12,301 matches
-
adânci în situația politică și demografică, ceea ce a dus la deplasarea spre apus a numeroase triburi germanice. În urma instalării hunilor în Europa centrală, Pannonia, gepizii au rămas pe loc și au devenit supuși ai hunilor, ba chiar au participat la expedițiile lor antiromane. De fapt aceste schimbări nu s-au produs imediat, trecerea Volgăi de către huni nu a schimbat situația zonei în discuție. Abia după 380, se produc modificări esențiale în configurația etnică din Pannonia, și anume instalarea ostrogoților conduși de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor neavând unde să se refugieze, au rămas pe loc (nord-vestul Daciei) și cu timpul vor fi asimilați de populația autohtonă. 23 Această susținere se bazează pe informații culese din surse bizantine. Astfel, în 593, generalul bizantin Priscus organizează o expediție împotriva slavilor din Muntenia răsăriteană, unde este ajutat de un "gepid", care trăia printre slavi-este posibil să fie confundat cu un localnic. Dar, în anul 601, expediția lui Priscus din (în) Banat întâlnește trei sate gepide, printre cei căzuți prizonieri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
informații culese din surse bizantine. Astfel, în 593, generalul bizantin Priscus organizează o expediție împotriva slavilor din Muntenia răsăriteană, unde este ajutat de un "gepid", care trăia printre slavi-este posibil să fie confundat cu un localnic. Dar, în anul 601, expediția lui Priscus din (în) Banat întâlnește trei sate gepide, printre cei căzuți prizonieri se aflau avari, slavi, gepizi. Ultima știre despre gepizi ne-o dă Theophanes, scriitor bizantin, care afirmă că la asediul Constantinopolului, din 625, au participat avari, slavi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avea în frunte un "împărat" capabil a mișca (antrena) în lupte mulțimi imense de origini diverse. Chaganul avar (Baian și urmașii săi), stăpânul Ringului, centrul puterii avare din Pannonia, controla doar pe slavi și ceva resturi germanice (gepide). Luptele, rare, expedițiile organizate împotriva Imperiului, de către o oaste condusă de elementele pure ale rasei, dar puține, atacurile lor sunt simple raiduri ale unor cete militare. Bizanțul, care i-a recunoscut în secolul al VI-lea, le plătea subsidii și oferea daruri șefilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă împotriva regelui franc Sigibert. În același timp, în urma conflictului dintre gepizi și longobarzi, s-a încheiat o alianță între avari și longobarzi împotriva gepizilor, stăpânii Europei centrale. Conform înțelegerii, avarii urmau să primească teritoriul stăpânit de gepizi, jumătate din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe la nord. La început, avarii s-au așezat în regiunile de câmpie dintre Tisa și Dunăre, apoi s-au extins în întreaga Câmpie panonică, dominând în acest fel Europa centrală. Au urmat, vreme de douăzeci de ani, o serie de expediții împotriva Imperiului, în zona Dunării de Jos, care au slăbit frontiera dunăreană și au deschis calea atacurilor slavilor aflați în nordul Dunării. Avarii revendicau orașul Sirmium, stăpânit anterior de gepizi și ocupat, în 567, de bizantini. În 572, în urma războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orașe romane din sudul Dunării. Din acest moment, drumul avarilor spre Constantinopol și spre coasta nord-pontică era deschis. Deoarece slavii din Câmpia munteană au refuzat să recunoască stăpânirea avarilor, aceștia au organizat, în 578/579, cu sprijinul flotei bizantine, o expediție în nordul Dunării, în urma căreia triburile slave au fost supuse (vezi cap. V). În anii 584-586, avarii și slavii au organizat noi atacuri la Dunărea de Jos, iar în 586, avarii au trecut Dunărea, în Dobrogea, unde au cucerit Durostorum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tisa și Dunăre. Principalul tip de locuință la avari era iurta (cortul), fiind preferate zonele joase de câmpie, bogate în surse de apă. Treptat, în cursul secolului al VII-lea, locuința se va stabiliza, înfiripându-se așezări mari sau mici. Expedițiile de pradă și subsidiile bizantine au dus la acumularea unor mari bogății, care intrau în tezaurul regal (al kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
