1,985 matches
-
op. cit., p. 121. 237 Ibidem. 238 Gramatica limbii române, vol. II, Enunțul, Editura Academiei Române, București, 2005, p. 687. 239 Mircea Eliade, op. cit., p. 123. 240 Ibidem. 241 Ibidem. 242 Ibidem, p. 125. 243 Christian Ionescu, op. cit., p. 69; vezi și etimologiile propuse de Alexandru Ciorănescu, op. cit., p. 114. 244 Mircea Eliade, op. cit., p. 149. 245 Ibidem, p. 149. 246 Sorin Alexandrescu, op. cit., pp. 189-190. 247 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Editura Mașina de scris, București, 2005, p. 127. 248
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în Tales of the Sacred and the Supernaturel, Philadelphia, Westminster, 1981, pp. 11-12, apud Matei Călinescu, op. cit., p. 169. 421 Ștefan Borbély, op. cit. p. 176; despre posibila identificare a lui Lixandru cu anchetatorul Dumitrescu, fără a avea în vedere și etimologiile, vorbește și Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 145. 422 Mircea Eliade, op. cit., p. 161. 423 Ibidem, p. 104. 424 Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, pp. 177-178: Eliade își exprima convingerea că la baza
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. I, p. 37, 254-255 și Simion Florea Marian, Sĕrbătorile la românĭ. Studiu etnografic, vol. III, Cincĭ-decimea, Edițiunea Academiei Române, Bucuresci, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Furnisor la Curțiĭ Regale, 16, Strada Domnei, 16, 1901, p. 171-188. Etimologia cuvântului blajin este analizată de Simion Florea Marian, ca provenind din sl. blaženǔ, "fericit" sau blažinǔ "bun, bland, ascultător"; în ceea ce privește cuvântul ranchman, îl citează pe I. J. Hanusch și spune că "ar fi o schimosire a numelui brachman sau braman
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
analizată de Simion Florea Marian, ca provenind din sl. blaženǔ, "fericit" sau blažinǔ "bun, bland, ascultător"; în ceea ce privește cuvântul ranchman, îl citează pe I. J. Hanusch și spune că "ar fi o schimosire a numelui brachman sau braman" (p. 186). Despre etimologia cuvântului blajin (sl. blaženǔ, "preafericit") care s-a confundat cu blajin, "blând, omenos" (sl. blažinǐ, "bun") și rocman (rohman) din sl. rachmanǔ (împrumutat din ar. rahman, "brahman"), în Marius Sala, Aventurile unor cuvinte românești, ed. a II-a, vol. II
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rom. samfir sau ebraică → greacă → latină → franceză → rom. safir (Christian Ionescu, op. cit., pp. 293-294); Al. Ciorănescu, op. cit., p. 849, stabilește echivalențe între formele zamfir, zafir, safir, samfir. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 906 stabilește aceeași echivalență, zamfir-safir, fără o identificare a etimologiei. 480 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 185. 481 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 142. 482 Mircea Eliade, op. cit., pp. 140-141. 483 Matei Călinescu, op. cit., p. 168. 484 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 133. 485 Ibidem, pp. 131-132. 486 Ibidem, p. 128
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
759 Ibidem, p. 452. 760 Mircea Eliade, op. cit., p. 163. 761 Ibidem, p. 127. 762 Ibidem, p. 159. 763 Ibidem, p. 161. 764 Ibidem, p. 147. 765 Christian Ionescu, op. cit., p. 29. 766 Ibidem, p. 127; cuvântul apare și în etimologiile platoniciene din dialogul Cratylos. 767 Mircea Eliade, op. cit., p. 153. 768 Ibidem, p. 139. 769 Manfred Lurker, Lexicon de zei și demoni, Editura Enciclopedică, București, 1999, pp. 128, 318. 770 Christian Ionescu, op. cit., p. 154. 771 Mircea Eliade, op. cit., p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
