1,814 matches
-
scrise de Traian Bădulescu-Șuțeanu. Autorul evocă momente din viața lui de elev, adresându-se lui Nichita Stănescu. Ideea este că el și poetul (tratat ca și cum ar fi încă în viață) au în comun aceste amintiri. Din nefericire, situațiile și întâmplările evocate sunt prozaice. Autorul le poetizează, dar o face într-un mod convențional, neconvingător: „Profesorii - Canciu, Manciu, / Simache, Râpeanu și Milica - / deschiseseră, o dată cu catalogul, / încă un arc de cerc / al limbii române, / porțile către stele / și ferestre către adâncul din noi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prozaic, cu numeroase observații de ordin administrativ, este scrisă întreaga carte. Ea prezintă, poate, interes, pentru autorul însuși și pentru foștii lui colegi de școală, dar nu-l atrage prin nimic pe un cititor care nu cunoaște personajele și situațiile evocate. Cu atât mai surprinzător este faptul că într-o postfață semnată de un istoric literar, deci de un specialist în literatură, George Muntean, cartea are parte de o elogiere entuziastă și de o situare decisă în proximitatea creației unora dintre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
soldat) al unei tinerimi care caută ceva altfel, altcum... Își pierde memoria [...], i se dezvoltă lumea dinafara simțurilor pământești, lumea străbună: din subconștient, ancestral, genă, matrice etc.“ Având această justificare teoretică, Ioan Crăciun Petrișan își trimite personajul în diferite epoci, evocate fantasmagoric. Un loc important ocupă, bineînțeles, epoca dacilor, în care Carador, deghizat caraghios în dac, pătrunde împreună cu iubita lui, Silvana: „Silvana (Ana Pădurii) intră în bășag [colibă, n.n.] cu pași tremurători: Carador o însoțea tragic și transpus, ca un dac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al spiritului.“ Ce înseamnă „cavaler al spiritului“? Sunt cuvinte care sună solemn, dar nu spun nimic. Ca să nu mai vorbim de faptul că Victor Stoleru ne aduce uneori în situația de-a nu ne putea stăpâni râsul, în pofida tristei împrejurări evocate: „Pe mormântul tău deschis așa devreme punem emblema epitafului horațian Non omnis moriar și a românescului Somn ușor, iubite Costel.“ Nu ne rămâne decât să adăugăm: Somn ușor, iubite cititor! Probleme de productie Înainte de 1989, scriitorilor li se cerea în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prezintă anemii, rahitisme, degenerări de ansamblu - și unele, ca al Lenorei, leziuni brusce. Gândul lui Mini, culcat subt lumina lunei, voi să se salte, pentru a aproba pe Nory, dar nu putu; era prea somnoros. 25 . . . Cuvintele, faptele, oamenii astfel evocați treceau pe dinaintea lui Mini ca un film, ușor învăluit. Cu o secundă de oprire, trăsura coti șoseaua spre dreapta. Verva feministă a lui Nory se întrerupse. Fu iar tăcere și toate trei rămaseră atente drumului, căutând parcă, la o busolă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ochilor lui Mini n întrebare, apoi umbre molcom',? și sclipiri scurte, asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37 al vreunui far de automobil răzleț. Clișeuri, rămase acolo pe retină, acum evocate, apăreau în transparența ochilor. - Drumuri tăiate de suflet! Felicitări! . . . Noroioase, desfundate! . . . bombănea Nory. - Da! Până când se vor îndruma căile lăuntrice, atunci. - Atunci vom avea un dublu exemplar suprapus de tout a l'egout. Mare spor! . . . Eu mă uit la dosuri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
citit cu interes aceste pagini din cel puțin șase motive si anume pentru că: mă interesează ce se publică în spațiul tipografic bârlădean; îmi place literatura memorialistică; primele 10-15 pagini au trecut cu brio proba de foc a oricărei lecturi; evenimentele evocate și locul desfășurării lor acoperă un segment însemnat din existența mea; paginile de front, atmosfera războiului se întâlnesc cu impresiile trăite din evocările părinților mei, ale tatălui meu îndeosebi, dar și coincidențe de viață precum acestea: bunicul meu patern a
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
conștiință dacă o mai fi având ceva din ea. În sat, la Căuești, încă i se mai păstrează disprețul de turnător și nemernic, de individ care și-a vândut consătenii pentru «un blid de linte». După atâția ani de la întâmplările evocate înfierez și eu această comportare inspirată de interese străine țării, cu gândul la acei oameni care din prea multă încredere în omul de lângă ei au plătit omenia lor cu prețul îndurării unui regim de exterminare pe care numai lagărele de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
