Camil Petrescu Moartea pescărușului prezintă neașteptate analogii cu al doilea cânt din Iliada prin tendința de a aglomera în bloc descrierile, observă comentatorul. În același timp, el găsește că la Homer construcția este mai liberă, căci poetul epic nu caută neapărat o anumită imagine concretă, asemenea prozatorului român. Superioritatea expunerii homerice deschise, fără constrângeri, pare evidentă, de vreme ce compoziția pretinde așezarea de la sine a lucrurilor (pp. 364-366). Studierea atentă a felului în care a compus Homer îi oferă adnotatorului
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Chifu și Liviu Ioan Stoiciu, cauza stînd în absența unei mize teoretice a încleștării, căci motivul discordiei sînt antipatii cu tentă subiectivă, atmosfera de spovedanie risipindu-se în favoarea răfuielii personale. Golurile acestea de ton sînt răscumpărate de episoade trădînd nerv epic, ca acelea despre eliberarea cîinilor din cușca hingherului, eviscerarea cadavrului mamei, trenul zdrobind la Rădăuți o pereche de miri, incinerarea tatălui sau sfîrșitul motanului Pisovschi. Alex Ștefănescu nu e filotimic în sens orgolios, ci un hipertimic cronic în variantă duioasă
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
inclus cîteva grupaje în Frumoasa fără corp, 1993); dar s-a autoconstruit ca prozator, remodelîndu- și felul de a percepe și de a înțelege lumea, alegînd soluții tot mai cuprinzătoare de absorbție a realității în text, mai „narative”, nu neapărat „epice”, dar extinse pe orizontala limbajului; fără să fie foarte prolific, lipsit de imaginația ficțiunilor „de acțiune”, a muncit din greu la cele cinci cărți de proză pe care le-a publicat (socotind și începuturile din Mecanica fluidului), plus paginile rămase
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
ciorna însăși. Față de alți colegi de generație (precum Petru Cimpoeșu, Horia Ursu sau Alexandru Vlad) care au făcut, după ’90, concesii poveștii, Gheorghe Crăciun a încercat să se reinventeze reciclând o parte dintre ingredientele textualismului optzecist. Încăpățânarea de a evita epicul pur, sfidând, astfel, trend-ul din jurul anilor 2000, a reprezentat și ea o constantă a poeticii lui Crăciun, pentru care, mai important decât „a ține cititorul cu sufletul la gură” e „să-l copleșești cu intermitențele și detaliile nevăzute ale
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
două au rămas până astăzi în manuscris, și anume Praxisul forumurilor bisericești, din 1805, și poema filosofică Reporta din vis, datând din 1820-1822. După }iganiada lui Ioan Budai Deleanu, poemul filosofic, demonstrează Mircea Popa, este cea de a doua creație epică din cadrul Școlii Ardelene, extrem de interesantă prin noile tendințe preromantice și romantice: Ideea esențială este aceea a deșertăciunii bogățiilor lumești și a necesității omului de a aspira spre perfecțiune, spre o viață morală, cumpătată, trăită în rigorile eticii și ale respectului
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]