1,945 matches
-
contradictorii ale Europei și ale lumii actuale: unitatea si diversitatea. Este o formulă care ne permite să înțelegem coexistența paradoxală a unității si diversității în configurația culturilor postmoderne. Trecerea de la paradigma disjunctivă la cea conjunctivă nu semnifică doar o reformă epistemologică importantă, cu participarea "noilor alianțe" ale câmpului cunoașterii sau ale demersurilor interdisciplinare, ci un proces de restructurare a valorilor și de rearanjare existențială a relațiilor între identitățile culturale în noul lor mediu global. Realizarea unității în diversitate reprezintă, poate, una
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Spitalul de Urgență, unde am lucrat, am avut ocazia să îngrijesc mulți bolnavi în stare gravă, din cauza reacțiilor adverse la medicamente. Atunci mi-am pus problema dacă medicina pe care am învățat-o în facultate este într-adevăr un sistem epistemologic moral sau trebuie să caut și existența altor moduri de a aborda și vindeca bolnavii. Tot în acea vreme, căutam argumente biblice și raționale pentru validarea, în mintea mea, a credinței ortodoxe, ca expresie a adevărului revelat deplin celor care
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
astfel poate fi definită memoria; și numai spațiul este destul de stabil pentru a putea dura fără să se învechească sau să-și piardă una dintre părțile componente 190. Postfață Sociologia memoriei a reprezentat pentru Halbwachs în Cadrele sociale o luptă epistemologică și totodată una politică, în care, contrazicîndu-l pe Bergson, instituia (în concluzie) un nou raționalism, o nouă sociologie, o nouă teorie a progresului care trebuia să fie, în concepția sa, psihologic și politic în același timp. Am prezentat detaliat aceste
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
reevaluarea sociologică a simultaneității vor constitui, de altfel, o experiență ale cărei linii principale le evocă în capitolul despre timp. Pentru el, crucială este legătura unei conștiințe individuale cu una sau mai multe alte conștiințe; rezultatul este o primă etapă epistemologică, antibergso-niană, care continuă cadrele sociale și al cărei orizont de reflecție este timpul, după cum își amintește J.M. Alexandre, iar asta dinainte de 1938. Argumentele epistemologice s-au cristalizat și structurat, probabil, după sosirea la Paris în 1935, după cum indică în carnete
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
legătura unei conștiințe individuale cu una sau mai multe alte conștiințe; rezultatul este o primă etapă epistemologică, antibergso-niană, care continuă cadrele sociale și al cărei orizont de reflecție este timpul, după cum își amintește J.M. Alexandre, iar asta dinainte de 1938. Argumentele epistemologice s-au cristalizat și structurat, probabil, după sosirea la Paris în 1935, după cum indică în carnete, dată de la care elaborează un curs despre Cadrele sociale pentru Sorbona. A doua mare perioadă a Memoriei colective, dintre 1938 și 1944, ne este
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
al memoriei, susținînd că memoria colectivă este construită prin coexistența trecutului și prezentului, ca o structurare a timpului de către ansamblul coelctiv care este grupul. Dacă recitește, în anii 1930, Durată și simultaneitate, o face așadar, cu siguranță, dintr-o preocupare epistemologică legată de statistică: ca nou punct de plecare în regîndirea memoriei colective pe baza categoriilor timpului și pentru a face o critică a teoriei bergsoniene a memoriei, dintr-o nouă perspectivă, pornind de la teoria duratei pure. În cel de-al
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ca nou punct de plecare în regîndirea memoriei colective pe baza categoriilor timpului și pentru a face o critică a teoriei bergsoniene a memoriei, dintr-o nouă perspectivă, pornind de la teoria duratei pure. În cel de-al doilea manuscris, exigența epistemologică se impune ca o nouă luptă raționalistă pentru lege și pentru cauzalitate, în contra scepticismului și a spiritualismului antiștiințific. Bergson este ilustrul reprezentant al acestora, dar nu același Bergson din Materie și memorie, ci acela din Durată și simultaneitate. După cum știm
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fetei de eschimos, marea carte pe care vrea s-o scrie Halbwachs și pe care deja a început-o își găsește aici mitul inițial: răspunsul la dificultățile anterioare, adică posibilitatea de a merge mai de-parte. Acest răspuns este unul epistemologic. Dar este, totodată, și un răspuns politic. "Memoria colectivă la muzicieni" este o replică la criza din 1938. Căci în acest articol este vorba despre propaganda nazistă, care transformase aria walkyriilor a lui Wagner în muzică de regiment. Răspunsul teoretic
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