6 octombrie 2007, fără să fi reținut cu exactitate data de 6 octombrie 1407 ca dată aniversară a atestării orașului Dorohoi, puneam punct acestei scurte prezentări... O oră mai târziu primesc un telefon de la prof. Vasile Fetescu - om al meleagurilor evocate - prin care mă anunța că DOROHOIUL și oamenii săi sunt în plină comemorare a celor șase secole de atestare documentară, iar împătimitul ziarist - scriitor Ion N. Oprea se află în miezul acestei grandioase manifestări de suflet. Un adevărat și grăitor
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
O.S. météores. Narațiunea este încărcată aici de un sentiment escatologic - Occidentul pare să se afle sub asaltul unor forțe terifiante, iar Blake și Mortimer devin unica pavăză ce stă în calea cuceritorilor tenebroși. În egală măsură, cele două ficțiuni evocate plasează în centrul lor efigia modernă a savantului nebun : în prelungirea unui complex romantic al lui Victor Frankenstein, acesta este marcat de ambiția demiurgică a zidirii unei noi lumi prin recursul la forțele unei tehnologii întoarse împotriva omenirii înseși. Știința
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simplă dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matca oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumită atitudine rapsodică. O dată evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de o-re din douăze-ciși patru. Parcă îl și vedea pe Vladimir cum avea să se plesnească cu palma peste frunte, dându-și pumni în cap și râzând mânzește... Confratele lui de călătorie, însă, îl deziluzionă, pe loc, scoțând documentul evocat și băgându-i-l în nas: Uite-l, colega, de asemenea, pașaportul meu de serviciu e tot timpul la mine! Calaican făcu ochii mari, achită nota de plată, alcătuită verbal de ospătar, sughiță de două ori, aburcându-se pe nesigurele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
săptămână înainte. „Cerro Negro“, pe cât se pare numele unui sat pierdut din America de Sud, figurează cu data ultimelor scrisori; dar exact unde se află, agățat în Anzii Cordilieri sau în mijlocul pădurilor de pe Orinoco, nu se poate pricepe din creionarea peisajelor contradictorii evocate. Scrisoarea pe care o ai sub ochi are aerul unei scrisori de afaceri obișnuite: dar cum dracu’ a nimerit acolo o editură în limba cimeriană? Dacă aceste ediții se adresează pieței limitate a emigranților cimerieni din cele două Americi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perioadă semiobscură, autorul Imnurilor scria că nici un temerar nu-l putea vedea față în față, pentru că "s-ar prăbuși în flăcări". Poemul lui Giacomo Leopardi, Infinitul, începe cu un motiv prezent și în alte creații ale sale, refugiul în natură, evocat mai cu seamă în poezia Viața singuratică: așezat la marginea unui lac, poetul mărturisește că priveliștea, cufundată în binefăcătoarea pace, îl face să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși: "mi se pare că membrele mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de numeroasă, venită la Iași, tocmai de la Botoșani. Sala Symposion a Universității de Artă s-a umplut cu prietenii, rudele și colegii doctorandei! Frumos gest! (la ieșeni, de multe ori, nu vine nici un coleg sau amic concitadin). Revenind la cel evocat: s-a vorbit În teză și nu numai - despre ghinionul lui V.S. de a fi trăit o epocă În care, nolens-volens, trebuia să fii obedient În fața puterii comuniste. E adevărat: am citit, cîndva, o cronică a scriitorului În care-i
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
după atâția ani, șocul și durerea pe care, studentă fiind, mi le crease decesul în urma unei tentative ilegale de avort a unei colege de grupă liniștită și discretă, abia căsătorită. Tragedia Brigittei, care pe atunci părea singulară, individuală și scandaloasă, evocată doar în șoaptă, cu spaimă și lacrimi, pare să fi curs, evaluând retroactiv acum întâmplările și realitățile de altădată, în matca unui dezastru colectiv. La câțiva ani după terminarea studiilor, pierdeam, tot în urma unei tentative ratate de avort, o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și prin conștiința că se adresează posterității: “Acum trebuie să depun mărturie posterității”. Unele mărturii au fost rostite la Radio București, altele la Academie; unele au fost publicate în reviste, altele sunt inedite, care de care mai interesante. Prima imagine evocată este cea a tatălui său: “una dintre miile de mii de vieți de luptă cu destinul, ale poporului român lovit de atâtea ori groaznic de întâmplările cumplite ale propriei istorii”. Tot în primele pagini scrise despre Basarabia lui Pan Halipa
