44,964 matches
-
în miezul lucrurilor îl determină să accepte aparentul compromis ideologic, să-și asume aparenta pasivitate, condamnabilă după părerea unora. Cert este că naratorul nu e capabil de o ură care l-ar coborî la nivelul celor care îi urăsc pe evrei și regretă că Hitler n-a apucat să-și ducă opera pînă la capăt. Dar el vrea să afle ce e în mintea unui legionar fanatic, nu doar citind cărticica șefului de cuib, nu doar, așa cum a făcut-o deja
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
și Elveția, cu paranteze luminoase la Lucerna, în apropierea lui Wagner; în secolul nostru scriitorul Elias Canetti, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, născut în Bulgaria din părinți evrei, stabilit succesiv la Londra, la Viena, în Germania; sau filozoful francez evreu Emmanuel Levinas, născut la Kovno, în Lituania unde și-a văzut întreaga familie asasinată de naziști înainte de a emigra la vîrsta de 18 ani în Franța, de unde a continuat să vagabondeze spiritual între Atena, Ierusalim și Roma, în încercarea de
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
au fost dictate de temperament (mobilitate, neliniște interioară) dar și de detalii biografice legate în bună măsură de evoluția operei (mai ales la Mozart) și carierei lor. Strămutarea lui Levinas însă se înscrie în largul șuvoi al emigrației succesive a evreilor europeni, goniți din țări ca Rusia, Polonia, Germania, România, de valurile unui antisemetism din ce în ce mai virulent și agresiv, pentru a se așeza nu numai în țara strămoșilor lor ci și în America și Europa occidentală. Fenomenul migratoriu a luat, după cum se
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
ale grupului său, să declare că acesta s-a întâlnit cu niște americani în casa Lenei Constante, vechea prietenă a lui Harry, că însuși acesta a avut o activitate "periculoasă și dușmănoasă", că a săvârșit crime în slujba Gestapoului (el, evreu comunist), că împreună cu grupul amintit a făcut acte de "spionaj, naționalism șovin", că au încercat să suprime pe conducătorii partidului și pe membrii guvernului. Acuzațiile ating toate cotele absurdului: i se impută că a publicat (avea 13 ani) o carte
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
am vrut s-o aud. Sunau mult prea intens a creștinism, iar în anii tinereții mele acel sunet mi se părera triumfalist într-un mod care mă vexa - pentru mine, el reprezenta revărsarea clopotelor istoriei, din fața cărora onoarea mea de evreu îmi cerea să mă dau de-o parte. Când la urechile mele au ajuns sunetele clopotului bisericii St. Francis Xavier de pe Aveue O, ele mi-au adus mesajul că aparțin unei minorități. Nu cunoșteam programul liturgic al bisericii și nici
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
ca instrumente ce aveau vechiul rol de a semnala, nu erau conștienți de frumusețea sunetului. Atunci când sună clopotele, e timpul rugăciunii, nu al muzicii. Arta presupune detașare, pe când religia o interzice. ș...ț Și totuși, nici un suflet nu e doar evreu sau doar creștin, și în cele din urmă frumusețea ajunse la mine. Dar mai aveam o problemă. Mi s-a întâmplat în facultate, atunci când viața nu e prea plină de întâmplări spirituale. Rătăceam prin mica și minunata mânăstire a colegiului
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
de sunete, copleșit și încântat, am fost cuprins de o bucurie neștiută și m-am gândit: aceasta e-o frumusețe creștină și o vreau. Am fost șocat de acest gând. Îmi amintesc de asemenea că mi-am spus că noi, evreii, nu avem așa ceva. Ceea ce mi-a provocat un alt fel de suferință de minoritar. Curând, bucuria a trecut, poate pentru că muzica încetase, și o dată cu ea îmi dispăruse deruta. În timp ce mă îndreptam spre casă, pe Addison's Walk, mi-a venit
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
-se din acel moment să se roage în public. Dar cine a fost împăratul Constantin, prin comparație cu Lincoln? În timp ce scriu, de pe partea cealaltă a străzii unde-mi am biroul bat clopotele bisericii Lincoln, îndulcind încă un ceas din ziua evreului care sunt."
