2,253 matches
-
ei. Gnoza de care putem lua cunoștință, chiar deformată grav de ereziologi vulgari sau, lucru poate și mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic? În ce măsură oare ipoteza generativă explică faptul că gnosticii erau exegeți platonicieni raționaliști ai Bibliei? Nu ne Împiedicăm În cele din urmă de un anumit dualism gnostic ireductibil, care ar trebui abordat dintr-o perspectivă diferită? Și cum este oare posibil să explicăm două teze ale gnosticismului ce merg mînă În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
necesar și au criticat această poziție 12. Într-o anumită măsură Marcion se aproprie de medio-platonism, În distincția pe care o face Între cei doi dumnezei, după cum a remarcat R.M. Grant 13, Însă rămîne, În ciuda afirmațiilor lui Tertulian, un colosal exeget raționalist al Bibliei, nu un filozof. Interesul său vizează stabilirea tradiției corecte, nu constituirea unei coerențe interne a sistemului propriu. Raționalismul Îl Împinge pe Marcion la o hermeneutică a suspiciunii care Își extrage argumentele Împotriva Dumnezeului creator din nenumăratele contradicții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anonim; Arghezi; avion; basm; bun; capodoperă; călimară; celebritate; chinuit; ciudat; cîntăreț; compune; condei; contemporan; creativ; creativitate; cunoscut, renumit; cunoștință; deosebit; divin; dor; dragoste; dramatic; dramaturg; el; eleganță; eminent; emoții; epic; epigon; erau; erou; etern; eu; euforic; eul liric; eul; excentricitate; exeget; face; faimos; fantezie; faur; flămînd; flori; foaie; fraze; frumusețe; gingășie; gîndire; hîtru; idiot; Iftimie; inel; inimă; inteligență; interes; interesant; interpret; invenție; iubire; iubit; început; îndrăgit; înnăscut; învățător; lectură; leneș; liceu; lirism; litere; ludic; magician; mama; mare; masă; Mădălin; meditație; melancolic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
direct pe Sfântul Thoma, Duns Scot, Ockham, sau pe alții; pentru a pretinde ca le-a cunoscut temele esențiale, intermedierea lui Suarez și Învățătura dominantă (În epocă - n.n.) sunt Îndeajuns pentru a dovedi o anume familiaritate”. Urmând această afirmație a exegetului cartezian vom Încerca să Îi dăm conținut În lucrarea de față, urmărind să decelăm din temele principale ale filosofiei lui Descartes ceea ce reprezintă, În opinia noastră, principiile metafizicii sale. Un astfel de demers este susținut și are temei chiar În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dintre factorii de mediu fizic și social, studiile asupra evoluției tendințelor sociale naturale ale copilului și asupra factorilor care favorizează sau împiedică această evoluție. Aici dezvoltarea copilului este pusă în corelație directă cu influențele mediului social. Comentând această concepție, un exeget contemporan - după ce constată că multe dintre denumiri („sociologie pedagogică”, „pedagogie sociologică”, „pedagogie socială” etc.) desemnează, „cu mici diferențe, aceeași realitate” - se oprește la denumirea de „sociopedagogie”, știința de graniță realizând o abordare combinată - sociologică și pedagogică - a educației ca proces
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
trebui să recunoaștem că „această parte este de origine socială”. Și sociologul francez conchide: „Trebuie să ne întoarcem la studiul societății, căci numai în el poate găsi pedagogul principiile speculației sale” (ibidem, p.73). Din afirmarea primatului societății, crede un exeget contemporan, decurge ideea că individul nu poate exista ca ființă independentă și autonomă, depinzând de normele, regulile, tradițiile și prescripțiile societății. Durkheim minimalizează deci locul individului (Păun, 1980). Dar nu se poate tăgădui faptul că, în concepția sa, numai în
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
despre educație care consideră pe individ numai o parte dintr-un tot social și care deci preconizează educația individului în funcție de elementul social considerat ca superior”. Prin această definiție, crede Narly, nu este subordonat individul factorului social, cum procedează mulți dintre exegeți, ci se acordă individualității o anumită independență față de mediul social și natural. Antinomia individ-societate este rezolvată nu în sensul tranșării disputei în favoarea unuia dintre cei doi termeni, ci prin afirmarea dreptului și datoriei individului de a se realiza ca personalitate
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
școala „să nu mai stea izolată”, să nu se mai prezinte „ca o dușmană a mediului”, ci „să se coboare în el, să i se alieze, să lucreze nu contra lui, ci cu el” (ibidem, p. 14). Atunci când unul dintre exegeții săi, I.Gh. Stanciu, afirmă că el explică faptele educative și le interpretează „prin raportarea lor la realitățile sociale ale epocii căreia îi aparțineau”, certifică, de fapt, modernitatea și actualitatea ideilor sale. Deși nu a manifestat un interes aparte pentru pedagogia
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
