2,597 matches
-
vreme îndelungată pe mări. "Zău, totul merge bine, își spuse el, nu-mi lipsește curajul. Niciodată acest cap nu fusese atît de poetic ca în momentul cînd avea să cadă. Totul se petrecu simplu, cuviincios și fără nici un fel de exagerare din partea lui." De unde își trage forța romanul lui Stendhal, Roșu și negru 13? De unde vine această energie pe care timpul nu pare s-o erodeze? E vorba de scriitura, de geniul romancierului capabil să ne facă să simțim fizic o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și colectivă este nebunie poetică: iată teza noastră. A afirma că noi, oamenii, suntem cu toții niște poeți nebuni e o exagerare, e o nebunie? Aztecii credeau că soarele are nevoie de sînge uman. O nebunie, nu-i așa? Pentru noi, oamenii moderni, este imposibil să nu existe șefi și subalterni. Pentru Nueri însă, trebuie să fii nebun ca să accepți să trăiești
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că "a dat țara în mâna dușmanilor noștri, ca să câștige mijloace strategice pentru a ne combate, în timp ce noi nu posedăm nici un exemplar al acestei hărți"40. Moderația și legalismul constatate, îndeosebi, în prima parte a mandatului lui Ghica, nu îngăduie exagerări și nu pot servi drept temei aserțiunii potrivit căreia boierimea conservatoare ar fi fost protejată de domnitor. Dimpotrivă, interesele acesteia au fost cvasi-eludate până la detașare totală, în ultima parte a mandatului, de domnitorul, care, motivând că țara trebuia "să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de 126% între februarie și martie, raportat la aceeași perioadă din anii trecuți. Nici o creștere semnificativă nu a fost, în schimb, atestată de cifrele Ministerului de Interne: lentila deformatoare a presei a transformat în fapt extraordinar un fapt banal. Această exagerare a dat impresia unei insecurități galopante, inducând sindromul lumii rele în mintea a milioane de cetățeni. Pentru mai multe informații Dominick, J.R. (1990), The Dynamics of Mass Communication, New York, McGraw-Hill. Gerbner, G., Gross, L. (1976), „The scary world of TV
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
autodenunță prin reliefarea structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri. 9. Performanța, participarea. Aceste două concepte surprind procesualitatea fenomenului postmodern, relația sa cu temporalitatea și cu publicul. Textul postmodern nu este conceput ca fiind terminat, complet și închis într-o structură unică, ci, dimpotrivă, el
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea a fi de-centrată, lipsită de fundament și mereu în agon cu metanarațiunile, aceasta își asumă, de asemenea, o serie de riscuri, cum ar fi inconsistența, exagerările, lipsa argumentelor. Mai mult decât atât, posibilitatea transformării acestor discursuri în unele asemănătoare celor deconstruite, crearea altor concepte tari, în pofida dorinței de a le anihila, sau probabilitatea de a se ajunge la un fel de cod general prin care lucrările
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de Lipovetsky, abordările din textele sale de după 1980 corespund descrierii fazei a treia a consumului. La fel cum mitul consumului are, după cum remarca Baudrillard, un discurs și un antidiscurs, propria sa teorie despre consum are susținătorii (care i-au lecturat exagerările sub forma avertismentului) și detractorii săi (care i-au lecturat exagerările sub forma lipsei simțului realității). Foarte multe interpretări au avut în vedere o serie de apropieri dintre teoria sa și cele ale Școlii de la Frankfurt, ale lui Guy Debord
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a treia a consumului. La fel cum mitul consumului are, după cum remarca Baudrillard, un discurs și un antidiscurs, propria sa teorie despre consum are susținătorii (care i-au lecturat exagerările sub forma avertismentului) și detractorii săi (care i-au lecturat exagerările sub forma lipsei simțului realității). Foarte multe interpretări au avut în vedere o serie de apropieri dintre teoria sa și cele ale Școlii de la Frankfurt, ale lui Guy Debord, Pierre Bourdieu, Michel de Certeau etc.; aceste influențe și comparații ne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să devină un eveniment prin capacitatea sa de anticipare a lucrurilor viitoare (de altfel, despre Baudrillard ca patafizician s-au scris numeroase studii). O singură caracteristică este cu adevărat constitutivă teoriei aceea de a se constitui în "semn fatal", în exagerare a realității ea poate să fie mai seducătoare și chiar mai ironică decât realul iar această proprietate este considerată o șansă de a reinventa iluzia, care cunoaște un moment de criză sub presiunea multiplelor tipuri de simulări caracteristice epocii contemporane
