2,080 matches
-
prezintă în medie , o expunere ( ASCτ ) la voriconazol de 4 ori mai mare Metabolitul principal al voriconazolului este N- oxidul , care reprezintă 72 % din metaboliții plasmatici radiomarcați . Acest metabolit are o acțiune antifungică minimă și nu contribuie la eficacitatea voriconazolului . Excreție Voriconazolul este eliminat prin metabolizare hepatică , mai puțin de 2 % din doza administrată fiind eliminată sub formă nemodificată pe cale urinară . După administrarea de voriconazol radiomarcat , aproximativ 80 % din radioactivitate se regăsește în urină după administrarea intravenoasă de doze multiple și
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
demonstrat fenomene de toxicitate asupra funcției de reproducere ( vezi pct . 5. 3 ) . Nu se cunoaște riscul potențial la om . Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie întotdeauna să utilizeze mijloace eficace de contracepție în timpul tratamentului . Alăptare Excreția voriconazolului în laptele matern nu a fost studiată . La inițierea tratamentului cu VFEND , alăptarea trebuie întreruptă . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje VFEND poate avea influență moderată asupra capacității de a conduce
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
prezintă în medie , o expunere ( ASCτ ) la voriconazol de 4 ori mai mare Metabolitul principal al voriconazolului este N- oxidul , care reprezintă 72 % din metaboliții plasmatici radiomarcați . Acest metabolit are o acțiune antifungică minimă și nu contribuie la eficacitatea voriconazolului . Excreție Voriconazolul este eliminat prin metabolizare hepatică , mai puțin de 2 % din doza administrată fiind eliminată sub formă nemodificată pe cale urinară . După administrarea de voriconazol radiomarcat , aproximativ 80 % din radioactivitate se regăsește în urină după administrarea intravenoasă de doze multiple și
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
demonstrat fenomene de toxicitate asupra funcției de reproducere ( vezi pct . 5. 3 ) . Nu se cunoaște riscul potențial la om . Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie întotdeauna să utilizeze mijloace eficace de contracepție în timpul tratamentului . Alăptare Excreția voriconazolului în laptele matern nu a fost studiată . La inițierea tratamentului cu VFEND , alăptarea trebuie întreruptă . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje VFEND poate avea o influență moderată asupra capacității de a
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
la voriconazol de 2 ori mai mare decât în cazul homozigoților metabolizatori rapizi . Metabolitul principal al voriconazolului este N- oxidul , care reprezintă 72 % din metaboliții plasmatici radiomarcați . Acest metabolit are o acțiune antifungică minimă și nu contribuie la eficacitatea voriconazolului . Excreție Voriconazolul este eliminat prin metabolizare hepatică , mai puțin de 2 % din doza administrată fiind eliminată sub formă nemodificată pe cale urinară . După administrarea de voriconazol radiomarcat , aproximativ 80 % din radioactivitate se regăsește în urină după administrarea intravenoasă de doze multiple și
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
demonstrat fenomene de toxicitate asupra funcției de reproducere ( vezi pct . 5. 3 ) . Nu se cunoaște riscul potențial la om . Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie întotdeauna să utilizeze mijloace eficace de contracepție în timpul tratamentului . Alăptare Excreția voriconazolului în laptele matern nu a fost studiată . La inițierea tratamentului cu VFEND , alăptarea trebuie întreruptă . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje VFEND poate avea influentă moderată asupra capacității de a conduce
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
la voriconazol de 2 ori mai mare decât în cazul homozigoților metabolizatori rapizi . Metabolitul principal al voriconazolului este N- oxidul , care reprezintă 72 % din metaboliții plasmatici radiomarcați . Acest metabolit are o acțiune antifungică minimă și nu contribuie la eficacitatea voriconazolului . Excreție Voriconazolul este eliminat prin metabolizare hepatică , mai puțin de 2 % din doza administrată fiind eliminată sub formă nemodificată pe cale urinară . După administrarea de voriconazol radiomarcat , aproximativ 80 % din radioactivitate se regăsește în urină după administrarea intravenoasă de doze multiple și
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
să fie implicate în metabolismul lacosamidului . Concentrația plasmatică a O- desmetil- lacosamid este de aproximativ 15 % din concentrația plasmatică a lacosamidului . Acest metabolit principal nu are o activitate farmacologică cunoscută . Eliminare Lacosamid se elimină în principal din circulația sistemică prin excreție renală și prin biotransformare . În urma administrării orale și intravenoase de lacosamid marcat radioactiv , aproximativ 95 % din radioactivitatea administrată a fost recuperată în urină și mai puțin de 0, 5 % în materiile fecale . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al medicamentului
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
