1,611 matches
-
ElyÄn248. Dumnezeu este numit astfel numai o dată, în Luca 1,32: în episodul Buneivestiri, îngerul îi spune Mariei că fiul pe care îl va naște „Fiul Celui Preaînalt se va chema” (hyiòs hypsístou klQthesetai). Iar în alt loc, hýpsistos este epitet al lui theós: diavolul pe care Isus voia să-l alunge dintr-un om îi strigă: tí emoì kaì soì, IQso¤ hyiè to¤ theo¤ to¤ hypsístou (Lc 8,28, par. Mc 5,7): „Ce am eu a face cu Tine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tata al tuturor...” (hežs theòs kaì patgr pántÄn). - În sfârșit, în Iac 4,12 se interzice judecarea aproapelui cu argumentul hežs estin ho nomothétQs kaì krites... „Unul este Legiuitorul și Judecătorul”. În toate aceste contexte, hežs este nume predicativ. Că epitet este folosit mónos, ca în expresia ce urmează. 3.2.1.4.2. ho mónos theós: „sângurul Dumnezău” (SC); „unuia șPreaînțeleptuluiț Dumnezeu” (Blaj); „singurul Dumnezeu”; „unicul” (1Tim 1,17) (BVA); „singurul Dumnezeu” (G-R, BS, C); „solus Deus” (Vg); „le seul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dieu” (1Tim 1,17; Iuda 25) (BJ); „the only God” (RSV). Contexte: - În doxologia de la sfârșitul Epistolei lui Iuda: mónÄi theÄÎi sÄteri hQmÄÎn... dóxa..., „singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru... slavă...” (BVA) - În doxologia din 1Tim 1,17, într-o aglomerare de epitete: tÄÎi dè basilež tÄÎn aiÀnÄn, aphthártÄi aorátÄi mónÄi theÄi, timg kaì dóxa...: „iar Împăratului veacurilor, nemuritorului, nevăzutului, unicului Dumnezeu, cinste și slavă...” (BVA) - În celebra definiție a vietii veșnice din În 17,3: haútQ dé estin aiÀnios zÄg hína ginÀskÄsin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
8. Drept, Judecător 3.2.1.8.1. díkaios: „dirept” (SC); „drept” (celelalte traduceri românești); „iustus” (Vg); „juste” (BJ); „righteous” (În 17,25), „just” (În 1,9) (RSV). Septuaginta traduce astfel ebraicul țaddq. Despre Dumnezeu, este folosit o dată că epitet, în În 17,25, unde Isus i se adresează cu páter díkaie și o dată că predicat, în 1In 1,9: eàn homologÄÎmen tàs hamartías hQmÄÎn, pistós estin kaì díkaios hína aphQÎi hQmžn tàs hamartías...: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
l-a trimis, acela este adevarat și nedreptate nu este în el.” (t.n.) - În Ap 3,14 este numit ho amen, ho mártys ho pistòs kaì ho alQthinós: „Amin, Martorul fidel și vrednic de crezare” (t.n.), cele două epitete fiind reluate despre el în Ap 19,11. În contextele de mai sus, aceste adjectivele sinonime alQthes și alQthinós se referă la credibilitate. Însă alQthinós, folosit de Evanghelia după Ioan că epitet pentru alte nume metaforice ale lui Hristos, inseamna
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și vrednic de crezare” (t.n.), cele două epitete fiind reluate despre el în Ap 19,11. În contextele de mai sus, aceste adjectivele sinonime alQthes și alQthinós se referă la credibilitate. Însă alQthinós, folosit de Evanghelia după Ioan că epitet pentru alte nume metaforice ale lui Hristos, inseamna în respectivele contexte „autentic”, sau „real” în raport cu o prefigurare: tò phÄÎs tò alQthinón, „lumină cea adevărată” (1,9), în raport cu înainte-mergătorul Ioan, cel trimis doar „să dea mărturie despre lumină”; tò ártos ek
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se varsă în gândurile noastre crâmpeie-crâmpeie de destăinuire cari de cari mai amețitoare și mai pline de slava lui Dumnezeu.93 Inserția pasajelor descriptiv-arborescente care amână supărător desfășurarea naturală a firului epic, lexicul căutat arhaic și patetic, aglomerarea rabelaisiană de epitete sunt elemente care dezambiguizează intenția parodică, oferind un evident exemplu de antistil din perspectiva lui Caragiale care, s-a constatat, n-a scris un cuvânt de prisos în comediile și "momentele" sale, încadrabile perfect dimensiunilor procustiene. Prolixitatea și platitudinea imaginii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe atât de elevat și șiretenia meschină a personajelor, dintre politețea lor ceremonioasă și necinstea lor funciară, adulterele grotești ce se amestecă cu toate acestea, fac ca în cele din urmă acest teatru, mergând dincolo de naturalism, să devină absurd-fantastic."50 Epitetul se aplică mult mai bine propriului său teatru, ceea ce spune mult despre înrudirea celor doi autori în plan artistic. Dar, așa cum precizam la începutul capitolului, dacă la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Humanitas, București, 1994, dar și în Fascinația și comedia puterii I, "Revista de istorie și teorie literară", I, nr. 21, 1994, p. 157, în care face un inventar aproape complet al perechilor de trăsături contradictorii atribuite personalității caragialiene: "În galeria epitetelor, pe lângă "marele" și "maestrul" Caragiale revin cu insistență două: "cinicul" și "lucidul", atunci când nu se reiterează "scepticul", "satiricul", "necruțătorul" și "ironistul lucid", ori de-a dreptul "canalia"[...]; Cel mai comunicativ dintre marii noștri scriitori", cum nota Vlahuță, apare succesiv în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
