2,392 matches
-
preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază pe exegeze rabinice ale textelor biblice și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat, În virtutea unui atitudini antiiudaice, să facă speculații asupra Scripturii evreiești 22. O ipoteză evoluționistă ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
converg mai multe pasaje din Vechiul Testament: Isaia 45:5 și 46:9, În care Dumnezeu se proclamă unic, și Deuteronomul 5:9, unde se proclamă „gelos” (grecescul zelotes). Totuși AJ adaugă una dintre mostrele a ceea ce s-ar putea numi „exegeză Întoarsă”, ori „inversă”, a Vechiului Testament: „prin aceasta el indică deja Îngerilor inferiori că există și alt dumnezeu; căci, dacă n-ar mai exista nici unul, pe cine ar putea el fi gelos?”33. În HA34, avortonul pocit al Sophiei devine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îi interzic să mănînce din fructul Arborelui Cunoașterii (2:18), creează femeia (2:21-23); apoi, pentru că intervine Șarpele (3:1-5) și interdicția este ignorată (3:6), Demiurgul alungă din Paradis cuplul omenesc (3:23) și așa mai departe. 12. Principiul „exegezei inverse” Dacă punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod constant și sistematic, interpretările moștenite și acceptate ale Bibliei. „Exegeza inversă” poate fi selectată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creează femeia (2:21-23); apoi, pentru că intervine Șarpele (3:1-5) și interdicția este ignorată (3:6), Demiurgul alungă din Paradis cuplul omenesc (3:23) și așa mai departe. 12. Principiul „exegezei inverse” Dacă punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod constant și sistematic, interpretările moștenite și acceptate ale Bibliei. „Exegeza inversă” poate fi selectată drept principiul hermeneutic de bază al gnosticilor. Interpretarea ne apare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1-5) și interdicția este ignorată (3:6), Demiurgul alungă din Paradis cuplul omenesc (3:23) și așa mai departe. 12. Principiul „exegezei inverse” Dacă punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod constant și sistematic, interpretările moștenite și acceptate ale Bibliei. „Exegeza inversă” poate fi selectată drept principiul hermeneutic de bază al gnosticilor. Interpretarea ne apare nouă ca răsturnată. În realitate, gnosticii o văd ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ignorată (3:6), Demiurgul alungă din Paradis cuplul omenesc (3:23) și așa mai departe. 12. Principiul „exegezei inverse” Dacă punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod constant și sistematic, interpretările moștenite și acceptate ale Bibliei. „Exegeza inversă” poate fi selectată drept principiul hermeneutic de bază al gnosticilor. Interpretarea ne apare nouă ca răsturnată. În realitate, gnosticii o văd ca „restaurată”. Ei Înaintează către
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai departe. 12. Principiul „exegezei inverse” Dacă punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod constant și sistematic, interpretările moștenite și acceptate ale Bibliei. „Exegeza inversă” poate fi selectată drept principiul hermeneutic de bază al gnosticilor. Interpretarea ne apare nouă ca răsturnată. În realitate, gnosticii o văd ca „restaurată”. Ei Înaintează către această operație de restituire pornind de la o singură regulă care generează un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și tată. Influența lui Filon asupra primelor teorii creștine ale Logosului a fost covîrșitoare 223. A exercitat el oare o influență și asupra mitologiei gnostice? Din perspectiva noastră, chestiunea formulată astfel nu este relevantă. Ceea ce ar trebui subliniat este că exegeza lui Filon constituie o transformare a mitului Genezei În conformitate cu un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
noastră, chestiunea formulată astfel nu este relevantă. Ceea ce ar trebui subliniat este că exegeza lui Filon constituie o transformare a mitului Genezei În conformitate cu un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este relevantă. Ceea ce ar trebui subliniat este că exegeza lui Filon constituie o transformare a mitului Genezei În conformitate cu un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
despre divinitatea care Își proclamă supremația s-ar ști că nu există. Un interpret al Bibliei care ar fi În esență mai mult platonician decît evreu s-ar poticni În această contradicție, ceea ce ar face să intre În acțiune principiul exegezei inverse, În cadrul căreia conținutul Bibliei nu este apreciat la valoarea sa nominală, ci În lumina unor informații anterioare care contribuie la escaladarea unei „hermeneutici a suspiciunii”. Însă caracteristica acestei hermeneutici, ai cărei reprezentanți timpurii sistematici par a fi gnosticii, este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ? Exegeza inversă a Bibliei poate fi foarte bine consecința unei reguli precedente, Însă devine imediat o regulă În sine, care generează numeroase transformări ale mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ? Exegeza inversă a Bibliei poate fi foarte bine consecința unei reguli precedente, Însă devine imediat o regulă În sine, care generează numeroase transformări ale mitului biblic și ar putea să mai genereze multe altele, În cantitate nelimitată. Una din căile posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
