1,801 matches
-
către locul în care ei s-au dus." Prin urmare, conchide harpistul, " Dă urmare dorinței tale, atât timp cât vei trăi. Nu-ți lăsa inima să tânjească." 44. Prăbușirea tuturor instituțiilor tradiționale se traduce prin agnosticism și pesimism, și totodată printr-o exaltare a bucuriei de a trăi care nu reușește să ascundă o profundă disperare. Sincopa regalității divine aduce fatalmente devalorizarea religioasă a morții. Dacă faraonul nu se mai comportă ca un zeu-întrupat, totul este repus în discuție; în primul rând semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin ritual, această putere poate fi împărtășită și de cei vii. Există, desigur, și alte forme de cult al strămoșilor. Ceea ce caracterizează religiile megalitice este faptul că ideile de perenitate și de continuitate între viață și moarte sunt sesizate prin exaltarea strămoșilor, identificați sau asociați cu pietrele. Să adăugăm, totuși, că aceste idei religioase nu au fost deplin realizate și perfect exprimate, decât doar în câteva creații privilegiate. 38. Primele orașe din India Cercetările recente în preistoria civilizației indiene au deschis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin excelență, acordă fidelilor zeului același prestigiu. Ca și în unele tradiții șamanice siberiene, "viziunile" apolliniene incită inteligența și deschid calea meditației; în fond, ele conduc la "înțelepciune". Walter Otto observa că obținerea cunoștințelor oculte "este întotdeauna însoțită de o exaltare a spiritului"21, și acest lucru este adevărat mai cu seamă în cazul extazului șamanic. Aceasta explică importanța capitală a muzicii și a poeziei în cele două tradiții. Șamanii își pregătesc transa cântând și bătând din tobă; cea mai veche
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
43. Haoma capătă un loc important în cult: "îl adorăm pe gloriosul Haoma de aur, îî adorăm pe strălucitorul Haoma care face să prospere viața, îl venerăm pe Haoma de care fuge moartea" (Yasna, 42: 5). Numeroși autori interpretau această exaltare a Haomei ca o dovadă a sincretismului, posterior morții lui Zarathustra, dintre mesajul Profetului și religia tradițională. Totuși, dacă e adevărat că Zarathustra accepta în fond cultul lui Haoma, condamnându-i doar excesele, nu mai este vorba de sincretism, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vorba, desigur, de o rămășiță a religiei tradiționale iraniene. într-adevăr, sacrificiile sângeroase au fost mai târziu definitiv suprimate și haoma a dispărut ca băutură îmbătătoare, fiind înlocuită printr-un amestec de suc de plante, apă și lapte 44. 109. Exaltarea zeului Mithra Mai surprinzător, și mai important pentru istoria mazdeismului, este Mihr Yast (Yast, 10), lungul imn închinat lui Mithra. Când 1-am creat pe Mithra cel cu întinse pășuni, declară Ahură Măzdă, 1-am făcut la fel de demn de venerație
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mesajului lor. Ei nu se îndoiesc deloc de faptul că proclamă însuși Cuvântul lui Dumnezeu, căci ei au simțit mâna lui Iahve ori spiritul său (ruah)1* punându-li-se pe creștet. Posesia divină se manifestă uneori prin extaz, deși exaltarea ori transa extatică nu pare indispensabilă 19. Unii profeți au fost chiar acuzați de "nebunie" [precum Osea (9: 7): "profetul este un nebun, un rătăcit, omul cu Duhul lui Dumnezeu"], dar nu se poate vorbi de o adevărată afecțiune psihopatologică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pură reorientare politică, căci în volumul din 1926, Scântei galbene, Serenada muncitorului exprima aceeași preferință pentru proletar în opoziție cu burghezul, doar că, în acest volum din 1946, tematica socială devine ceva mai pregnantă, dar pare să lipsească de aici exaltarea noii lumi, acordul explicit cu aceasta și versurile par să păstreze ceva din nostalgia pentru o epocă apusă ("Plăceri/ De-o zi de sărbătoare,/ Voioase vechi moravuri.../ Spre câmp se duce/ Și dumbrave/ E noua lume muncitoare.// Și după altă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Virgil, risca să nu-l mai vadă soarele o bună bucată de vreme (dacă nu chiar mai rău!...). în ce mă privește, eu am recunoscut cinstit, de la început, că în seara cu pricina, mă aflam într-o stare deosebită (de exaltare bahică!) în beneficiul ideii că... omul e supus greșelii; dar nu mi-ar fi deloc ușor să admit (fără a încălcat legile sincerității și ale bunului simț și alte numeroase legi...) că, în aceeași seară, eram și nebun ori chiar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prezentând în acea zi "gimnastica bustului". Cu o activitate publicistică intensă, Caraion pledează, în termenii avangardei, pentru o literatură sinceră, lipsită de estetizarea gratuită, anticalofilismul devenind în acest caz nu doar o formulă în sine, ci și o modalitate de exaltare a grotescului și a urâtului ca tematică literară și mod de expresie. Am ales însă să insistăm asupra poeziei, căci ea este cea care l-a apropiat în tinerețe de grupul de la Albatros, dincolo de părerile exprimate de el sau reticențele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