drept "contradicție între două legi, două judecăți sau raționamente, dintre care una se numește teză iar alta antiteză, ambele având, în aparență, aceeași veracitate, deși se contrazic"12. Cum se vede, pe lângă contradicția dintre legi, cuprinsă de altfel în chiar etimologia termenului (anti-nomos), este admisă și contradicția dintre două simple judecăți sau dintre două raționamente. Aceasta înseamnă că referirea la legi nu mai e una esențială pentru definiția antinomiei, ea provenind doar din originea juridică a termenului. Ceea ce se preia din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logic" și "înțelesul kantian" al antinomiei, acela de "prezență simultană a două teze contradictorii ce par să fie egal de justificate" (Petre Botezatu, Valoarea deducției, Editura Științifică, București, 1971, pp. 168-169). 39 Acest sens pare să fie susținut și de etimologia termenului "contradicție", care își are originea în latinescul contradictio, al cărui verb, contradicere, înseamnă literal "a spune opusul". În limba greacă, același lucru este exprimat prin termenul antiphasis (Cf. Catarina Dutilh Novaes, "Contradicția: autentica provocare filosofică pentru logica paraconsistentă", în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la un stimul repetitiv, test diagnostic ce poartă astăzi numele de testul Jolly. Anul 1899 este anul în care „Societatea de neurologie și psihiatrie” din Berlin stabilește denumirea afecțiunii de miastenie gravis (MG) nume ce s-a păstrat până astăzi. Etimologia numelui este hibridă provenind din greaca veche (mys înseamnă mușchi, iar asthenia - oboseală) și latina (gravis înseamnă severă). Primul pas înainte important în tratamentul miasteniei a fost făcut în 1934 când Mary Walker demonstrează clinic acțiunea favorabilă a neostigminei (prostigmina
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
aparținând limbajului specializat. Este perspectiva teoretică din care Isabelle Oliveira, M. Rossi etc. au aprofundat funcțiile, traducerea și tipologia metaforei din domeniul științei (cardiologie, energie, astrofizică, domeniul juridic). Diseminarea cunoașterii umane se realizează, pe lângă alte procedee, și prin metafora specializată. Etimologia și metoda Termenul euristic "desemnează o metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi" (DEX, 1975: 309). În limbile greacă și latină, termenul circula cu înțelesul de "a căuta", "a descoperi" un procedeu/ o metodă de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cf. fr. contagieux); ro. curativ (cf. fr. curatif); ro. epidemie (cf. fr. epidémie); ro. organ (cf. fr. organe). Matrici lexico-semantice. Vocabularul limbii române se caracterizează printr-o "sporire marcată a derivatelor cu prefixe [...] cele mai productive (fiind) cele neologice, cu etimologie multiplă" (I. Coteanu, 2007: 47), fundamentale în limbajul medical. Prefixarea dezvoltă două direcții: alături de (1) prefixele cu circulație generală există (2) prefixe neologice, de circulație internațională. Diferențele denominative pentru actualizarea elementelor conceptuale sunt puternic estompate / anulate de la un idiom la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Republicii Socialiste România, București. RUSU, V., 2007: Valeriu Rusu, Dicționar Medical (DM), București, Editura Medicală. SAMUEL J.; FULEKY G., 2004: Jakab Sámuel, Füleky György, Protecția mediului- Sol (Dicționar poliglot), Nemzeti Tanconyvkiado RT., Budapesta. SCRIBAN A., 1939: Scriban, Dicționaru limbii românești (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologisme, provincializme) edițiunea întâia. SKEAT, WALTER W 2007: Skeat W.Walter, Concise Dictionary of English Etymology, Wordsworth Reference Series, London. ȘĂINEANU, 1922: Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ediția a IV-a revăzută și adăugită, Institutul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