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
Petrescu, apropiindu-se de proza gidiană a "experienței", fiind un jurnal intim deghizat, destul de apropiat (de remarcat sărăcia limbajului n.m.) de unele dintre romanele lui Mircea Eliade, ca de pildă Huliganii sau Întoarcerea din rai. Cartea descrie destinul unui intelectual evreu, în împrejurările pătrunderii sale în viața universitară a Bucureștilor, apoi în cea literară, experiența pariziană, fiind o suită de portrete zugrăvite la modul abstract, eseistic, cu intervenții și meditații asupra destinului uman, asupra sensului vieții. Vocația analitică a autorului, strălucit
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
mai inteligent decît Gide", una din femeile în a cărei plasă intelectual-senzuală avea să rămînă prins ani și ani. Recitește De două mii de ani după "o scrisoare mișcătoare de la Blecher" și constată surprins: "Cu excepția cîtorva pasaje cu un accentuat aer evreu, restul e excepțional. Nu știam, nu mă așteptam. Nu încape nicio îndoială că, din tot ce am scris, cartea asta rămîne". Resimte o puternică senzație de irealitate - ca un ecou din Blecher - în acel amestec de viață și moarte de la
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
acte are dreptul să mă preocupe, cînd în fiecare an 30 de oameni scriu, la Paris, la Viena și la Londra, 30 de comedii la fel de agreabile?" Dar numai datorită Stelei fără nume a do-bîndit renume internațional și a ajuns singurul evreu din România devenit scriitor popular. La Barașeum e scîrbit de spectacolul deplorabil de pe scenă și din sală, înainte de a afla că mare parte a publicului e alcătuită din evrei botezați, la spectacolul cu Iphigenia lui Mircea Eliade nu se duce
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Stelei fără nume a do-bîndit renume internațional și a ajuns singurul evreu din România devenit scriitor popular. La Barașeum e scîrbit de spectacolul deplorabil de pe scenă și din sală, înainte de a afla că mare parte a publicului e alcătuită din evrei botezați, la spectacolul cu Iphigenia lui Mircea Eliade nu se duce, presimțind că acolo va fi "o ședință de cuib legionar". În toți acești ani, prietenul cel mai prezent, mai des frecventat, mai fidel, ceea ce nu era puțin lucru, este
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
mai fidel, ceea ce nu era puțin lucru, este Camil Petrescu, marele scriitor, de noi toți adorat, personajul celor mai savuroase secvențe antisemite: "Ieșind de la Capșa - sîntem abia în 1936 - mi-a explicat din nou atitudinea lui față de ultimele bătăi contra evreilor. - E regretabil, dragă, dar tot ovreii poartă răspunderea. - De ce, Camil? - Pentru că sînt prea mulți. - Dar ungurii nu sînt și mai mulți? - Poate, dar cel puțin sînt masați la un loc, în aceeași regiune. În continuare mi-a spus: Dragă, ovreii
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
-i privesc. Sînt prea naționaliști. - Ar trebui să te decizi Camil. Sînt naționaliști sau sînt comuniști? - Ei, știi că-mi placi! Sîntem între noi, dragă, și mă mir că mai pui astfel de întrebări. Comunismul ce altceva este decît imperialismul evreilor? Replică subliniată de diarist, apoi: Spune asta Camil Petrescu, una din cele mai frumoase inteligențe, una din cele mai delicate sensibilități din România. Cum ar putea România să trăiască vreodată o revoluție?" Pentru a-l accepta pe Camil, musai să
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
mai frumoase inteligențe, una din cele mai delicate sensibilități din România. Cum ar putea România să trăiască vreodată o revoluție?" Pentru a-l accepta pe Camil, musai să-l comparăm cu altă frumoasă inteligență și la fel de delicată sensibilitate: Felix Aderca, evreul sută la sută, menționat doar de două ori în Jurnal, care, după două mii de ani de cînd Iuda suferă de "frig și întuneric", spune peste tot că regretă moartea lui Zelea Codreanu, "o apariție genială, o forță etică fără seamăn
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
îl încredințează numai Jurnalului. E un refugiu și un fel de salvare a sufletului, o pasiune și o obsesie, pînă cînd constată " Sînt obosit de atîta muzică. Dar e singurul lucru consolator din ultima vreme". Iar cînd legile antonesciene interzic evreilor să dețină aparate de radio, merge la Lena Constante, la alții, pentru că fără Bach, Brahms, Mozart, Cesar Frank, nu poate trăi. Visează și relatează neobosit zeci și zeci de visuri, ca în Jurnalul lui Kafka, desigur fără amploarea de capodopere
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
să-și tragă un glonț în cap. Eliberat în 1965, și după o perioadă în care știm că a mai jucat ruleta rusească, îl regăsim ostenit într-un oraș intitulat pentru discreție "Undeva în Europa", invitat de un vechi "prieten", evreul Goldberg (Vladimir Găitan), fost mare patron peste vedete guraliv-melodioase precum Zavaidoc, Cristian Vasile etc., să participe într-un club select la Olimpiada zburătorilor de creieri pe pereți, faza pe continent. Doi cîte doi, jucătorii țintesc capul adversarului, se joacă pînă