grav, deși e o suferință ce pare a face parte din universul cotidian, și ilustrează fluidizarea materiei, alunecarea spre moarte. Ecourile romantice au fost remarcate și titlul volumului Noaptea geniului se poate înscrie în această direcție. Noaptea geniului este o exaltare a sfârșitului romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată însă prin refacerea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ceva din proiectarea în mit pe care o realizase expresionismul, "Iar ai fugit, ca un foc de comoară,/ flacără iute, nestatornic rug de aramă./ Iar ai fugit - ostenit, sub grele cenuși,/ te-ascult arzând depărtată mereu". Metafora focului asociată cu exaltarea erotică sau cu pulsiunile libidoului nu e desigur recentă, dar eul liric reușește să facă să prindă contur jocul impalpabil al sentimentelor, sugestie a ceva ce poate fi doar intuit, a unor trăiri pe care subiectul se surprinde încercându-le
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
departe de mine;/ Cine să mă audă? Eu, eu sunt Dumnezeu!", Altul). Ora fantastică e, într-o oarecare măsură, un volum al căutării de sine într-un univers al deziluziei, un volum în care lumina tulbure sau întunericul se opune exaltării luminii din volumele interbelicului. De altfel, în această privință, Stelaru, ca și ceilalți reprezentanți ai grupării de la Albatros, se înscrie, mai degrabă, în descendența lui Arghezi decât a unui Blaga și prin aceasta se diferențiază de gruparea de la Sibiu. Opțiunea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Aventura în cer (aspirație a tuturor poeților) se cumpără cu "doi lei". Pentru puțin timp discursul își mai păstrează aparenta inocență: "N-aș fi putut să-mi închipui vreodată/ că ce-am văzut există în realitate!...". E aici ceva din exaltarea omului care se pregătește să descifreze misterele cosmosului și entuziasmului manifestat cu grandilocvență i se opune imediat imaginea demitizantă: "Am surprins stelele în somnul lor ciudat,/ dormind burghez, desumflate". Dialogul literar propriu-zis de abia de acum se declanșează prin trimiterea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
2). „Furtună” de Bacovia nu descrie decît uvertura acelei ploi: „Prin codrii Bacăului/ Vîjîie vîntul/ Și-ntunecă lumea/ Un cer ca pămîntul/ Și codru pe codru/ Se umple de clocot,/ Iar toamna în hohot/ Le cîntă prohodul...” Următoarele versuri redau exaltarea și spaima în fața marii amenințări: „Și parcă mă cheamă,/ De crengi atîrnînd,/ Avesalomi gemînd/ Cu plete ncîlcite.../ De spaimă mă prind/ Priviri rătăcite,/ Și mintea de zgomot,/ Nimic nu-nțelege...” Chemarea furtunii este o chemare a pămîntului, a morții, iar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Bacovia în „Matinală”: „Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -/ Venus, plină de fiori,/ Pare-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era strada -/ De-amanți grădina era plină.// Orașul luminat electric
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi înregistrat abia în Dicționaru... lui August Scriban. Autorul îl ilustrează cu un exemplu cules din Viața Romînească, nr.1/1911, anul publicării „Plumbului” în cealaltă revistă ieșeană, Versuri și proză. Elanurile religioase 1. Opere, 2, ediția cit., p. 168. Exaltarea diabolicului e un fapt frecvent în toate artele epocii, nu numai în poezie. 2. Opere, p. 131. 3. „Dintr-un text comun”, în Opere, p. 344. 4. Opere, p. 41. 5. Ibidem, p. 121. 