orizontului cultural și profesional, de intensificare a vieții interioare a adultului. Mulți dintre cercetătorii domeniului consideră că pedagogia este chemată să lichideze discontinuitatea - nejustificată nici teoretic, nici practic-aplicativ - dintre educația școlară și cea a adulților. Ne îndreptăm, crede unul dintre exegeți, spre o „societate care învață”, o societate care învestește cu funcții importante instituția educației adulților. În rezumat, acestea sunt: - oferă o a doua șansă de a obține o calificare ce n-a putut fi obținută în tinerețe; - furnizează un învățământ
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
dovedit că școlile rurale scad”), e de așteptat ca „progresând” astfel, peste câțiva ani „nu vor mai exista de loc școlile rurale”. Dorința de a vedea progresând cu adevărat școala rurală e izvorâtă din încrederea - cunoscută și subliniată apăsat de exegeți - în forța economică și morală a țărănimii. „Noi, credea, n-avem alte clase pozitive decât pe țăran.” Omul rural are însă nevoie de instrucție și educație pentru a învăța să producă mai mult și mai bine: „Dacă instrucția va fi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
formele care ființau atunci la noi sunt simple „asociații capitaliste” (așa sunt băncile populare) cu scop de câștig, o formă de a „ocoli capitalismul” cu mijloacele asociației cooperative, și nu o formă de luptă. În concepția lui Zeletin, crede un exeget contemporan, „cooperația este un sistem economic ce urmărește înlăturarea capitalismului” (Todosia, 1985, p. 140), și nu o formă de a-l ameliora sau atenua. Cooperatismul adevărat ar fi trebuit să aibă următoarele faze de evoluție: de la cooperativele de consum la
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mai fi acceptat, la 1835, să-și elibereze țiganii și să-i transforme în „soți agronomi”, făcându-și-i egali și locuind cu ei sub același acoperiș? Z. Ornea, după ce examinează părerile pro și contra emise de diferiți contemporani și exegeți ulteriori asupra acestui colaborator al lui T. Diamant, ajunge la concluzia că „adevărul este credem la jumătatea drumului”, fără a umbri figura acestui „sincer și entuziast adept al ideilor fourieriste insuflate de Diamant” (Cojocaru, Ornea, 1966, p. 60). Primul „roi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
noastre 2. Adeseori, în predicile lor, predicatorii le explică credincioșilor ce înseamnă „de fapt” un anumit cuvânt în „ebraica originală”. Bibliștii vorbesc de asemenea despre „textul ebraic” al Bibliei sau despre „textul” Vechiului Testament, în timp ce un număr foarte mare de exegeți spun că își întemeiază lucrările pe „textul final” al Bibliei ebraice. O asemenea discuție despre textul Bibliei ebraice sau al Vechiului Testament presupune existența unui astfel de text; ideea cel puțin există de secole, cele mai multe „istorii” ale textului Bibliei ebraice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de către unii scribi drept o impietate, motiv pentru care, forma actuală a textului masoretic ne spune că Iov a devenit o povară „pentru el însuși”. Izvoarele rabinice sunt aproape unanime în a socoti Iov 7,20 drept un tiqqun. Dintre exegeții evrei medievali, Rași, Radaq, Ibn Ezra și Levi b. Gerșom socotesc că avem de-a face cu un tiqqun soferim, deși Ibn Ezra are unele rezerve în sensul unei astfel de abordări a versetului Iov 7,20. Majoritatea sunt însă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
său, elimină posibilitatea divergențelor ierarhice text-spectacol, regizor-actor, scenă-sală, existând doar prin complementaritatea acestor relații.8 Din acest motiv, chiar dacă nu poate să se retragă cu totul în spatele propriilor spectacole, chiar dacă nu le poate îndepărta de la sine, Alexa Visarion adoptă luciditatea exegetului, lămurindu-se pe sine și pe ceilalți cu privire la ceea ce creația ascunde pentru a se revela, în urma înțelegerii și interpretării la care spectatorul este chemat.Astfel, consideră autorul, misiunea regizorului de astăzi a devenit una complexă, depășind necesitățile stricte ale transpunerii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nimerit a numi pars pro toto. Cu ajutorul acestor veritabile articulații ale viziunii diltheyene vom căuta să analizăm apoi și semnificațiile celorlalte concepte (Gestalt, Erlebnis, Ausdruck, Verstehen), a căror însemnătate a fost însă deja relevată în mult mai mare măsură de către exegeții autorului. Am socotit necesar să le rezervăm tuturor un capitol separat nu numai dată fiind importanța lor, ci și din pricina faptului că, dacă le-am fi tratat pe parcursul capitolelor precedente, riscam să alterăm prin numeroase digresiuni explicative succesiunea firească a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