literare) și descoperirile arheologice. Se cunoaște un singur mormânt de călăreț (războinic) avar în Muntenia, descoperit la Târgușor (jud. Prahova), care datează de la sfârșitul secolului al VII-lea, dar nu este sigur că ar fi avar. Putem presupune că după expediția eșuată asupra Constantinopolului, din anul 626, până și autoritatea nominală avară asupra Munteniei (nordului Dunării) a fost mult diminuată, iar în ultimul sfert al secolului al VII-lea, când proto-bulgarii s-au așezat în nord-estul Peninsulei Balcanice, această autoritate a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Românilor, vol. II, p.710-712. 25. Ibidem, p. 712-717; K. Horedt, Gepizii, în Istoria României, I, București, 1960, p. 704-714. 26. N. Iorga, op. cit., p. 233-236. 27. Ibidem, p. 236-237. 28. Istoria Românilor, (Tratat), vol. II, p. 717-718; C. Chiriac, Expediția avară din 578-579 și evidența numismatică, în Arh.Mold. 16, 1993, p. 191-203; Al. Madgearu, Continuitate și discontinuitate la Dunărea de Jos în secolele VII-VIII, București, 1997, p. 13-30, 151-157, 179-180. 29. Istoria Românilor, vol. II, p. 718-719; K. Horedt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se așeze definitiv în sud. O parte din sclavinii din regiunea Dunării de jos și mijlocii au fost supuși de avari, dar la un moment dat conducătorul sclavinilor, Dauritas, a refuzat să mai plătească tribut avarilor, ceea ce a atras o expediție de pedepsire din partea acestora. Această expediție, condusă de Baian, a avut loc în 587: el și-a trecut trupele prin sudul Dunării, cu acceptul Imperiului, pentru a pătrunde în estul Munteniei, regiune unde stăpânea Dauritas. Expedițiile numeroase de jaf în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte din sclavinii din regiunea Dunării de jos și mijlocii au fost supuși de avari, dar la un moment dat conducătorul sclavinilor, Dauritas, a refuzat să mai plătească tribut avarilor, ceea ce a atras o expediție de pedepsire din partea acestora. Această expediție, condusă de Baian, a avut loc în 587: el și-a trecut trupele prin sudul Dunării, cu acceptul Imperiului, pentru a pătrunde în estul Munteniei, regiune unde stăpânea Dauritas. Expedițiile numeroase de jaf în Imperiu și încercările slavilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceea ce a atras o expediție de pedepsire din partea acestora. Această expediție, condusă de Baian, a avut loc în 587: el și-a trecut trupele prin sudul Dunării, cu acceptul Imperiului, pentru a pătrunde în estul Munteniei, regiune unde stăpânea Dauritas. Expedițiile numeroase de jaf în Imperiu și încercările slavilor de a se stabili în sudul Dunării a silit Bizanțul să ia noi măsuri de apărare. În anul 592, generalul Priscus trecea Dunărea în nord, unde angaja mai multe lupte cu sclavinii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a se stabili în sudul Dunării a silit Bizanțul să ia noi măsuri de apărare. În anul 592, generalul Priscus trecea Dunărea în nord, unde angaja mai multe lupte cu sclavinii, conduși de Ardagast și Musokios. În 594, o nouă expediție bizantină în nordul Dunării, condusă de Priscus, unde sunt angajate lupte cu slavii, fiind silit să ierneze în nord (conform Theophanes).3 În 596, sclavinii pătrund din nou în sudul Dunării, dar sunt învinși de generalul Petrus, care trece Dunărea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Piragast, undeva în Ialomița sau Ilfov-Câmpia munteană (Theophilact Simocata). La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, atacurile slavilor singuri sau aliați cu avarii devin tot mai puternice. În anul 602, are loc o nouă expediție militară bizantină condusă de generalii Priscus și Comentiolus împotriva slavilor și avarilor din regiunea Tisei inferioare. Anul 602 marchează momentul de cotitură în istoria regiunilor din nordul Dunării de Jos. În acest moment se produce revolta trupelor romane de pe limesul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îi menționează aici, încă de la începutul secolului al VI-lea (Pseudo-Caesarius), cercetările arheologice nu au dus la descoperirea unor vestigii slave certe înainte de mijlocul secolului al VI-lea. O explicație posibilă ar fi că, în prima jumătate a acestui secol, expedițiile de jaf împotriva Imperiului erau întreprinse de cete militare slave, care își aveau sălașurile în teritoriile de la est de Nistru, unde reveneau după atac, ei, practic, nu erau instalați în nordul Dunării. Nici prezența unor grupuri de slavi neînarmați, pașnici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Simocata și Theophanes-el i se adresează în "limba părintească", "locală" scena se petrecea în sudul Dunării, la nord de Haemus, între munți și fluviu. Luptele la Dunăre continuă sub Mauriciu (582-602), împărat capabil și energic, sub conducerea generalului Priscus. Următoarea expediție a lui Mauriciu este împotriva avarilor, cărora împăratul nu le mai plătește "tribut". Barbarii avari se pare că mai aveau, pe lângă ringul panonic, un alt sălaș în Bugeac (sudul Basarabiei). Ca răspuns la atacul avar, urmează expediția peste Dunăre a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