etc. Un alt exemplu poate fi extras din Parafraza lui Sem224, unde sodomiții apar ca reprezentanți virtuoși ai „neclintitei rase” a lui Seth și, prin urmare, ca obiect al invidiei și răzbunării venind din partea Demiurgului. Domeniul de aplicare a regulilor exegezei inverse depășește Vechiul Testament. Cainiții despre care vorbește Irineu 225 fac din Cain și Iuda singurii veritabili reprezentanți ai Pleromei, considerîndu-i a fi cei care sădesc sămînța revoluției gnostice Într-o lume dominată de legile Demiurgului rău. Potrivit unei interpretări care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tradiții, inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită”. Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi Însoțită de o analiză a textelor. Altfel ar fi ori respinsă de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În momentul acesta: de ce gnosticii s-au implicat atît de profund În studiul Bibliei, dacă erau platonicieni? Răspunsul este evident: n-ar fi făcut asta dacă n-ar fi fost evrei - În care caz ar fi produs mai curînd o exegeză de tipul celei a lui Filon, exceptînd posibilitatea ca ei să se răzvrătească Împotriva propriei lor tradiții - ori de n-ar fi aparținut altui grup de utilizatori curenți ai Bibliei. O soluție lesnicioasă ar fi să-i considerăm samariteni, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În comun cu creștinismul „majoritar” (cel puțin de la Ignațiu din Antohia Încoace) este trăsătura caracteristică de a fi o formă de platonism care face uz de texte evreiești 232. Creștinii evrei erau cu siguranță mai pregătiți de a aborda o exegeză de tip gnostic decît evreii Împotmoliți În subtilitățile hermeneutice ale tradiției lor. Creștinii care nu erau de origine evreiască au continuat să dea o interpretare eronat-creatoare iudaismului, iar neoplatonicienii au continuat să fie captivați de raționamentele lor În asemenea măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aducînd numai necazuri. Însă sistemul pus În acțiune de gnostici nu s-a epuizat. El s-a manifestat În așa-numitele curente dualiste nou-apărute, realizîndu-și Încă multe din potențialități. 16. Variațiuni docetiste Nu numai Vechiul Testament are un statut complex În cadrul exegezei gnostice, ci și Noul Testament, văzut În general ca rezultat al unui bricolaj de proastă calitate, executat de niște discipoli nepregătiți, lipsiți de spirit de pătrundere și inferiori, ai lui Isus Cristos, pe care n-au reușit să-l Înțeleagă. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În mod constitutiv, potrivit hermeneuticii gnostice: ignorant și lăudăros. Această insistență asupra a numai două trăsături fundamentale nu este fortuită. Dumnezeul biblic se bucura de un prestigiu atît de scăzut În ochii gnosticilor dintr-un motiv fundamental: acela că, potrivit exegezei lor, trebuia să nu-l fi cunoscut pe adevăratul Dumnezeu și pe Logosul/Sophia acestuia. Unul din episoadele celebre din Cartea Genezei asupra căruia le place gnosticilor să speculeze este 3:9-11, care are loc după ce Adam și Eva au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un MÎntuitor creștin, ar trebui să li se amintească faptul că Simon candidează În continuare pentru improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bozóki, Le Livre secret des Cathares: Interrogatio Iohannis, apocryphe d’origine bogomile, Beauchesne, Paris, 1980, p. 153. 264. Text În E. Bozóki, op.cit., p. 154. 265. SST 98.11 sq. 266. EV 17.5-21. 267. Iren. I.30.3. 268. Exegeza creștină și cea gnostică ale acestui episod se află condensate În frumoasa carte a Elainei Pagels Adam, Eve and the Serpent, Random House, New York, 1988; vezi recenzia mea În Incognita 1 (1990). 269. Teofil din Antiohia, Ad Autolycum 22, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Învățatului luteran Adolf von Harnack, care vede În navigatorul din Sinope un teolog biblic radical și un reformator (de fapt, un precursor al lui Luther Însuși), ce nu dă Înapoi din fața celor mai revoluționare consecințe ale mesajului creștin. Potrivit lui Harnack, exegeza marcionită pornește de la principiul „discordiei Între Noul și Vechiul Testament”, Întemeiat În primul rînd pe o lectură intențională a Epistolei lui Pavel către Galateni, cu care se deschide canonul lui Marcion. Din incipit-ul epistolei Marcion deduce că al treisprezecelea apostol
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]