personalitate ca Halbwachs nu putea, în acea epocă, să-l critice public pe un om care-i era apropiat din punct de vedere intelectual și care era, pe de altă parte, atît de persecutat. Răspunsul dat de Halbwachs pe plan epistemologic este că legile cauzale nu sînt (în istorie) decît un artefact, o raționalizare secundară în raport cu motorul acestei istorii care nu este constituit de cauză, ci de credința și intenția agenților acestei memorii religioase de a reconstrui prezentul în funcție de trecut și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
aflată, din punct de vedere politic, în centrul conflictului ideologic în care raționalismul antifasciștilor de după Congresul Descartes din 1937 se opune iraționalismului ideologiilor naziste. Dar aici opțiunea raționalistă este dublu direcționată, ca memorie politică și, totodată, ca memorie a disputei epistemologice în jurul memoriei colective. Doar memoria colectivă este concretă, doar ea este o realitate, și o realitate finalizantă, spre deosebire de universul artificial al reconstrucției de tip cauzal care nu este decît o suplinire a memoriilor colective prea numeroase sau dispărute, universul artificial
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
urmări și al căror desen nu-l pot înțelege în ansamblu decît cu condiția să adune gîndirea tuturor și, într-un fel, să li se alăture 193". Unificarea Memoriei colective, între 1943 și 1944, este dată așadar de marea temă epistemologică a interiorității reciproce a memoriei colective și a memoriei individuale, comună întregului capitol în care reface legătura cu Cadrele memoriei. Cartea este și opusul, dar și completarea Cadrelor sociale, la fel cum este și schema completă a schimbării, de inspirație
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
transformării de sens a cu-rentului de memorie, care ajunge din substitut pentru inconștient la rolul de etern purtător de sisteme de valori culturale. Curent de memorie și memorie colectivă Importanța curentului de memorie este dată de răsturnarea, în același timp epistemologică și politică, pe care o aduce Memoria colectivă în raport cu Cadrele sociale. Inversarea epistemologică constă în faptul că se pornește de la individ pentru a-i reevalua importanța, deoarece el face posibilă actualizarea valorii susținute de curentul de memorie. Înfrîngerea democrației între
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
la rolul de etern purtător de sisteme de valori culturale. Curent de memorie și memorie colectivă Importanța curentului de memorie este dată de răsturnarea, în același timp epistemologică și politică, pe care o aduce Memoria colectivă în raport cu Cadrele sociale. Inversarea epistemologică constă în faptul că se pornește de la individ pentru a-i reevalua importanța, deoarece el face posibilă actualizarea valorii susținute de curentul de memorie. Înfrîngerea democrației între 1938 și 1944 stă la baza inversării politice: nu se mai urmărește apărarea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
surprinzătoare, că totul în bine ca și în rău se poate petrece în cuprinsul ei"17. IV.5. Document despre o "istorie nefericită" "...competiția între memorie si istorie, între fidelitatea uneia și adevărul celeilalte, nu poate fi tranșată în plan epistemologic. În această privință, suspiciunea strecurată de mitul din Phaidros pharmakon-ul scrierii este oare otravă sau leac? n-a fost preluată în plan gnoseologic"18. Începem a patra parte a capitolului al patrulea al lucrării cu un citat din același tratat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de-a lungul unei istorii ce abia depășește două secole. Utilizat pentru prima dată într-o conferință susținută, la 1796, de encicopedistul francez Antoine Destutt de Tracy, conceptul de ideologie a avut, ulterior, un dublu traiect, celui originar, de factură epistemologică, adăugându-i-se (mai întâi prin mijlocirea lui Napoleon, iar apoi, mult mai clar, prin cea aparținându-le lui Marx și Engels) unul politic, de orientare negativă. În 1812, amprenta negativă era deja fixată de Împărat: "Ideologiei, această metafizică întunecată
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unde este subliniat efectul de distorsionare a realității pe care ideologia l-ar produce în interesul clasei dominante 11. Plasată, așadar, în relație cu dominația și cu interesul de clasă, ideologia poartă cu sine un dublu bagaj negativ: în registru epistemologic, conceptul este asociat falsității, iar în registru politic pare că nu poate reprezenta, cum ar spune filosoful politic contemporan Richard Rorty, ceva "mai mult decât idee rea"12. Revenind la Marx, propunerea sa "științifică" pentru a contrabalansa falsitatea ideologică în favoarea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lor contribuie la ceea ce am numit, într-un alt loc, procesul de marginalizare conceptuală a ideologiei, desfășurat pe două coordonate: îngustarea semantică și contaminarea semantică 15. În primul caz, semnificația ideologiei este redusă la ceea ce ține de fals în perspectivă epistemologică și la irațional în perspectivă politică. În cel de-al doilea, sensul conceptului este asociat exclusiv cu răul politic, ceea ce plasează ideologia în categoria termenilor ce devin frecventabili doar întrucât permit critica acestuia. Pe de altă parte, în teoria politică