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
din 17 decembrie 1921 despre acest volum) vedea în literatura română o literatură a „etrernului pastiș”, în care singurul scriitor autentic autohton prin creația sa este Ion Creangă. În cazul de față, „originalitatea” nu vizează doar forma, ci și „lumea” evocată. În „Arta lui Adrian Maniu“ (nr. 28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin urmare nici Istorie, nici Societate, ci numai "indivizi trăitori" al căror destin este cel al Absolutului, care nu survine niciodată, în calitate de subiectivitate absolută, decât prin intermediul multiplicității indefinite a monadelor, al căror unic fundament îl constituie. În ceea ce privește problema noastră, situația evocată mai sus se exprimă după cum urmează: în activitatea prin care produc bunurile necesare subzistenței lor și care îmbracă în fiecare epocă și pentru fiecare ramură a producției forme tipice, indivizii sunt locul unor experiențe care, în ciuda faptului că sunt de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
senină: - Sunt deducții și ipoteze, unele chiar certitudini. Numai detaliile intime din povestea pe care te-ai ostenit s-o asculți le-am născocit. Dar și numele sunt autentice... vreau să spun că nu ar fi aparținut într-adevăr persoanelor evocate, ci că nu am inventat nici un nume, nici chiar cele care produc luxații în mușchiul limbii. Sunt nume istorice sau folclorice din țările și regiunile respective, adaptate nevoilor evocării fără transformări fonetice. A existat bunăoară un soldat egiptean Iahuben, un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sa de corupător? De fapt, Diavolul nu prea mai are ce să corupă în această lume ticăloșită și de gena balcanică moștenită (și extraordinar redată plastic în carte), și de totalitarismul slav căpătat. Remarcabilă este, în acest context (nu o dată evocat, în diferite feluri, de marile cărți ale literaturii române, de la Mateiu Caragiale încoace), capacitatea lui Daniel Bănulescu de a transpune, aproape deloc tezist, tarele românismului în proză, ca mitologie. Refăcând fictiv (dar utilizând și unele repere documentare provenite din literatura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de calm diafan care o înconjura. De aceea, prin ea, și ochiul i se păru dintr-odată un organ foarte pașnic și delicat. Hotărâră împreună să-nceapă o serie de proceduri de investigare ce nici nu sunau amenințător: un potențial evocat vizual, un examen de câmp, un AFG și un OCT, care, în argou medical, traduceau două tomografii avansate, care să precizeze în cele din urmă coerența optică a vederii lui și afecțiunea care i-ar fi putut da efectul de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ori o comportare. Când nu se arată nici un semn în împrejurimi, acesta este provocat. Se practică, de pildă, un soi de evocatio cu ajutorul animalelor, care arată în care loc anume se poate înălța un sanctuar ori întemeia un sat. Sânt evocate forțe sau figuri sacre, în scopul imediat al orientării în spațiul omogen. Este cerut un semn care să pună capăt încordării provocate de relativitate și neliniștii create de dezorientare, pentru a se găsi un punct de sprijin absolut. De exemplu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
singurul) de fiecare dată cu încîntare. în satele noastre, acestea sînt înlocuite însă de casele făloase, iar bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor. Pretutindeni, trecutul pare să fie tot mai evocat pe măsură ce este revocat... Dar această atitudine poate fi regăsită și în cu totul alt gen de contexte, precum recent inauguratul Drum al Regelui, care traversează Parîngul, mai impresionant decît Transfăgărășanul și care atrage mii de turiști cu spectacolul unei naturi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]