din franceză, precum: demokratisch [demo΄krati(] (< fr. démocratique < gr. demokratikós), demokratisieren (< fr. démocratiser), Demokrat (< fr. démocrat), dar se pornește uneori și de la originale: Demokratie < gr. demokratía. Ele-mentele lexicale cu bază latină nu lipsesc din germană, dar, de obicei, ele au etimologia directă în franceză: populär (< fr. populaire), popularisieren (< fr. populariser), Popularität (< fr. popularité, lat. popularitas, -atis), Population (< fr.), în vreme ce Populismus este o creație ce pornește de la lat. populus. Limbile germanice nordice atestă aceeași manieră de a uza de elementele cu originea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
respectiv de origine slavă de est, un derivat al apelativului stav (iaz), iar <citation author="Mircea Ciubotaru">„sensul de „pârâu cu iazuri” al numelui Stavnic este un argument mult mai convingător decât ipoteza unui herghelegiu , care nu ar putea motiva etimologia unui hidronim important precum Stavnicul”</citation>. Pârâul Stavnic . Schimbarea cursului Stavnicului Între moșiile Drăgușeni, de pe malul stâng, și moșiile Șăndreni și Frenciugi, de pe celălalt mal, s-a petrecut În secolul al XVI-lea , documentele Înregistrând această transformare prin hidronimele Stavnicul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
grup de popoare „asianice” sau „caucaziene” (două entități care nu au existat niciodată!) doar ca reacție împotriva unui „arianism” exagerat. Chiar și Benveniste a fost victima „mirajului asianic”, dar cred că a revenit asupra acestui lucru. Oricare ar fi stadiul etimologiilor, cred că pentru scopul dvs. vor fi lipsite de interes... Regret vicisitudinile vieții dvs. de transhumant, însă, cum spunea prietenul meu Barr3: emigranții și „displaced persons” sunt adevărații locuitori ai Europei, noi ceilalți, sedentarii, suntem o minoritate retardată... În primele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
operele lui Swedenborg. În ce îl privește pe de Maistre, ca și Stagnelius, acesta datora contactelor sale masonice credința într-o revelație primordială, cea mai înaltă formă dintre toate religiile. De asemenea, Joseph de Maistre este ultimul care a susținut etimologia Jova = Jovis, curentă printre umaniștii Renașterii, care propagau ei înșiși ideea înțelepciunii superioare și incomparabile a prisca theologia” - cf. op. cit., p. 67. 2. „La 2:00 vine să ne vadă Stig Wikander, pe care nu-l mai întâlnisem de vreo
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
numeroase decât cele turcești. Se Înțelege ce emoție a provocat acest calcul În România. Sau Cihac a greșit, sau românii nu mai sunt romani, nici măcar prin limbă! S-a constatat apoi că multe cuvinte lipsesc din dicționar și nu toate etimologiile sunt corecte. Este o iluzie să ne Închipuim că statistica ar fi o știință obiectivă și exactă. De fiecare dată, depinde ce și cum numeri! Un studiu ulterior, datat 1942, Întreprins pe un număr mult mai mare de cuvinte (peste
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cel care i-a salvat pe daci de furia latiniștilor, a fost și primul care a Încercat să delimiteze fondul dacic din limba română. A ajuns să identifice peste 80 de cuvinte pe care le considera dace. Dar cele mai multe dintre etimologiile propuse de el nu au rezistat. Alții au preluat ștafeta. Specialistul recent al acestei probleme, I.I. Russu, a ajuns la concluzia că vreo 160 de cuvinte ar aparține substratului dacic. Împreună cu derivatele lor, ele ar reprezenta circa 10% din fondul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spiritualitatea acestei Societăți n-ar trebui să fie simpla sumă a tuturor egoismelor nationale admise să facă parte din ea, și nici simulacrul unui curcubeu sincretic, ci centrarea pe un oraș real, istoric, Orașul Sfânt, Al-Qods, Ierusalimul, visio pacis conform etimologiei clasice." Și el încheia astfel: Dominând orizontul nostru terestru, atât de sumbru în acest moment, Orașul Sfânt, Ierusalimul, luminează din ce în ce mai tare, ca și kibla, direcția către care trebuie să conveargă toate rugăciunile, în care se adună toate bunăvoințele; căci acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
