1,763 matches
-
și impozite, scutire pe care au respectat-o și domnitorii ce i-au urmat. Pe 22 octombrie 1902 a fost deschis în incintă Muzeul Societății Carpatine Ardelene, unul dintre cele mai frumoase muzee din Transilvania la vremea respectivă, dedicat turismului, etnografiei și balneologiei. Aici era expusă o colecție de peste 7.000 de obiecte, cuprinzând ceramică, broderii, unelte agricole, porturi, obiecte casnice rurale. Două dintre încăperile edificiului erau destinate evocării memoriei lui Matia Corvin, fiind expuse și cele 7 machete care au
Casa Matia din Cluj () [Corola-website/Science/302574_a_303903]
-
alimentare, întreprinderi de confecții, cizmării, tâmplării. Alt loc memorabil al orașului Fălești este actuala Casă de Creație a Copiilor, clădirea căreia a fost construită de asemenea sub conducerea primpretorului Stegărescu. În orașul Fălești se află și Muzeul de istorie și etnografie, inaugurat în 1979, care conține peste 5 000 exponate etnografice și istorice. Multe din diversele exponate ale muzeului povestesc despre timpurile vechi și despre rolul comercial pe care 1-a jucat orășelul nostru în trecut. Prima stemă a orașului Fălești
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
fiind înmormântat într-un cavou foarte frumos pe un deal din spatele casei și grădinilor sale minunate din satul Vurpăr, în care cultivase o serie de flori și pomi exotici. În anul 1993, în municipiul Sibiu, a fost inaugurat Muzeul de etnografie universală "Franz Binder", primul și unicul muzeu de etnografie extra-europeană din România. Clădirea în care funcționează muzeul este o clădire monument istoric, construită în stil neogotic în perioada 1865-1867, ințial ca sediu al Asociației Micilor Meseriași și având de-a
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
deal din spatele casei și grădinilor sale minunate din satul Vurpăr, în care cultivase o serie de flori și pomi exotici. În anul 1993, în municipiul Sibiu, a fost inaugurat Muzeul de etnografie universală "Franz Binder", primul și unicul muzeu de etnografie extra-europeană din România. Clădirea în care funcționează muzeul este o clădire monument istoric, construită în stil neogotic în perioada 1865-1867, ințial ca sediu al Asociației Micilor Meseriași și având de-a lungul timpului diverse întrebuințări . Muzeul găzduiește expoziția permanentă: "Din
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
1913), alături de filarmonica și biblioteca orașului. Aici au fost amenajate, alături de vechea expoziție de relicve, săli de expunere pentru colecția de arheologie și istorie medievală precum și o galerie de artă europeană. În perioada interbelică, au fost adaugate o expoziție de etnografie și două camere memoriale dedicate oamenilor politici arădeni Vasile Goldiș și Ștefan Cicio-Pop (1934). După preluarea puterii de către comuniști, colecțiile și expozițiile de bază au fost reorganizate în spiritul noii ideologii, în 1954-1955 fiind redeschise secția de istorie veche, “Muzeul
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
Cicio-Pop (1934). După preluarea puterii de către comuniști, colecțiile și expozițiile de bază au fost reorganizate în spiritul noii ideologii, în 1954-1955 fiind redeschise secția de istorie veche, “Muzeul Revoluției de la 1848” și galeria de artă iar în 1956 expoziția de etnografie. În intervalul 1958 - 1988, au fost amenajate secții ale muzeului în judet: Lipova (Muzeul Orașenesc - 1958), Șiria (Muzeul Memorial I. Slavici și E. Montia - 1960), Săvârșin (Muzeul de Artă și Etnografie - 1988) și Miniș (Muzeul Viei și Vinului - 1988). După
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
și galeria de artă iar în 1956 expoziția de etnografie. În intervalul 1958 - 1988, au fost amenajate secții ale muzeului în judet: Lipova (Muzeul Orașenesc - 1958), Șiria (Muzeul Memorial I. Slavici și E. Montia - 1960), Săvârșin (Muzeul de Artă și Etnografie - 1988) și Miniș (Muzeul Viei și Vinului - 1988). După o reamanajare radicală care a durat mai bine de doi ani, expoziția permanentă de arheologie și istorie din cadrul Palatului Cultural, a fost redeschisă în 1979. Galeria de artă a fost mutată
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
Mihail G. Boiagi. A îngrijit "Studii istorice asupra Peninsulei Balcanice" de Ioan D. Caragiani. Aceste lucrări, devenite rare, sunt veritabile monumente de limbă, de importanță capitală pentru filologia și lingvistica românească. S-a preocupat, mai cu seamă, de istoria, geografia, etnografia și folclorul macedoromânilor. Și-a extins cercetările și asupra meglenoromânilor. A fost preocupat de toponimele balcanice și de relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
sub îndrumarea lui Ovid Densusianu. Urmează apoi studii de specializare în slavistică (1929-1934) la Praga, Cracovia, Bonn și Varșovia, unde îi are ca profesori pe M. Murko, P. Bogatyrev, I. Horak, M. Tille, R. Jakobson, nume de rezonanță în folcloristica, etnografia, lingvistica și teoria literară universală. Între 1928-1929 funcționează ca profesor suplinitor la Liceul Spiru Haret din București. Între 1929-1936 face parte din echipele de cercetare ale școlii sociologice în cadrul Institutului Social Român, condus de Dimitrie Gusti. Participă la anchetele sociologice
