2,032 matches
-
dispărut... — Pentru cine? Ce-i prea mult? Dar n-am mai primit nici un răspuns. Am avut impresia că aud un sunet ca și cînd ar fi călcat cineva pe un sac de cauciuc umplut cu aer, dar a fost imediat estompat de un zgomot puternic... ceva care a lovit receptorul... Asta a fost tot... nu s-a mai auzit nimic... doar un sunet ușor, ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de satisfacție, neuitând, după cum îi era obiceiul, să aducă mulțumire Domnului pentru sprijinul tacit pe care îl primea atunci când situațiile păreau să fie fără ieșire. Iustin dădea semne evidente de revenire, așa încât starea de încordare pe care o simțea se estompa din ce în ce mai mult. Între timp, Iuliana și mama ei, cu sprijinul asistentelor cărora Eugen le dăduse dispoziție să fie primite pentru o scurtă vizită la patul bolnavului, își terminaseră vizita. Ca măsură de precauție suplimentară, vizita s-a desfășurat în prezența
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
glumă, colega femeii care vede pisici acolo unde alții nu le văd. Zgomotele spitalului care se trezește din somn : deplasarea paturilor celor care vor intra la blocul operator, pregătirea micului dejun care degajă deja un parfum de cafea care îl estompează pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos, greu, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
povestiri despre aventurile popoarelor și primele nume de principi. Apar, de asemenea, primele contabilități, primele echivalențe și, în curând, primele imperii. Epoca imperiilor Regatele de acum 6 000 de ani regrupează sate și triburi de pe teritorii din ce în ce mai întinse. Sacrul se estompează în fața forței, iar autoritatea preotului scade în fața militarului. Oamenii sunt puși să muncească sub amenințarea recurgerii la violență; priceperea esențială este cea care permite obținerea unui surplus agricol. Obiectele nu mai au nici nume, nici personalitate; sunt niște artefacte, susceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până atunci, scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de metal În gaura puncționată, și introduse prudent sonda bipartită. Îndreptă capetele În sus și Într-o parte. Trebuie să fi fost dureros, pentru că pacientul Începu să se miște imediat. De Îndată, asistentul Îi dădu drumul organului. Apoi imaginea se estompă rapid. Când filmul continuă, pacientul părea să se fi calmat. Acum se mișca doar penisul, gros și greoi, pe ritmul pulsului din ce În ce mai gros. Odată sonda atașată corespunzător, doctorul o fixă cu niște benzi late de cauciuc, legând de capăt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
certificat de revoluționar, ba chiar de rănit. Intra în Ministerul de Externe pe ușa deschisă de Năstase pentru tineret speranțe și confirma cu mare viteză. Devine tânărul purtător de cuvânt al unui minister dominat de dinozauri, atât de pregnant că estompează fosilele diplomației. În câțiva ani obține de la Iliescu numirea ca ambasador drept în Statele Unite. Apoi îi trimite noului președinte al României, Emil Constantinescu, o scrisoare jenantă, presărată cu elogii pe vreo 10 pagini, din care se înțelege că de mult
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
retoric ce are Berceanu cu chestia calului? O fi o limită undeva?! Și uite-așa a mai trecut o zi. Dar la urma urmei această gherilă politică are și virtuțile ei. Confruntarea reunește aliații la guvernare într-un efort comun, estompând frecușurile dintre PNL și PD, pe de-o parte, și dintre cele două palate, pe de altă parte. Domnii Văcăroiu și Năstase fac și lucruri bune... ARMISTIȚIU ÎNTRE PALATE Slavă Domnului că s-au oprit! Cel puțin până la raportul de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