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trecerea la o fază transpolitică ce marchează un punct de inerție, locul favorit al crizei, dar și al evenimentelor fără consecințe. Acest nou nivel al discuției care exacerbează lucrurile și relațiile, ducându-le la extrem, se caracterizează și prin cele mai multe exagerări ale teoriei lui Baudrillard, precum și prin cele mai multe critici care i-au fost aduse. David Lyon, Zygmunt Bauman, Anthony Giddens sau Douglas Kellner sunt câteva exemple de gânditori care au adus obiecții bine argumentate și noi puncte de vedere în problemele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la care se referă: "în această categorie includ scrierile frenetice ale lui Baudrillard și Virilio, din moment ce acestea par înclinate să fuzioneze cu compresia spațiu-timp și să o copieze în propria lor retorică vie"567. Din această perspectivă putem înțelege supralicitările, exagerările sau contradicțiile pe care filosoful francez le utilizează în vederea racordării textelor sale la o dinamică și procesualitate, care, așa cum am arătat în capitolele anterioare, sunt trăsături distincte ale postmodernismului. Numărul mare de figuri retorice folosite, alături de combinarea caracteristicilor discursului teoretic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o rețea de comunicare (această viziune cibernetică i-a fost, de asemenea, aspru criticată). Cartografierea schimbărilor, viteza pe care o imprimă scrierilor sale, critica asociată aforismului fac din discursul pe care îl practică un exemplu de discurs postmodern, cu toate exagerările și performanțele sale cunoscute. După cum interpretează unii exegeți, însuși universul postmodern propus de către scriitorul francez este unul hiperreal, în care, de exemplu, modelele, codurile și experiențele oferite de către mijloacele de comunicare în masă sunt mult mai intense decât cele ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aduse scrierilor și conceptelor baudrillardiene și care se axau, în genere, pe imputarea lipsei argumentării coerente, a justificărilor concrete sau a posibilității de verificare; pe condamnarea limbajului utilizat (mult prea literar, eseistic față de canoanele obișnuite), a excesului de retorică, a exagerărilor de tot felul sau a combinațiilor dintre discursul științific și discursuri alternative; pe catalogarea sa în termenii extremismului, misoginismului, ideologicului etc., ceea ce ne interesează în această parte finală a demersului este punctarea unui risc general la care se expune discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cărora, probabil, li se datorează o mare parte din modalitatea în care ele sunt receptate. Acestea ar fi: * strategia seducției, care acționează într-un mod specific în cadrul discursului, diminuând efectele logicii noncontradicției, creând o scriitură hibridă, impură; * strategia supralicitării, a exagerării voite, care conduce la menținerea paradoxurilor și a unor contradicții interne, astfel încât cuvintele își pierd sensul comun, uzat; * strategia răului mai mare (la stratégie du pire), care presupune împingerea analizei în toate direcțiile cu un grad mai mult decât se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
el oferind exemple concrete în vederea demolării unor principii moderne de tipul "tot ceea ce e real e rațional, tot ceea ce e rațional e real" sau "tot ceea ce e democratic e prin popor și pentru el, și invers", Lyotard atenționează în legătură cu două exagerări interpretative care s-ar putea produce plecând de aici. Prima dintre ele ar fi aceea că nici un fel de povestire nu ar mai fi utilă și credibilă, dar teoria sa refuză concluzia conform căreia "nici o povestire nu mai este credibilă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Prin metapovestire sau mare povestire, înțeleg în mod precis narațiuni cu funcție legitimatoare. Declinul lor nu împiedică miliardele de istorii, mici și mari, să continue să urzească țesutul vieții cotidiene" (Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 25). A doua exagerare ar fi aceea ca deconstruirea metapovestirilor să devină ea însăși o metapovestire, intrând într-un cerc vicios fundamental: "Marile povestiri au devenit puțin credibile. Suntem atunci tentați să acredităm marea povestire a declinului marilor povestiri" (ibidem, p. 33). În concluzie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mansoane protectoare pentru bare, montarea barelor la Înălțimi corespunzătoare scopului și nivelului de pregătire, alte aparate ajutătoare). Eșalonarea metodică a materialului de parcurs, pentru grăbirea, eficacitatea si siguranța procesului de Învățare. Grijă deosebită față de starea zilnică a palmelor, pentru evitarea exagerărilor și deci a Întreruperilor. Lucru zilnic la paralele pentru folosirea potențialului integral al palmelor. Considerăm că pregătirea tehnică fundamentală prezentată În lucrare, ar trebui rezolvată de calitate, cel mai târziu până la 12 ani, pentru multe motive. După această vârstă apar
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