6. „Dintr-un text comun”, loc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se desfășoară capricios, în zig-zag, Lăptucă trecînd de la una la alta: persoane, idei, noțiuni. După o frază prin care „desființează” pe cineva, urmează, firește, una în care se laudă pe sine, și invers, cu permanente variații de ton: indignare, disperare, exaltare. Pe de o parte, lipsa succeselor îl face să se considere un poet neînțeles de contemporani („un poet al posterității”), pe de altă parte, un articol ditirambic dintr-o foaie de provincie îi dă iluzia recunoașterii, nu oricum, ci ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Cahan ca practicant de jurnalism literar sunt reprezentate de faptul că "a elaborat un stil empatic de intervievare și de relatare prin extinderea dialogului. Fără a recurge la redarea fonetică a dialectului, Cahan a surprins idiomul și aspectul exterior, exaltarea și uluirea oamenilor din fiecare colț al lumii" (Kerrane and Zagoda, 76). Prin compasiune, prin cuvintele directe ale altora vorbind în numele lor propriu, prin apelul la un numitor comun al dialectelor și aspectului exterior, Cahan a încercat să reducă distanțele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Pariziana sunt elemente revelatorii subtile ale fetelor modernității (prin cultul violent al inovației și al formei). Franța este matricea modelelor politice și culturale moderne. Parisul, orașul prin excelență, mai mult decât oricare alt loc, este capitala modernității, definită că o exaltare a rupturii cu morală tradițională, cu tradiția socială și estetică. Acest oraș a devenit pe termen lung terenul unor interogații privind problemele profunde ale modernității. Parisul a fost prima capitala care a devenit obiect al propriului său discurs. Secolul al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cât și printr-o mai rapidă instalare a șocului ca urmare a acțiunii toxinelor microbiene asupra miocardului deja afectat de boala de bază; - afecțiunile pulmonare agravează hipoxia, iar prin eliberarea în circulație a proteazelor lizozomale din celulele anoxice conduc la exaltarea virulenței germenilor autologi cu apariția de infecții locale, regionale și la distanță; - afecțiunile hepatice, prin tulburarea metabolismelor intermediare, scad producerea de anticorpi; - afecțiunile renale intervin prin tulburarea depurării organismului;neoplasmul intervine prin scăderea mecanismelor imune de apărare contra infecțiilor ca
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
din presă, nu?) și măcar cu atâta să ne alegem față de tăcerea frisonantă și lașă din timpul guvernării Năstase. Altfel, nu prea e de râs, cât de plâns, și această constatare amară m-a făcut să fiu mai precaut cu exaltarea, fie ea și polemică, a fondului nostru nelatin amintit de Blaga. Nu cred că e vremea resurecției niciunui fel de trăirism misticoid și acest tip de discurs, delirant și iresponsabil, oricât de seducător ar putea el părea în gura unui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cosmice: - macro și microuniversul; - transmigrarea sufletelor;condiția geniului și a artei; - călătoria cosmică; - Îngerul și demonul; - zburătorul;natura și dragostea; - luna, codrul, floarea albastră, lacul, lumea siderală, muzica sferelor, dublul, nebunia, speranța, visul (după cum a afirmat G. Călinescu) Dispoziții lăuntrice: - exaltarea; extazul; visul; duioșia; luciditatea; satira; revolta; sarcasmul. Eminescu poate fi socotit și un precursor al poeziei moderne alături de Ch. Baudelaire, P. Verlaine, A. Rimmbaud, Al. Macedonski, G. Bacovia, L. Blaga. Alte teme și motive romantice eminesciene: facerea și desfacerea; luna
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
știam că era ultima - îi spuneam soției mele nu numai că am devenit nefumător, ci și că voi vindeca de fumat tot restul lumii. Recunosc că, în acel moment, scepticismul ei m-a cam enervat. Și totuși, sentimentul meu de exaltare n-a dispărut. Bănuiesc că entuziasmul de a fi devenit un fericit nefumător îmi deforma cumva perspectiva. Abia mai târziu am înțeles de ce Joyce, împreună cu rudele și prietenii mei apropiați, mă considerau un măscărici. Privind în urmă, am impresia că
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ȚIGARĂ. Ai hotărât când - și acum ești pregătit să fumezi ultima țigară. Dar, înainte, verifică cele două puncte esențiale: unul. Ești sigur de succes? și doi. Simți că a venit sfârșitul lumii și ești cuprins de melancolie sau simți acea exaltare dinaintea realizării unui lucru minunat? Dacă ai îndoieli, recitește mai întâi cartea. Dacă tot mai ai îndoieli, fă rost de un exemplar din The Only Way to Stop Smoking Permanently (Singura cale de a te lăsa de fumat pentru totdeauna
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]