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cunoaștere, infinit Creația: extinsă, cognoscibila, finita (A) inteligibil: are început, dar nu și sfârșit (αἰών) (B) sensibil: are atât început, cât și sfârșit (χρόνος). Paul Plass este de părere că prăpastia (the gulf) dintre Creator și creatură este acoperită parțial epistemologic. Gândind despre Dumnezeu, suntem obligați să ne utilizăm categoriile extinse și, procedând astfel, acoperim prăpastia extinzându-ne extensiunea finita în extensiune infinită: eternitatea este, din punctul nostru de vedere, o extensiune temporală infinită în ambele direcții, întinzându-se spre eternitatea
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
și creația spațială/temporală 28. În acest mod, Sfanțul Grigorie poate aborda problema perena a discontinuității dintre ordinele realității. Neoplatonicienii au definit diversele categorii intermediare: timp transcendent, mișcare nemișcata, durata nemodificata. Sfanțul Grigorie consideră de obicei ultimele două categorii împreună. Epistemologic, ajungem dincolo de noi înșine în propria noastră proiecție subiectivă a duratei nesfârșite în Dumnezeu. Dar, de asemenea, ne vom bucură și de o extensiune infinită care este posesiunea obiectivă a lui Dumnezeu. Astfel, doctrina platoniana conform căreia mai superiorul este
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
un argument: nicăieri în lume nu stă scris că înțelegerea trebuie să fie ușoară și simplă. Într-adevăr riscul unei asemenea abordări - "Scrie simplu și la obiect" - este de a nu avea acces la bogăția paradoxală a universului ontologic și epistemologic. Dar dacă ultimul grup căruia mă adresez 3 va avea răbdare, sper că va descoperi că jurnalismul literar este parte a unei întreprinderi antice, cu o vârstă la fel de venerabilă ca și poezia și drama. Cu adevărat, rădăcinile jurnalismului literar se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
secol. Scopul meu este să explorez mai multe laturi istorice și să ajut astfel la structurarea genului. Acestea sunt: 1. dovada nașterii jurnalismului literar american "modern" în perioada de după Războiul Civil; 2. motivele apariției acestei forme de expresie și consecințele epistemologice legate de acest fapt; 3. antecedentele acestei forme; 4. prin ce se deosebește genul acesta de alte forme nonficționale precum eseul discursiv, articolul de senzație și jurnalismul de bulevard; 5. dovezile continuității din punct de vedere istoric dintre lucrările de la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de civilizație americană. Studiul de față acceptă această invitație și adoptă traseul istoric descris în mod concis de el. Dar în cele din urmă cercetarea istorică mă conduce la concluzia că jurnalismul literar narativ este un răspuns la o criză epistemologică, răsturnând sugestiile cercetării lui Connery menite să delimiteze genul prin ceea ce transmite, și nu prin modul cum transmite (prefață xiii-xiv). Eu cercetez nu numai ceea ce noi credem că știm despre lumea fenomenologică din jur, dar și modul cum aceste încercări
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
delimiteze genul prin ceea ce transmite, și nu prin modul cum transmite (prefață xiii-xiv). Eu cercetez nu numai ceea ce noi credem că știm despre lumea fenomenologică din jur, dar și modul cum aceste încercări de cunoaștere au fost promovate de criza epistemologică. În final, vom putea înțelege mai bine de ce au făcut apel jurnaliștii la această formă, sfidând curentul principal al practicii jurnalistice. Odată ce am putut identifica de ce, putem determina și anume ce, prin care problemele și prezumțiile care nu au fost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de senzație care în felul lui obiectivează și el experiența perceptivă a lumii înconjurătoare. Într-adevăr, în timp de jurnalismul obiectiv și cel galben de senzație sunt deseori reprezentate ca aflându-se în opoziție, ele se confruntă cu aceleași probleme epistemologice. Many indică dar nu examinează dovezile că jurnalismul literar narativ a fost deseori (deci nu întotdeauna) asociat cu politica și ideologia Populismului-Progresiv și reflectă în textele sale acest lucru nu numai la întrepătrunderea dintre secole, dar și mai târziu, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ideologia Populismului-Progresiv și reflectă în textele sale acest lucru nu numai la întrepătrunderea dintre secole, dar și mai târziu, în anii '30 până în '40, și mai târziu între '60 și '70. Aceasta poate fi marcată de un traseu al crizei epistemologice pe care genul a încercat să-l remedieze. În altă parte, Yagoda identifică trei genuri în istoria jurnalismului literar: 1) jurnalismul narativ; 2) un jurnalism de implicare în care subiectivitatea jurnalistului se află la suprafața textului; 3) o scriere artistică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]