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
anul 1949, împreună cu folcloristul Harry Brauner, de organizarea Institutului de Folclor din București Între 1949-1954 lucrează în calitate de coordonator al activității științifice în cadrul nou înființatului Institut de Folclor, ajungând apoi director adjunct științific (între 1954-1965) și, ulterior, director al Institutului de Etnografie și Folclor (într-o vreme Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice) între 1965-1974. În 1963 devine docent în științe filologice al Universității din București. În anul 1957 revine la catedră, fiind conferențiar (1957-1963) și apoi profesor de folclor (1963-1975) la
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
concentrându-se pe legăturile dintre om și mediu, asupra comportamentelor demografice, economice și sociale. Istoria comparativă propune depășirea frontierelor artificiale moderne pentru că modelul istoriilor naționale nu se puteau aplica în Evul Mediu. Istoria mentalităților deschide drumul studiilor mentalității înaintașilor prin intermediul etnografiei, psihologiei și antropologiei. Febvre vedea istoria mentalităților pornind de la indivizi excepționali că Rabelais și Luther pentru a cunoaște universul mental și psihic al societății. Bloch, prin lucrarea "Regii Taumaturgi", pleacă de la studierea practicilor colective, a simbolurilor și reprezentărilor mentale ale
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
alt Ev Mediu" a studiat permanențele, istoria culturii, mentalitățile, arătând importanța societăților fără istorie clasică, fără documente, fiind adept al duratei lungi. Consideră că istoria nu cuprinde doar documente, fiind nevoie de idei și de imaginație și pledează pentru utilizarea etnografiei, a folclorului, pentru utilizarea textelor literare. Pierre Nora - istoric francez, academician, fondator al revistei "Le Debat" în 1980, a scris "Locurile memoriei", "Republica", "Națiunea", "Franța". Emmanuel Le Roy Ladurie a scris "Țăranii din Languedoc", "Istoria climatului după anul 1000", "Teritoriul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
apoi, la Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În timpul studenției a dat meditații pentru a-și plăti cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei și etnografiei. Popper avea o afinitate deosebită pentru limbi, el vorbea fluent româna, germana, idiș, engleza, spaniola (castiliana), portugheza și franceza și avea noțiuni de italiană, latină și greacă. După absolvirea universității pleacă, în căutarea unei slujbe, la Constantinopol, de unde ajunge în
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
Dimitrie Cuclin", București, Editura muzicală, 1985 Ion Bârsan , "Convorbiri cu Dimitrie Cuclin", Galați, editura Porto Franco, 1995 Nicolae Moldovan, "Dimitrie Cuclin. Omul, gânditorul și compozitorul", Galați, editura Alma, 2001 Ion Bârsan, „Dimitrie Cuclin - repere al biografiei și operei”, "Revista de etnografie și folclor", nr. 5-6/1997 Vasile Tomescu, "Drumul creator al lui Dimitrie Cuclin", București, Editura muzicală, 1956 I. Ticulescu, "Dimitrie Cuclin - studiu critic asupra vieții și operei lui", București, 1933 Dimitrie Cuclin, "Muzică, știință, artă și filosofie", Mihai Eminescu, "Lucifer
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
avut loc procesul memorandiștilor în 1894-1895, eveniment cu largi ecouri internaționale la acea vreme și în 1923 s-a organizat aici Congresul general al sindicatelor din România. Parcul Etnografic Romulus Vuia, este o secție în aer liber a Muzeului de Etnografie (un muzeu al satului), fiind primul muzeu în aer liber din România, aflat în zona Hoia din Cluj-Napoca. Acesta a luat ființă în 12 aprilie 1929, cele mai vechi exponate datând din 1678. Conține:
Muzeul Etnografic al Transilvaniei () [Corola-website/Science/303683_a_305012]
-
sprijin financiar al Ministerului Culturii din landul Bavaria, Germania, a fost construit Muzeul Stefan Jäger. Deschiderea oficială a muzeului în noua construcție a avut loc la data de 4 aprilie 1996. Clădirea are 5 încăperi structurate astfel: o secție de etnografie, o secție de arheologie, o cameră cu fotografii ale personalităților din Jimbolia, o sală de ședințe, o cameră șvăbească și un coridor luminos destinat expozițiilor, care au loc cu diferite ocazii în Jimbolia. Atelierul pictorului a rămas neschimbat și cuprinde
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
Înainte de reabilitare el găzduia spații comerciale, restaurante, baruri, o discotecă cu program de club de noapte, o librărie, două expoziții permanente ale Muzeului Banatului, cea de Tehnologia Informației și Comunicațiilor și "Vioara — o pasiune de o viață", precum și Secția de Etnografie a Muzeului Satului Bănățean. După reabilitare, timp de 5 ani condițiile finanțării au stipulat obligația utilizării complexului în special pentru activități culturale, activitățile de alimentație publică fiind limitate la cafenele, cofetării și vinoteci, discoteca urmând să fie transformată într-un