putem descoperi noi lumina. Nu umilința, ci flacăra cugetării ne poate înălța... Când spiritul stă prea mult fixat asupra unei singure idei, intensitatea lui slăbește. Aceste amintiri, acute în primele săptămâni de la venirea mea la Sinaia, au început să se estompeze fără să întrezăresc un răspuns la întrebarea ce să scriu. Am petrecut un revelion de care nu vreau să-mi amintesc, cum spune Cervantes despre un anumit sat din Mancha, și m-am reîntors la Sinaia împins de ora mea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dar îmi dădeam seama că apăruse în sufletul celui care, tânăr fiind, simțise nevoia să-i ridice acolo: nepăsarea! Ceva fusese stricat și el nu mai vroia să dreagă acel lucru. Nu-i mai păsa.! De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum zăceam de friguri și el discuta liniștit cu sanitarul dacă o să mor sau nu sub febră, uruitul mașinii și dialogul mamei cu vecinele: "... că ăsta îl lasă să moară și nu vrea să-l ducă la spital!" Dar eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sufletului redus“, tema „durerii înăbușite“ determinând numeroși comentatori să pună accentul pe critica socială a scrierilor sadoveniene. Începând cu volumul din 1904, Povestiri, și până prin 1928, o dată cu Hanu Ancuței, proza lui Sadoveanu afișează un realism sentimental și un naturalism descriptiv estompate însă progresiv. „Rafinarea povestirii merge paralel cu scăderea dramatismului“ - crede Nicolae Manolescu, din naturalismul social de viziune zolistă de la început, unde resemnarea și scepticismul înlocuiesc totuși tragismul, păstrându-se mai târziu doar simpla surprindere a condițiilor primare ale omului social
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuie să uităm că și aici, în Japonia, a venit Crăciunul postmodern (care, oricum, se sărbătorește pe la începutul lui decembrie, ca nu cumva să se plieze peste vechea și fastuoasa shogatsu, ceremonia Noului An). Dacă imaginea lui Iisus-copil s-a estompat pretutindeni, vă garantez că, în Tokyo, veteranul anarhist înveșmântat în roșu se simte mai bine ca oricând. Universalitatea și farmecul nebuniei Nebunia este rară în cazul indivizilor, dar în cazul grupurilor, partidelor, națiunilor și epocilor, ea este regula. Friedrich Nietzsche
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
privit, întâi cu frică, apoi cu atenție. Semnele erau bune. Un pistrui deja dispăruse, un colț al gurii se ridicase. Am continuat tratamentul în fiecare dimineață înainte de a ieși din casă. În fiecare zi mai dispărea un pistrui, se mai estompa un rid, se mai tonifia un mușchi, mă mai privea lung câte un coleg. La câteva săptămâni de la prima aplicare, un prieten pe care nu-l mai vă zusem de mult a remarcat cât de bine arăt. Știam că substanța
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
albăstrui de țigară plutea în cameră, făcând și mai impersonale dansurile, râsetele, strigătele care acopereau muzica ritmată. Toate chipurile semănau cu ale unor ființe știute, trăsături, timbrul vocilor, mișcări, gesturi altădată exprimau credință, mândrie, convingere, tenacitate, prefăcătorie, dar acum se estompau, rămânând urme ale credinței, mândriei sau tenacității. Erau acolo cu toții, cei știuți, strânși în jurul unei mese de stejar, îngustă și lungă, pe care se aflau platourile cu sanviciuri, pizza și sticlele cu băutură. Rodica Dumitrescu, potrivit de înaltă, cu forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gențile de muniții și Își curățau puștile. Alții fumau și beau vin din vasele de ceramică pe care le așezaseră pe capota Buickului. Fiecare cu ale lui, bărbații stăteau tăcuți În lumina Înserării. În timp ce țipetele și fluierăturile căpitanului Soong se estompară În urma lui, Jim mergea repede pe pămîntul tare al orezăriei. Își ciupi nasul, sperînd să oprească sîngerarea, apoi lăsă sîngele să-i mînjească fața În vînt. Cu puțin noroc, orice santinelă staționată pe terasament va crede că Jim este deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu bunica mea, așa era și ea, asta am realizat uitându-mă oarecum de jos în sus, la profilul ei, în timp ce vorbea și râdea cu mine, cu Pinochio, iar eu m-am detașat din filmul lor și sunetele s-au estompat, iar pe mine toată carnea s-a înfiorat de evidentă ce era realitatea, Prințesa semăna exact cu bunica mea, la buze, linia nasului, fața rotundă, plinuță, zâmbetul isteț din ochi și verva și ea toată îmi părea bunica mea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