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
cu el, îi servește drept ghid și intră în custodia unei valize cu un milion de dolari pentru bună purtare. Cît privește teoria și subtilitatea jocurilor extreme este de ajuns să vezi Intacto (2001) al lui Juan Carlos Fresnadillo, unde evreul rărăcitor, Samuel (Max von Sydow) este cu adevarat un magister ludi. După Vînătorul de cerbi (1978 ) al lui Micheal Cimino cu Robert de Niro și Christopher Walken, un alt film de unde regizorul român culege cu prisosință inspirație, nu mai poți
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
plecat în 1986. Antisemitismul ascuns din perioada comunistă devenise explicit în perioada postdecembristă. Atunci, în 1986, opțiunea era a unui cetățean căruia îi este afectată libertatea de exprimare. În 1997, justificarea de a rămâne în America era a unui scriitor evreu ce se întâlnea în România cu un mediu cultural ce i se părea ostil. În 1986, Norman Manea a adoptat calea exilului din postura de cetățean român aflat în căutarea libertății. Faptul că era scriitor avea relevanța sa, prin confruntare
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
cultural ce i se părea ostil. În 1986, Norman Manea a adoptat calea exilului din postura de cetățean român aflat în căutarea libertății. Faptul că era scriitor avea relevanța sa, prin confruntare cu cenzura. A plecat român și a devenit evreu. Scriitorul român a fost absorbit de scriitorul evreu. Norman Manea și-a descoperit în exil cu adevărat evreitatea și a proble-matizat-o ca o mare temă. Exilul său de scriitor român se transformă treptat, din 1986 spre 1995, deci într-un
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Norman Manea a adoptat calea exilului din postura de cetățean român aflat în căutarea libertății. Faptul că era scriitor avea relevanța sa, prin confruntare cu cenzura. A plecat român și a devenit evreu. Scriitorul român a fost absorbit de scriitorul evreu. Norman Manea și-a descoperit în exil cu adevărat evreitatea și a proble-matizat-o ca o mare temă. Exilul său de scriitor român se transformă treptat, din 1986 spre 1995, deci într-un deceniu, într-un exil de scriitor evreu, refugiat
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
scriitorul evreu. Norman Manea și-a descoperit în exil cu adevărat evreitatea și a proble-matizat-o ca o mare temă. Exilul său de scriitor român se transformă treptat, din 1986 spre 1995, deci într-un deceniu, într-un exil de scriitor evreu, refugiat de sub opresiunile unui regim comunist. Condiția sa de scriitor român conta din ce în ce mai puțin, mai ales după 1989, în Statele Unite ale Americii, după un stagiu de tranziție în Germania Federală. Evreitatea exista, dar în surdină, în proza lui Norman Manea
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
său în limba română, aceea subsumată ideii de Variante la un autoportret. Ipostazele propriei existențe sunt proiectate prin strania perspectivă a unui exil abstract și ambiguu. Biografic, personalitatea scriitorului Norman Manea s-a construit la intersecția a trei experiențe: ca evreu, avea de înregistrat ecourile deportării, ipostază ce prefigurează Holocaustul; ca român, avea de depus mărturie despre condiția artistului sub dictatura comunistă; ca american, a trăit și trăiește experiența cosmopolită a deplinei libertăți de exprimare, fără a putea ignora însă riscurile
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
comuniste. Au loc doar minime deplasări de accent. Din mitologemele de odinioară are trecere mai cu seamă cea a patriei primejduite, pîndite, din interior, ca și din exterior, de imperialiștii occidentali, ca și de ruși, de maghiari, ca și de evrei, victimă a unui enorm complot iudeo-mason, avînd ca sălaș întregul mapamond. Sînt editate volume semnate de vechi cunoștințe: Edgar Papu, Dan Zamfirescu, Paul Anghe, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu ș.a., cu un aer de oboseală, deoarece fie reeditează texte mai vechi
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
tânăr brașovean oarecare destinul îi îngăduia să intre în posesia acestui continent unic și univers fascinant, cum pe drept îl numești: pentru mine, o întorsătură chiar miraculoasă! În contextul culturii române, și nu numai aici, ești un artist atipic. Fiind evreu maghiar și scriind inițial ungurește, ai trecut, cu volumul tău de debut, la scrisul în limba română, pentru ca, în timp, iată, să dai o operă de prim rang acestei culturi majore. Ce te-a făcut să treci în tribul scriitorilor
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]