2,823 matches
-
LUNGU, Dan (15.IX.1969, Botoșani), poet, prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Ilenei Lungu (n. Daneliuc) și al lui Alexandru Lungu, operator chimist. Urmează Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani (1984-1988) și Facultatea de Filosofie, secția sociologie-politologie, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1990-1995). Din 1995 este cadru didactic
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
LUCA, Gherasim (pseudonim al lui Salman Locker; 23.VII.1913, București - 9.II.1994, Paris), poet, prozator și eseist. Este fiul lui Berl Locker, croitor. După absolvirea Liceului „Matei Basarab” din București, se pare că s-a înscris la Institutul Politehnic. Debutează la șaptesprezece ani în revista „Alge” (1930), al cărei colaborator este alături de Aurel Baranga (director), Jules Perahim
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
LUPAN, Radu (23.III.1920, Galați), traducător, eseist și poet. L., care a primit la naștere prenumele Raymond, este fiul Esterei (n. Vigder) și al lui Josef Lupan, funcționar. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București, lucrează ca redactor la „Contemporanul”, lector la Catedra
LUPAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, șef de secție la Uniunea Scriitorilor (1959-1983). A predat la Universitatea din Hull (Marea Britanie). După 1960 a fost unul dintre cei mai activi traducători din limba engleză. Numărându-se printre puținii eseiști cărora li se publicau articole despre literatura occidentală contemporană, a contribuit la popularizarea unor autori printr-o serie de prefețe și prin două prezentări monografice, lipsite însă de rigoare și de originalitate: George Bernard Shaw (1958) și Hemingway, scriitorul (1966
LUPAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
STĂNESCU, Gabriel (9.IX.1951, București), poet, eseist și editor. Este fiul Elenei Stănescu (n. Mărculescu) și al lui Corneliu Stănescu, funcționari. A urmat, la București, școala elementară și liceul, încheiat în 1971 la „Matei Basarab”. Frecventează cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș, și este prezent în mai
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
STANCA, Radu (5.III.1920, Sebeș - 26.XII.1962, Cluj), poet, dramaturg și eseist. Este fiul Mariei (n. Munteanu) și al lui Sebastian Stanca, preot, consilier eparhial și colaborator al „Luceafărului” de la Pesta. Scriitorul Horia Stanca îi este frate, iar actorul și poetul Dominic Stanca văr. Face cursurile primare și Liceul „Gh. Barițiu” la
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
S. a fost „liderul Cercului Literar de la Sibiu”. Afirmația poate fi acceptată, dar numai în direcție poetică, eseul intitulat Resurecția baladei („Revista Cercului Literar”, 5/1945) fiind într-adevăr fundamental pentru definirea atmosferei poetice din anturajul „cerchiștilor”. Balada, în optica eseistului, se opune „poeziei pure”, nu cu violență, ci bazându-se pe elemente de valoare tradițională, fiind „concepută de astă dată ca un «mijloc» poetic și considerată în sensul absolut contemporan al poeziei”. Neîndoielnic, mai toți poeții de la Cercul Literar au
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
1968, 35; Nicolae Manolescu, „Teatru”, CNT, 1968, 39; Felea, Reflexii, 51-56; Manolescu, Metamorfozele, 125-128; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 73-79; Valentin Tașcu, Personajul dublu. Note despre teatrul lui Radu Stanca, TR, 1969, 18; Mincu, Critice, I, 181-183; V. Fanache, Eseistul Radu Stanca, TR, 1970, 3; Balotă, Labirint, 297-303; Doinaș, Diogene, 79-85; Negoițescu, Însemnări, 187-195; Mircea Tomuș, Eseistica lui Radu Stanca, TR, 1970, 23; Teodor Tihan, Modalitatea tragică a teatrului, ST, 1970, 8; H. Zalis, Spectacol baladesc și autobiografie, ST, 1970
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
ȘTEFĂNESCU, Dorin (17.IX.1953, Sighișoara), eseist. Este fiul Luciei Șefănescu (n. Comoroșan), profesoară, și al lui Ioan Ștefănescu, medic. Urmează studiile liceale în orașul natal (1968-1972), apoi Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția franceză-engleză (1974-1978); ulterior obține, la aceeași universitate, licența în limba și
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
SÎRBU, Ion D. (28.VI.1919, Petrila - 17.IX.1989, Craiova), dramaturg, prozator, memorialist și eseist. Este fiul Ecaterinei (n. Glaser) și al lui Ion Sârbu, miner. Urmează școala primară în orașul natal, iar cursurile gimnaziale și liceale la Petroșani (1930-1939). Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, mutată la Sibiu
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
ȘTEF, Traian (23.VI.1954, Bunești, j. Bihor), poet, prozator și eseist. Este fiul Antiței și al lui Gheorghe Ștef, muncitori. Urmează Liceul „Mihai Eminescu” din Oradea (1969-1973), apoi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-franceză (1975-1979). În perioada studenției a fost redactor la revista „Echinox”. Funcționează ca profesor
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
, Dan (30.IX.1955, București), prozator, eseist și jurnalist. Este fiul Virginiei Stanca (n. Giugaru), medic stomatolog, și al lui Gheorghe Stanca, ofițer. Urmează la București cursurile Școlii Generale nr. 152 (1962-1970), Liceul nr. 33 (1970-1974) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Adevărul literar și artistic”, „Apostrof”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Litere, arte & idei”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Tomis”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Prima carte, romanul Vântul sau țipătul altuia, îi apare în 1992. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor în 1997. Pentru eseistul din Simbol sau vedenie (1995) literatura înseamnă „propunerea unei religii”, „șoc transformator sau demolator”. Între literatura „prilej de virtuozitate” și cea scrisă „prost”, dar animată de „o credință mistuitoare în fantasmele închipuite”, S. o preferă pe cea de-a doua