noi știm că visul Imogenei nu era vis, ci realitate! În visele (de această dată adevărate) ale lui Posthumus, aparițiile efective ale fantomelor părinților sau fraților morți au aceeași ambivalență. Când se trezește, Posthumus evocă viziunile care încep să se estompeze: E încă-un vis ori este-o nebunie, Sau amândouă? Nu-i nimic sau poate Sunt vorbe ca-ntr-un vis sau fără tâlc1. Și totuși, are în mână un pergament pe care i-l lăsaseră fantomele în timpul nopții. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar îmbinarea fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii. În fața cortinei, în spațiul strâmt dintre podium și public, fuseseră aduse câteva scaune pentru instrumentiști. Mai multe sfeșnice de tinichea cu lumânări din seu spânzurau de pereți. Fumul lor plutea ca o negură, estompând obiectele și modificând cu totul fețele celor prezenți în sală. Tinerii păreau atinși de o prematură îmbătrânire, în timp ce bătrânii arătau ca duși deja pe lumea cealaltă. La intrarea generalului Kutuzov și a ofițerilor ruși, asistența se ridică în picioare. Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acele informații. Și, pe tot acest drum, în toate căutările lui fusese însoțit, susținut, încurajat de... Dante Negro. ― Dante Negro! șopti prințul, fulgerat de un zâmbet ivit dintr-o spontană transfigurare interioară. Trăia o relație nouă, în care diferențele se estompau, o relație, cu adevărat, de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să spargă sticla mică, în geamlâncul ușii, ca să arunce înăuntru un jurnal aprins, când cineva, de dincolo deschise. Era un copil desculț, în cămașă de noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul crăpat de pe jos, și peretele acoperit cu plăci de faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea de gând să facă lumină. De altfel nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un motiv precis, dar nu știm care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios. Un grup de vase comerciale erau ancorate la mal, cu vopseaua lor În tonuri vesele de galben și portocaliu estompată din pricina ploii. Luminile scânteiau În semiîntunericul după-amiezii, În timp ce containerele erau ridicate din vagoanele-platformă În ambarcațiunile trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să parcheze la câteva sute de metri de casă, fiind nevoiți să se Întoarcă prin ploaie Înghesuiți sub umbrela ei. Celor de la BBC Scotland li se alăturaseră corespondenți de la Grampian, ITN și Sky News. Luminile albe și supărătoare ale televiziunilor estompau cenușiul clădirilor din granit din jur. Nimănui nu părea să Îi pese cu adevărat de ploaia de iarnă, deși cădea cu repeziciune, formând o adevărată perdea de apă Înghețată. Blonda cu țâțele mari de la Channel Four News Înregistra un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
e? Dar Logan nu găsi nimic de spus. Ea Îl privi Încă o dată furioasă și porni mașina și făcu apoi o Întoarcere din trei mișcări pe drumul alunecos Înainte de a dispărea cu zgomot În Întuneric. Logan privi farurile din spate estompându-se, trase o Înjurătură În barbă și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și un castel. Ea nici măcar nu Își Întoarse privirea. — Prea puține dovezi! Izbi cu putere butonul aparatului, găsind un refugiu pentru problemele pe care le avea. — Tre’ să căutăm În continuare, spuse Logan luând un gât zdravăn și savurând senzația estompată de căldură care se răspândea din centrul capului său. Criminaliștii n-au găsit nimic În apartament... — Criminaliștii n-ar fi capabili să găsească un rahat Într-o fosă septică. Cum rămâne cu bonul de casă? Îndesă alte câteva monede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]