să fie implicate în metabolismul lacosamidului . Concentrația plasmatică a O- desmetil- lacosamid este de aproximativ 15 % din concentrația plasmatică a lacosamidului . Acest metabolit principal nu are o activitate farmacologică cunoscută . Eliminare Lacosamid se elimină în principal din circulația sistemică prin excreție renală și prin biotransformare . În urma administrării orale și intravenoase de lacosamid marcat radioactiv , aproximativ 95 % din radioactivitatea administrată a fost recuperată în urină și mai puțin de 0, 5 % în materiile fecale . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al medicamentului
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
să fie implicate în metabolismul lacosamidului . Concentrația plasmatică a O- desmetil- lacosamid este de aproximativ 15 % din concentrația plasmatică a lacosamidului . Acest metabolit principal nu are o activitate farmacologică cunoscută . Eliminare Lacosamid se elimină în principal din circulația sistemică prin excreție renală și prin biotransformare . În urma administrării orale și intravenoase de lacosamid marcat radioactiv , aproximativ 95 % din radioactivitatea administrată a fost recuperată în urină și mai puțin de 0, 5 % în materiile fecale . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al medicamentului
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
să fie implicate în metabolismul lacosamidului . Concentrația plasmatică a O- desmetil- lacosamid este de aproximativ 15 % din concentrația plasmatică a lacosamidului . Acest metabolit principal nu are o activitate farmacologică cunoscută . Eliminare Lacosamid se elimină în principal din circulația sistemică prin excreție renală și prin biotransformare . În urma administrării orale și intravenoase de lacosamid marcat radioactiv , aproximativ 95 % din radioactivitatea administrată a fost recuperată în urină și mai puțin de 0, 5 % în materiile fecale . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al medicamentului
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
să fie implicate în metabolismul lacosamidului . Concentrația plasmatică a O- desmetil- lacosamid este de aproximativ 15 % din concentrația plasmatică a lacosamidului . Acest metabolit principal nu are o activitate farmacologică cunoscută . Eliminare Lacosamid se elimină în principal din circulația sistemică prin excreție renală și prin biotransformare . În urma administrării orale și intravenoase de lacosamid marcat radioactiv , aproximativ 95 % din radioactivitatea administrată a fost recuperată în urină și mai puțin de 0, 5 % în materiile fecale . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al medicamentului
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
să fie implicate în metabolismul lacosamidului . Concentrația plasmatică a O- desmetil- lacosamid este de aproximativ 15 % din concentrația plasmatică a lacosamidului . Acest metabolit principal nu are o activitate farmacologică cunoscută . Eliminare Lacosamid se elimină în principal din circulația sistemică prin excreție renală și prin biotransformare . În urma administrării orale și intravenoase de lacosamid marcat radioactiv , aproximativ 95 % din radioactivitatea administrată a fost recuperată în urină și mai puțin de 0, 5 % în materiile fecale . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al medicamentului
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
să fie implicate în metabolismul lacosamidului . Concentrația plasmatică a O- desmetil- lacosamid este de aproximativ 15 % din concentrația plasmatică a lacosamidului . Acest metabolit principal nu are o activitate farmacologică cunoscută . Eliminare Lacosamid se elimină în principal din circulația sistemică prin excreție renală și prin biotransformare . În urma administrării orale și intravenoase de lacosamid marcat radioactiv , aproximativ 95 % din radioactivitatea administrată a fost recuperată în urină și mai puțin de 0, 5 % în materiile fecale . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al medicamentului
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
datorează , probabil , unei autoinducții a enzimelor hepatice implicate în metabolizarea sa . Condițiile stării de echilibru se obțin în decurs de 3- 5 zile . După metabolizare la nivel hepatic prin intermediul izoenzimelor CYP2C9 și CYP3A4 ale citocromului P450 , bosentanul este eliminat prin excreție biliară . Mai puțin de 3 % din doza administrată pe cale orală se regăsește în urină . Din bosentan se formează 3 metaboliți și doar unul dintre aceștia este activ farmacologic . Acest metabolit este excretat în bilă sub formă nemodificată . La pacienții adulți
Ro_1068 () [Corola-website/Science/291827_a_293156]
-
20- 40 kg și , respectiv , > 40 kg a fost de 43 % , 67 % și , respectiv 75 % din valoarea expunerii sistemice observate la adult . Nu se știe cu certitudine motivul acestei diferențe dar poate fi legat de o metabolizare hepatică și excreție intensificată . Nu se cunosc consecințele acestor date referitoare la hepatotoxicitate . Insuficiență hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară ( clasa A Child- Pugh ) nu s- au observat modificări relevante ale profilului farmacocinetic . ASC a bosentanului la starea de echilibru a fost
Ro_1068 () [Corola-website/Science/291827_a_293156]
-