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
1744 a fost redenumit "Bastionul Theresia", în onoarea arhiducesei Maria Terezia a Austriei. În decursul timpului aici a fost reședința Episcopiei Romano-Catolice, apoi a adăpostit mai multe ateliere și depozite, o școală de ucenici, una de echitație, o școală de etnografie, o școală de scrimă, o tipografie, internate școlare ori Arhivele Statului. După 1970 aici au fost mutate colecțiile de etnografie ale Muzeului Banatului, un muzeu tehnic și colecțiile vechi ale Bibliotecii Județene. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
Episcopiei Romano-Catolice, apoi a adăpostit mai multe ateliere și depozite, o școală de ucenici, una de echitație, o școală de etnografie, o școală de scrimă, o tipografie, internate școlare ori Arhivele Statului. După 1970 aici au fost mutate colecțiile de etnografie ale Muzeului Banatului, un muzeu tehnic și colecțiile vechi ale Bibliotecii Județene. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a avut loc defortificarea orașului Timișoara. În cadrul acesteia au fost demolate aproape toate fortificațiile. Bastionul Theresia
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
În timpul celui de-al doilea război mondial se pierde mare parte a materialului expozițional (cel de științele naturii, expus în pavilioanele expoziționale de la București a fost distrus în totalitate), iar cel rămas va fi inclus la secția de istorie și etnografie (găzduită în Palatul Culturii). Clădirea va funcționa până în 1957 ca internat, devenind apoi din nou muzeu, și anume Muzeul Județean din Tg-Mureș, expunând o expoziție amalgam, de artă industrială, istorie, meșteșuguri și etnografie, iar din 1968 a adăpostit o expoziție
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
fi inclus la secția de istorie și etnografie (găzduită în Palatul Culturii). Clădirea va funcționa până în 1957 ca internat, devenind apoi din nou muzeu, și anume Muzeul Județean din Tg-Mureș, expunând o expoziție amalgam, de artă industrială, istorie, meșteșuguri și etnografie, iar din 1968 a adăpostit o expoziție de istorie (incluzând perioadele neolitic și până la sfârșitul orânduirii feudale). În clădire ființează un muzeu de științe ale naturii începând cu anul 1988. Istoricul unui muzeu se dezvăluie în oglinda activității sale. Astfel
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
plină de relevanță și, de ce nu, tulburătoare. Adevărul mi se pare integral valabil și în ceea ce privește cunoașterea Câmpulungului. Nu se poate realize o imagine cuprinzătoare a străvechii capitale a Țării Românești fără vizitarea celor două secții ale muzeului orășenesc ― secția de etnografie și artă populară și secția de istorie și arte plastice. Alături de frumusețea sobră a portului muscelean și a interioarelor caselor țărănești, el, vizitatorul, află aici pagini impresionante din istoria acestor meleaguri, găsește relicve prețioase, grăind despre oameni de seamă născuți
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
găsește relicve prețioase, grăind despre oameni de seamă născuți în Câmpulung, admiră opere de artă, valoroase, multe din ele imagini ale peisajelor muscelene, cu o dublă valoare, artistică și documentară, sau realizări ale unor artiști originari din Câmpulung. Muzeul de etnografie și artă populară, aflată în strada Republicii, la numărul 7, este găzduit de una dintre cele mai vechi case din oraș, construită în 1735, monument de arhitectură veche românească. Aspectul este de casă tipic musceleană, cu două caturi, cu fișor
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
către Hans Benker din Brașov (facsimil). Colecția de artă plastică a muzeului câmpulungean este valoroasă atât prin varietatea artiștilor reprezentați, cât și prin numeroasele imagini inspirate de oamenii și priveliștile muscelene. Datorită acestor calități, patrimoniul cultural al câmpulungului în istorie, etnografie și arte plastice, este mai bogat și mai reprezentativ. Monumentul lui Negru Vodă În fața bibliotecii orășenești, într-un mic scuar, apare maiestuos bustul legendarului Negru Vodă, operă a sculptorului Dimitrie D. Mirea, ridicat în 1910, ca omagiu al câmpulungenilor strămoșului
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
la Timișoara a unei academii comerciale și a unei universități. A înființat peste 100 de filiale ale Casei de Educație Națională. Între 1898-1906 a fost director al Despărțământului Timișoara al ASTRA. A fost membru fondator al Muzeului de Istorie și Etnografie din Sibiu și al societăților culturale românești: "Societatea literară Petru Maior"; "Asociația pentru cultura poporului român" din Arad, " Reuniunea învățătorilor români din Banat" aparținătoare Diecezei Aradului, "Reuniunea femeilor române" din Sibiu, Arad, respectiv Timișoara, "Societatea pentru sprijinirea teatrului român din
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]