87 Lucian Raicu. Calea, adevărul și viața capodoperei / 94 Virgil Podoabă. Despre Mircea Zaciu sau ultimul latin / 100 Barbu Cioculescu. Criticul simpatetic / 104 Gelu Ionescu. Războiul de șaizeci de ani / 107 Bujor Nedelcovici. Amputarea melcului de cochilie / 119 Emil Manu, exeget al operei lui Marin Preda / 123 Nicolae Bârna. Din nou despre avangardism / 127 Nicolae Oprea. Multum in parvo. O monografie V. Voiculescu / 130 Valentin Tașcu. Eseistul, poetul, romancierul / 133 Marin Mincu sau mitul scriitorului total / 138 Mircea A. Diaconu. "Gândirea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Demetriescu și nici medicii A. Șunda și C. Bacaloglu. Falimentul libretului freudist, precum și al imposturii belicoase și invidioase față de personalitatea lui Eminescu, se demonstrează cu prisosință pe baza unei bibliografii impresionante (patru sute șaptezeci și cinci de poziții), comentate cu dăruirea exhaustivă a exegetului, cu proiectarea personalității eminesciene în lumina neasfințită a creației, dar și cu aplicația unei reci viziuni asupra vieții poetului în istorie. Viziune ce nu exculde farmecul spectacolului de idei, în sintonie cu pasiunea lui Eminescu pentru ideea abstractă a frumuseții
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
găsite cu trudă prin colecțiile Bibliotecii Academiei, ci și prin lansarea temerară a unui nou scenariu biografic eminescian. Aceasta cu riscul de a intra în contradicție cu eminescologia consacrată, începând cu Maiorescu, Ibrăileanu, Călinescu și terminând cu editorii, biografii și exegeții mai vechi sau mai noi. Extrem de interesantă ni se pare și acea addendă a textelor eminesciene din "Timpul", ce se îmbină fericit cu albumul incomod al caricaturilor de epocă. Nicolae Georgescu Romanul edițiilor eminesciene Eminescu și editorii săi (București, Editura
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se vedea în acest sens cea mai recentă carte: "Un an din viața lui Eminescu", ibidem, 2006) înspre investigația exhaustivă a scrierilor sale, în primul rând a poeziei, asupra căreia se apleacă într-o multiplă postură: biograf, bibliograf, editor și exeget al fiecărui vers eminescian de-a lungul istoriei sale, de la manuscris la faza de tipăritură (periodic sau carte) până la cele mai recente editări. Adevărul e că N. Georgescu se ocupă de mai bine de un deceniu cu aparent benigna confruntare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ce crezuse sincer în utopia socialistă și în ascensiunea lui politică, va fi debarcat ca ultimul proscris. În ciuda sinusoidelor sale biografice și civice, ba am zice tocmai de aceea, N. Breban își va găsi în S. Damian cel mai autorizat exeget, exhaustiv prin rafinamentul grilei tematiste și distilările ideologiei personajelor. Texte critice disparate ce pot deveni un fel de micromonografie a operei brebaniene, merită a fi introduse în circuitul cursurilor universitare și al manualelor de liceu. Numeroasele mostre de inegalabil talent
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al societății civile, ci mai degrabă un ciob, un fragment rătăcit din amfora civilității interbelice". Aproape diabolic este tratamentul critic aplicat poeziei lui Nichita Stănescu, liderul maxim al generației '60. Dincolo de nedreptele aluzii biografice, verdictul se înscrie în linia obsesiilor exegetului, concepute ca plombe în exercițiul demolator: "poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității. Ea nu este doar impersonală, ci entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate, implicând o haideți să-i spunem
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sunt două măsuri, două judecăți de valoare etică și morală pentru fenomene politice petrecute în aceeași perioadă istorică și cu consecințe la fel de grave?! De ce extrema dreaptă este condamnată (pe bună dreptate), iar extrema stângă este... trecută cu vederea?". Emil Manu exeget al operei lui Marin Preda Murind într-un desăvârșit anonimat la București în 2006, Emil Manu (Emil Cismărescu, n. 1922 satul Manu, comuna Tâmna, jud. Mehedinți) oferă ample referințe autobiografice într-o carte mai veche, "Galaxia Eros"(1997). Reamintim deloc
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Departe de a cultiva aceleași valori la mare preț în "Semănătorul", lunarul "Gândirea" este considerată totuși ca direcție ideologică, exponenta tradiționalismului. Sub aceeași zodie tradiționalistă se află, "gruparea atât de ... modernă de la Criterion", se miră cu tâlc Mircea A. Diaconu. Exegetul pune acest paradox pe seama obsesiei idealului național pe care au avut-o toți marii exponenți ai culturii și artelor românești în Europa, de la Cantemir, Miron Costin și iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și a impostației filosofice, plecând de la maestrul său preferat Martin Heidegger. Gabriel Liiceanu are darul de a umaniza concepte filozofice aproape ininteligibile, și de a opera cu ele pe înțelesul cititorului cât de cât instruit: autorul este printre puținii noștri exegeți care l-au citit în original pe Platon și pe Heidegger, traducându-i în românește. Etimonul seduco înseamnă la obârșii "a lua deoparte", abia din secolul al II-lea, la Tertullian și la Augustin căpătând înțelesul de a "seduce" în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]