datorează , probabil , unei autoinducții a enzimelor hepatice implicate în metabolizarea sa . Condițiile stării de echilibru se obțin în decurs de 3- 5 zile . După metabolizare la nivel hepatic prin intermediul izoenzimelor CYP2C9 și CYP3A4 ale citocromului P450 , bosentanul este eliminat prin excreție biliară . Mai puțin de 3 % din doza administrată pe cale orală se regăsește în urină . Din bosentan se formează 3 metaboliți și doar unul dintre aceștia este activ farmacologic . Acest metabolit este excretat în bilă sub formă nemodificată . La pacienții adulți
Ro_1068 () [Corola-website/Science/291827_a_293156]
-
20- 40 kg și , respectiv , > 40 kg a fost de 43 % , 67 % și , respectiv 75 % din valoarea expunerii sistemice observate la adult . Nu se știe cu certitudine motivul acestei diferențe dar poate fi legat de o metabolizare hepatică și excreție intensificată . Nu se cunosc consecințele acestor date referitoare la hepatotoxicitate . Insuficiență hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară ( clasa A Child- Pugh ) nu s- au observat modificări relevante ale profilului farmacocinetic . ASC a bosentanului la starea de echilibru a fost
Ro_1068 () [Corola-website/Science/291827_a_293156]
-
au fost de până la 1, 4 ori mai mari decât cele observate la subiecții cu funcție hepatică normală . Această diferență nu este relevantă din punct de vedere clinic și nu necesită ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară . 9 Excreția asociată de verteporfină și BPD- DA în urină a fost mai mică decât 1 % , ceea ce indică excreție la nivel biliar . 5. 3 Date preclinice de siguranță În studiile cu doze repetate efectuate la șobolan și câine ( administrare o dată pe zi
Ro_1161 () [Corola-website/Science/291920_a_293249]
-
normală . Această diferență nu este relevantă din punct de vedere clinic și nu necesită ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară . 9 Excreția asociată de verteporfină și BPD- DA în urină a fost mai mică decât 1 % , ceea ce indică excreție la nivel biliar . 5. 3 Date preclinice de siguranță În studiile cu doze repetate efectuate la șobolan și câine ( administrare o dată pe zi , fără lumină timp de până la 4 săptămâni ) , s- au observat fenomene ușoare de hemoliză extravasculară și răspuns
Ro_1161 () [Corola-website/Science/291920_a_293249]
-
pe tratamentul cu zinc . Monitorizarea tratamentului Scopul tratamentului este acela de a menține valoarea cuprului plasmatic liber ( cunoscut și sub numele de cupru plasmatic non- ceruloplasminic ) sub valoarea de 250 micrograme/ l ( intervalul normal : 100 - 150 micrograme/ l ) , iar valoarea excreției urinare de cupru sub 125 micrograme/ 24 ore ( valoarea normală : < 50 micrograme/ 24 h ) . Valoarea cuprului non- ceruloplasminic se calculează scăzând valoarea cuprului legat pe ceruloplasmină din cea a cuprului plasmatic total , dat fiind faptul că fiecare miligram de
Ro_1170 () [Corola-website/Science/291928_a_293257]
-
24 ore ( valoarea normală : < 50 micrograme/ 24 h ) . Valoarea cuprului non- ceruloplasminic se calculează scăzând valoarea cuprului legat pe ceruloplasmină din cea a cuprului plasmatic total , dat fiind faptul că fiecare miligram de ceruloplasmină conține 3 micrograme de cupru . Excreția urinară a cuprului reflectă în mod fidel gradul de încărcare a organismului cu excesul de cupru numai atunci când pacienții nu se află sub tratament chelator . Sub tratamentul cu un agent chelator , cum este penicilamina sau trientina , valorile urinare ale cuprului
Ro_1170 () [Corola-website/Science/291928_a_293257]
-
pe zi ) și trientină ( 250 mg de patru ori pe zi ) . Ele nu au indicat nici un efect global semnificativ asupra balanței cuprului , cu toate că a putut fi detectată o ușoară interacțiune a zincului cu chelatorii ( penicilamina și trientina ) , conducând la o excreție a cuprului scăzută în fecale dar crescută în urină , prin comparație cu administrarea numai a zincului . Acest lucru se datorează , probabil , includerii într- o anumită măsură a zincului într- un complex molecular de către chelator , ceea ce reduce efectul ambelor substanțe active
Ro_1170 () [Corola-website/Science/291928_a_293257]
-
de zinc . Tratamentul cu chelatori ai metalelor grele trebuie avut în vedere dacă valorile plasmatice ale zincului sunt crescute marcat ( > 10 mg/ l ) . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Boala Wilson ( degenerescența hepatolenticulară ) este un deficit metabolic autozomal- recesiv , care afectează excreția hepatică a cuprului în bilă . Acumularea de cupru în ficat conduce la afectare hepatocelulară și , în cele din urmă , la ciroză . Atunci când capacitatea ficatului de a stoca cuprul este depășită , acesta este eliberat în sânge și este preluat în zone
Ro_1170 () [Corola-website/Science/291928_a_293257]
-
zincului , iar valorile hepatice ale zincului cresc în timpul tratamentului de întreținere cu zinc . La subiecții sănătoși , timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 oră , după o doză de 45 mg . Eliminarea zincului se face în principal prin excreție în materiile fecale , iar într- o proporție relativ mică în urină și transpirație . Excreția în materiile fecale se datorează în cea mai mare parte pasajului cantității neabsorbite de zinc , dar și secreției intestinale endogene . 5. 3 Date preclinice de siguranță
Ro_1170 () [Corola-website/Science/291928_a_293257]