albastră oglindea seninul cerului, și iluzia era atât de mare, Încât se părea că pluteam Între două ceruri... Vremea calmă Îmi permite să admir suprafața apei ușor vălurite precum nisipul deșertului. Iată-l Marele Ocean sau Pacificul. 578 Desigur că epitetul de Marele i se potrivește mai mult decât cel de Pacific, pentru că nu este totdeauna liniștit. Nicăieri, În nici un alt ocean, furtunile și uraganele nu se dezlănțuie cu atâta violență, ca În acest ocean „Pacific”. Locuitorii insulelor Pacificului, polinezienii, buni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cauzal Între vegetație și astrul selenar, personificat de Hina; mișcarea mării reprezentată când de Tangaroa ca patron al peștilor, când de Tinirau, zeu oceanic bifacial al apei ca element calm sau dezlănțuit. Hina descinde din zeița focului vulcanic Pele și epitetul ei principal indică această origine ca „Mare Doamnă aprinsă din cer”769. Părăsim Levuka și continuăm croaziera pe apele liniștite acum ale Marelui Ocean. Ne Îndreptăm spre un atol acoperit de vegetație bogată, pe țărmul căruia se sparg valurile. Desișurilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Orașul este caracterizat prin coordonate geografice și se definește printr-un anumit număr de criterii descriptive, care-l diferențiază de sat, Îl includ În categorii sistematice sau regionale și permit studiul activităților sale. (...) Orașul se afirmă prin tot ceea ce corespunde epitetului de urban. În primul rând, locuința urbană care aparține unui șir, aliniat pe străzile orașelor tradiționale, În corpuri de clădiri organizate În jurul unor curți sau spații verzi interioare În urbanismul modern. În orașele europene și nord-americane, locuința urbană diferă de
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
Cornu (apărut în Viața românească, nr. 10. 1953), poem care se arată din capul locului a fi mai mult decât o simplă încercare ori o promisiune îndoielnică (...) Dacă ar fi să se caracterizeze laconic poemul Aurorăi Cornu, poate că nici un epitet nu i s-ar potrivi mai bine ca acela de interesant (...). De reținut că poeta și-a propus să scrie un poem, nu o poezie de dragoste; o tentativă cutezătoare așadar - și care trebuie prețuită ca atare - de a da
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
faptul că, în timp ce în Atena cuvîntul demos se referea de obicei la întreaga populație ateniană, uneori denota doar oamenii obișnuiți sau chiar numai săracii. Se pare că termenul democrație era uneori utilizat de către criticii săi aristocrați ca un fel de epitet pentru a-și arăta disprețul față de poporul care desființase controlul anterior al aristocraților asupra guvernămîntului. Oricum, "democrație" era folosit de către atenieni și alți greci cu referire la guvernul Atenei și al multor alte orașe din Grecia.1 Printre democrațiile grecești
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
urmă, aș vrea totuși o epidurală, zic cu un nod În gît. Destul de repede. Sigur că da! spune Paula, apropiindu-se iute. Îi trimit mesaj anestezistului. Ai fost o eroină că ai rezistat atît de mult, Becky. — ... ridicol... e ultimul epitet pe care Îl mai aud din gura Venetiei, care trîntește ușa În urma ei, plină de spume. — Ce vacă! spune Suze. O să le spun tuturor prietenelor mele gravide ce vacă e. — A plecat, mă sărută Luke pe frunte. S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mici (Anastatica hierochuntica); persoană, individ (conceput ca autor al unei acțiuni), - mână de lucru: muncitor; - mână moartă (la unele jocuri de cărți): jucător fictiv căruia i se distribuie cărți, în cont, cantitate mică din ceva, cât încape în palmă; (ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin prepoziția de, indică proporții foarte mici) o mână de om; (urmat de un substantiv la plural, indică un număr redus, un grup restrâns de elemente de același fel), o mână de oameni
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de tot atâtea elemente de spectacol. Peste câțiva ani (1920), o plachetă, România, pandant la Sărbătoarea morții, se constituia într-o disertație arborescentă, un fel de laudatio pigmentată cu interogații, cu apostrofe și fragmente imnice și nu mai puțin cu epitete stâncoase; ca punct de miră, toate converg într-un credo larg-umanitar, alăturându-se patetic mărturiilor lui V. Voiculescu și Adrian Maniu, ale lui Demostene Botez și ale altora, trecuți și ei prin furtuna războiului. Că nu e loc pentru reculegere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