antrenamentul la paralele inegale prezintă unele particularități pe care considerăm util a le sublinia. - Volumul repetărilor nu este limitat În primul rând de capacitatea deefort specific ci de rezistența palmelor (mai ales În primii ani). Se impune mareatenție pentru evitarea exagerărilor, care conduc la Întreruperi frecvente și chiar[a suferințe. Pentru evitarea acestor situații trebuie „exploatat integral„potențialul de lucru al palmelor În fiecare zi, până la limită, - Ajutorul fizic direct, nivelul lui de calificare și durata acestuia mult mai Îndelungată decăt
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
Juan Manuel, constituie un exercițiu uluitor de manipulare temporală, bucla istoriei închizându-se perfect într-un dénouement cu totul ieșit din comun. Cinismul nedisimulat al prozatorului i-a asigurat, în permanență, un public entuziast, dispus să-i pună între paranteze exagerările numeroase. * * * Henry James, unul dintre creatorii romanului modern, este autorul a numeroase proze din registrul terifiantului, dintre care cel puțin una a dobândit statutul de exemplaritate. Este vorba despre The Turn of the Screw 41, un mic roman cu fantome
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu invariante tehnice, ce descriu atât resorturile intime ale gândirii, cât și melanjul tulburător care se ivește din confruntarea acesteia cu mediul.83 Cu un asemenea profil deliberat asumat, scriitura lui Mihăescu nu poate evada de sub zodia senzaționalului și a exagerării până la caricatură. Există însă momente când tonul narativ se echilibrează, dobândind, grație balansului, forță de evocare și de persuasiune. În registrul terorii diegetice, se pot grupa mai multe proze și aproape toate au în centru acest spațiu liminal, dintre real
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ori în viață, generalizările sunt ineficiente. 15 Pentru o expunere exhaustivă a problemei, cf. Sullivan, 1986: 412-14. 16 Pentru detalii suplimentare, cf. Lovecraft, 2000: 23-26. 17 Pentru mai multe amănunte, cf. Seigneuret, 1988: II, 1256-57. 18 Un alt exemplu de exagerare metodologică, motivată de entuziasm exegetic, este studiul lui Susan Kray (la origine, o conferință științifică), intitulat "We Almost Ate from the Tree of Life: Fantasy and Horror in Ancient Near Eastern Religious Text", în care autoarea nu se sfiește să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1859 și reformele ce au urmat în timpul celor șapte ani de domnie a lui Al.I. Cuza (1859-1866) infirmă pasivitatea ori lentoarea moldovenilor, incriminate de unii pătimași critici de astăzi ai românilor-moldoveni. Criticile sunt potrivite când au intenții constructive. Defăimările, exagerările unor trăsături caracteriale ori greșeli, pentru supraevaluarea meritelor altora, le anulează relevanța. Așa cum unii postmoderni uită că Războiul Rece s-a cam încheiat, urmând refacerea unității Europei, tot așa, unii uită că după prima Unire s-au succedat momentele esențiale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
timpurie (1453-1789); clasică (1789- 1900) și târzie (de la 1900 până în prezent). Contribuțiile bune și rele ale iluminismului secolelor al XVIII-lea până la începutul celui de al XIX-lea au fost intens analizate. Multele sale merite au fost umbrite de unele exagerări raționalist-tehnologice, în dauna tradițiilor mitologico-religioase, a imanenței umane față de transcendența divină, dependentă mai mult de cuvânt decât de acțiune. Cu toate acestea, doi ierarhi ortodocși români din secolul al XVIII-lea, mai telurici decât alți prelați ancorați "în spirit", episcopul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bolșevic a fost contracarat de mișcări extremiste de dreapta. De la fascismul italian la nazismul german, urmate de legionarismul românesc, franchismul spaniol prelungit până în 1975 și de alte regimuri asemănătoare. Organizările socialiste africane ori islamiste susțin colectivismul, solidaritatea și altruismul cu exagerări de tip fundamentalist, neorasist, depășind astfel opoziția față de capitalism. Mișcările de idei și atitudini precum anarhismul, conservatorismul și tradiționalismul, eco-feminismul, mișcări organizate de papalitate, islamism, mișcări antiglobalizare nu sunt numai anticapitaliste, dar adesea și antidemocratice. Capitalismul este criticat de anarhiști
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
datele tradiționale". Ele țin de "istoria și științele profane", pe când tradițiile sunt conținute de "istoria și științele sacre". Guénon nu numai că incrimina devierile de sensuri și de practici ale științelor, comise de moderni, dar indica și factori răspunzători, precum exagerarea rolului acțiunii și al indivizilor înrobiți de cunoașterea profană. Așa se diminuează contemplarea, scria el. Or, contemplarea asigură unificarea cunoștințelor într-un principiu superior. Filosofic, pozitivismele și agnosticismele au produs deformări. După ce subordonau știința scopurilor aplicativ-industriale și mașiniste, aceste doctrine
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]