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
narațiunii, de comentariul disertativ și colocvial-teoretic - pe o latură a lor romanele pot fi definite și ca romane-eseu -, fiind astfel învestite cu un prim nivel de transcendență. Aici își spun cuvântul cultura și experiența jurnalistului comentator politic și cea a eseistului pe teme civice și culturale. Realul brut și brutal, ignar și agresiv - agresiune a materiei infernale - este împins și filtrat în planul logosului. Privite din acest unghi, cărțile lui S. apar ca tot atâtea dezbateri de idei, iar personajele ca
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
, Horia (9.IX.1912, Vălenii de Munte - 8.VII.1989, Freiburg im Breisgau, Germania), poet, eseist și traducător. Este fiul Gherghinei și al lui Ștefan Stamatopol, tipograf. Învață mai întâi la Vălenii de Munte, urmează liceul militar și își ia licența în filosofie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1937); a fost
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
se impune atenției cu micromonografia Mihail Sebastian, care indica un istoric literar riguros, echilibrat și atent la nuanțe. Relieful operei este schițat în termeni ce vor fi omologați de exegeza ulterioară: romancier și dramaturg onorabil, Sebastian a fost un excepțional eseist și cronicar literar, publicistica lui fiind apreciată ca un „jurnal intim obiectivat dintr-un spirit de pudoare intelectuală” și ca un document „autenticist”. Monograful va reveni asupra autorului cu o amplă culegere de eseuri, cronici literare și pagini memorialistice (1972
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
STOENESCU, Ștefan (30.I.1936, București), traducător și eseist. Este fiul Vioricăi (n. Păscu) și al lui Ștefan Stoenescu, magistrat, președinte la Curtea de Apel din București. Urmează la București școală primară și Gimnaziul „Sf. Iosif”, apoi Liceul nr. 2 (fost „Matei Basarab”, 1948-1951) și Facultatea de Filologie, obținând
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
, Alexandru (12.VII.1933, Sighetu Marmației - 4.III.1977, București), prozator și eseist. Mama scriitorului, Ana (n. Jusco), provine dintr-o veche familie de nobili maramureșeni, ale cărei tradiții lui I. îi plăcea să le evoce și al cărei destin l-a și reflectat, prin răsfrângeri, în prozele sale. Tatăl, Leon Ivasiuc, profesor
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
la rapoartele prezentate de Nicolae Ceaușescu la congresele Partidului Comunist. Dominantă rămâne, chiar și în rândurile despre Rimbaud, viziunea marxistă asupra istoriei (artei), în care artistul adevărat - cel vizionar - este exponentul revoluției permanente, „glasul conflictului dialectic”. Ideea de radicalitate - crede eseistul - pornită din revolta spiritului împotriva conformismului, „precedă actul și programul revoluționar și îl fundamentează psihologic”, însă ea trebuie, pentru a-și împlini premisele, să fie fundamentată pe dialectica materialistă marxistă. Drama pe care Al. Ivasiuc o insuflă personajelor sale vine
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
IONESCU, Eugen (13.XI.1909, Slatina - 28.III.1994, Paris), dramaturg, eseist, prozator și poet. Este fiul Thérèsei (n. Ipcar), fiica unui inginer francez stabilit în România, și al lui Eugen Ionescu, avocat. Curând după nașterea copilului, familia pleacă la Paris, unde I. va urma școala primară. Când România intră în război
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Comarnescu, De ce am votat pentru „Nu” al domnului Eugen Ionescu, VRA, 1934, 339; F. Aderca, Nu? Nu!, VRA, 1934, 340; Mircea Vulcănescu, Pentru Eugen Ionescu, F, 1934, 5-6; I.I. Cantacuzino, „Nu” de Eugen Ionescu, „Criterion”, 1934, 2; Traian Herseni, Doi eseiști și Eugen Ionescu, „Azi”, 1934, 4; Șerban Cioculescu, „Nu”, ADV, 1934, 15 526; Petre Pandrea, „Nu”, ALA, 1934, 707; [Mihail Sebastian], Puncte albe, RP, 1936, 5 459, 5 480, 5 517; Pericle Martinescu, Pentru d. Eugen Ionescu, FCL, 1936, 1
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
LĂCUSTĂ, Ioan (13.IX.1948, Vârfurile, j. Arad - 14.XI.2008, București), prozator și eseist. Este fiul Antoninei (n. Movileanu) și al lui Dumitru Lăcustă, învățători. Urmează cursurile liceale la Rădăuți și Galați. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1972), lucrând apoi ca profesor, ziarist și redactor la revista
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
, Nicolae (20.VII.1963, Bădicul Moldovenesc, j. Cahul), poet și eseist. Este fiul Nadejdei (n. Postolache) și al lui Gheorghe Leahu, țărani. În 1980 a absolvit Școala Medie din satul natal, iar în 1985 Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălți. În 2000 obține titlul de
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
REBREANU, Vasile (11.XI.1934, Florești, j. Bistrița-Năsăud - 28.IV.2006, București), prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Georgetei (n. Ilișiu) și al lui Ștefan Rebreanu, țărani. Face școala primară în satul natal, urmând apoi Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1952) și Facultatea de Filologie la București (1952-1957). Va lucra ca redactor, apoi ca șef de
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
, Eugen (pseudonim al lui Eisig Siegler; 2.III.1895, Piatra Neamț - 22.III.1987, Montevideo), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Sifrei-Brana (n. Wachtel) și al lui David Șloim Siegler. În urma unei boli, rămâne la șapte ani fără auz. Urmează Liceul „Petru Rareș” la Piatră Neamț și frecventează Școală de Arhitectură din București (1915-1916). Aici va fi
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]