ajungă din fericire în nenorocire și susține că asta nu produce nici milă, nici teamă, pentru că este un eveniment cu totul și cu totul nedrept. Unii interpreți accentuează puterea acestui cuvânt grecesc μιαρου, pe care îl recomandă spre folosire ca epitet în cazul acestui eveniment, până la a-l transforma cu sensul de abominabil; la asta eu adaug că un astfel de succes provoacă mai mult indignarea și ura împotriva celui ce face să sufere decât mila pentru cel care suferă, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cele Două Coline, magnific În groază În Ro-setau șpoarta lumii de „dincolo”ț, domn al maiestății din Herakleopolis, domn al puterii În sanctuarul din Memphis, desăvârșit În iubire pe pământ. (Hassan, pp. 5 sqq.) Și lista continuă cu titluri și epitete pentru toate cetățile principale al geografiei religioase din Egipt. Respectivul imn Închinat lui Osirisxe "Osiris" (precum și altor câțiva zei păstrați În această epocă) se oprește la a-i enumera zeului calitățile, inversând aproape de la creatură la creator procesul nașterii realității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pornind de la Începuturile atestării pentru a ajunge În perioada neosumeriană. Panteonul antic semit ni se face cunoscut aproape exclusiv prin intermediul onomasticii semite, prin care aflăm atât numele divinităților venerate (cel puțin 76)1, cât și ceea ce se spune despre ele (epitetele): cel puțin 32 pentru perioada presargonică și 160 pentru cea sargonică 2. Observăm imediat că multe dintre divinitățile panteonului semitic - adică zeitățile „predicate” cu titluri semite - sunt identice În ceea ce privește numele și fizionomia cu divinitățile care se Întâlnesc În textele sumeriene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mareaxe "Marea" listă” de divinități, inventariate În K 4349, din păcate imperfect conservată, ar fi trebuit să conțină, după unele calcule, peste 2 500 de nume divine. Urmând un criteriu selectiv, care nu ține cont de numele divine lipsite de epitete akkadiene și exclude În mod normal și bogata mărturie a onomasticii personale, cercetătorul finlandez K. Tallqvist a listat circa 2 400 de nume divine În lucrarea sa din 1938, Akkadische Götterepitheta. Textele, În continuă creștere, ne fac mereu cunoscute nume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod normal și bogata mărturie a onomasticii personale, cercetătorul finlandez K. Tallqvist a listat circa 2 400 de nume divine În lucrarea sa din 1938, Akkadische Götterepitheta. Textele, În continuă creștere, ne fac mereu cunoscute nume divine noi (sau epitete care pot părea divinități propriu-zise). Multe nume divine din registrele menționate sunt doar diferite denumiri ale aceleași zeități, adică epitete divine personificate și devenite astfel divinități aparente. În En¿ma eliș (sfârșitul tab. VI și tab. VII În Întregime) apar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine În lucrarea sa din 1938, Akkadische Götterepitheta. Textele, În continuă creștere, ne fac mereu cunoscute nume divine noi (sau epitete care pot părea divinități propriu-zise). Multe nume divine din registrele menționate sunt doar diferite denumiri ale aceleași zeități, adică epitete divine personificate și devenite astfel divinități aparente. În En¿ma eliș (sfârșitul tab. VI și tab. VII În Întregime) apar 50 de „nume” ale lui Mardukxe "Marduk"; acestea pot părea alte divinități, Însă, În realitate, nu sunt decât epitete sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adică epitete divine personificate și devenite astfel divinități aparente. În En¿ma eliș (sfârșitul tab. VI și tab. VII În Întregime) apar 50 de „nume” ale lui Mardukxe "Marduk"; acestea pot părea alte divinități, Însă, În realitate, nu sunt decât epitete sau personificări mitice. Un alt exemplu: trebuie să recunoaștem că nu există două divinități Kittuxe "Kittu" („Drept”) și Mșșaruxe "Mșșaru" („Dreptate”), ci, atunci când apar În imnul de laudă al zeului dreptății Șamaș, acestea sunt două atribute caracteristice aceluiași zeu. Totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numit și „Stăpân al coroanei”: expresia făcea aluzie la ideea că suveranii Își luau de la el - considerat de multe ori moștenitorul lui Anuxe "Anu"(m) și Enlilxe "Enlil" - autoritatea. Emblema lui Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" era luna nouă. Epitetul său caracteristic era Nar³mÌșt, „Celxe "Cel" al cărui răsărit este minunat”. Soția sa era Ningalxe "Ningal", „Mareaxe "Marea" Stăpână”. Acest zeu era preamărit În imnuri și rugăciuni foarte frumoase. Iată Începutul unuia dintre ele: Părinte Nannaxe "Nanna"ș-Su’enț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]