băștea./ Voi când v-ați iubea,/ Și ați adurmea,/ Rău o venea,/ Dila iea o fura/ O viță de păr din cap,/ Și atunci zâna ț-a plecat./ Rămâi făr’de casă/ Și fără nevastă”. Octavian Buhociu dă o altă etimologie numelui Ardiu: „aprins, furios de la «arde»”, și la fel de tentantă este și apropierea de maghiarul Erdo, „pădure”, căci îl încadrează pe erou în clasa întemeietorilor cu puteri vegetaționale. Ardiu, Arghiu, Arghir sunt însă, fără îndoială, ipostaze ale aceluiași voinic chemat pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
caracterizat de amorțire precosmogonică. Repetiția adverbului de loc are sonorități de incantație care rupe dimensiunea concretă a spațializării și așază acțiunea în nedeterminatul accesibil doar în timpul inițierii. Somnul animalului mitic este „nepomenitu”, explicația acestui atribut constând, după Mihai Coman, în etimologia lui „a pomeni”, care inițial însemna „a trezi”, ceea ce face somnul leului „fără de capăt, adică unul mortuar”. Este o stare de letargie specifică forțelor haosului, forțe menținute, prin practici magice, în stare de non-manifestare. Inerția proprie ființelor care întruchipează stihiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vechi și dialectal ceh. - hus, ucr. hus - gâscă (гyси) și reprezintă forma de plural al lui hus(ul)>. Hus este numele pe care l-ar fi purtat reformatorul religios ceh și care, de origine slavă, înseamnă în limba cehă gâscă. Etimologia motivată de prezența husiților aici a avut și mai are o anume credibilitate, deși nu se poate susține lingvistic și istoric. Locuitorii considerați atunci eretici, adepți ai doctrinei lui Jan Hus, nu s-au numit niciodată în românește huși, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
degrabă că numele Huși, trebuie legat de prezența negustorilor greci care veneau pe Prut pentru a face comerț cu locuitorii din zona Fălciului, și chiar cu cei din străvechea așezare pe care astăzi o numim Huși. Anton I. Popescu găsește etimologia acestei localități în limba greacă hoos, hovs, hous (rădăcina hoo, hov), care înseamnă „îngrămădire, grămadă, morman, vârf, pământ scos dintr-o groapă”, explicație preluată de la Anatole Baille (Dictionnaire grec-français, ediția V, p. 2145). Fonetic, etimologia pare cel puțin stranie, de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși. Anton I. Popescu găsește etimologia acestei localități în limba greacă hoos, hovs, hous (rădăcina hoo, hov), care înseamnă „îngrămădire, grămadă, morman, vârf, pământ scos dintr-o groapă”, explicație preluată de la Anatole Baille (Dictionnaire grec-français, ediția V, p. 2145). Fonetic, etimologia pare cel puțin stranie, de aceea e bine să așteptăm și opinia lingviștilor. Se poate conchide că lipsesc studiile lingvistice cu referire specială la toponimia orașului și a împrejurimilor, dar avem substanțiale cercetări arheologice și încă insuficiente documente scrise. Nu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
decembrie, Amiralul "se hotăra să părăsească Cuba sau Juana, pe care o socotise, din cauza întinderii sale, drept un continent"! Câteva precizări: în "Jurnal", Cuba este menționată când "Colba", conform in-formațiilor indienilor, când "Cuba", când "Juana". Părerile specialiștilor sunt împărțite în privința etimologiei denumirilor "in-diene" de "Colba", "Coaba", "Cubanacan", majoritatea convergând către "coa" loc și "bana" mare, respectiv coaba loc mare, câmp, pământ cultivat. Columb a numit Cuba și Juana, în cinstea principelui moștenitor Don Juan al Castiliei. Juana era și numele fiicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]