generalului Priscus. Următoarea expediție a lui Mauriciu este împotriva avarilor, cărora împăratul nu le mai plătește "tribut". Barbarii avari se pare că mai aveau, pe lângă ringul panonic, un alt sălaș în Bugeac (sudul Basarabiei). Ca răspuns la atacul avar, urmează expediția peste Dunăre a lui Priscus, descrisă de Teofilact și Teofan, care a avut loc în 584 sau 585-toate "puterile romane" merg spre Dunăre, scopul fiind "împiedicarea semințiilor slave de a trece râul". Regiunea în care au loc luptele este Câmpia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
consideră barbari pe slavi, dovadă, simbioza lor cu elementul romanic de la nordul Dunării, ca și refuzul Imperiului de a considera pierdut malul nordic dunărean fortificat de ei. Slavii, avangarda avarilor, sunt conduși de Ardagast, Musokios, apoi Piragast. În replică la expediția romană, oastea barbară trece Dunărea în sud și, iarăși, chaganul avar apare ca stăpân în aceste regiuni. Luptele dintre avari și romani au continuat în anii următori, în 590 și 592, la Dunăre și în Sciția Mică-intervine generalul Commentiolus cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
subliniază puterea lor. Bulgarii cei "grozavi în toată lumea" după două secole vor fi prezentați de Teofan, după un izvor contemporan (Ioan de Antiohia), ca o "nație spurcată".2 În a doua jumătate a secolului al VI-lea, bulgarii își încep expedițiile de pradă împotriva Imperiului-Iordanes afirmă că bulgarii pradă în Tracia, iar împotriva lor luptă Mundo, descendent din Attila. Bulgarii sunt chemați în ajutor și de împăratul Zenon, în seolul al V-lea, împotriva goților. În Panegiricul lui Ennodius, bulgarii apar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hotarele francilor. Dar întărirea bulgarilor provoca neliniște la Bizanț deoarece ei stăpâneau acum o parte din vechea cale comercială de uscat, care lega apusul de răsăritul Europei, prin Belgrad, Niș, Sofia, Constantinopol. Astfel, în 807, împăratul Nicephor a organizat o expediție împotriva statului bulgar și, în 809, armata lui Krum a asediat și dărâmat Serdica (Sofia), care apoi va fi ocupată definitiv de bulgari. În 813, Krum a asediat Adrianopol și a deportat 10-40.000 de locuitori bizantini, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rol important îl aveau ceremonialurile șamanice. Ungurii practicau înhumarea în morminte plane.21 Cât timp s-au aflat sub dominația chazarilor, ungurilor li s-a impus o serie de îndatoriri militare și de altă natură. Dar ei și-au continuat expedițiile mai ales împotriva slavilor și rușilor, care le plăteau tribut. În vremea aceasta, secolele VIII-IX, aflați în sudul Europei răsăritene, ungurii dispuneau de 20.000 de războinici, aflați sub autoritatea unui "rege" (jula sau gyula). În același interval, ungurii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moravian. Pe fondul litigiilor între statele rivale vecine avarilor, în 862, este organizată prima incursiune a ungurilor în Europa centrală, fiind prădate domeniile lui Ludovic II Germanicul, aflate la apus de Dunăre. 22 În anul 881, ei organizează o nouă expediție, când ajung până în apropierea Vienei. În același timp, a avut loc o incursiune a cabarilor, care desprinși de chaganatul chazar în urma unor divergențe, s-au repliat în teritoriile controlate de unguri și s-au subordonat lor. Expedițiile organizate de unguri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizează o nouă expediție, când ajung până în apropierea Vienei. În același timp, a avut loc o incursiune a cabarilor, care desprinși de chaganatul chazar în urma unor divergențe, s-au repliat în teritoriile controlate de unguri și s-au subordonat lor. Expedițiile organizate de unguri, în 862 și 881, s-au produs prin pasul Verecke din Carpații Păduroși (Nordici), la îndemnul cnejilor moravieni, Rostislav și Sviatopulk. Dar, după scurt timp, bunele raporturi ale ungurilor cu Moravia Mare au încetat și, în 892
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 862 și 881, s-au produs prin pasul Verecke din Carpații Păduroși (Nordici), la îndemnul cnejilor moravieni, Rostislav și Sviatopulk. Dar, după scurt timp, bunele raporturi ale ungurilor cu Moravia Mare au încetat și, în 892, ei întreprind o expediție ca aliați ai regelui Arnulf al Germaniei. Apopi, în 894, ungurii s-au alăturat din nou cneazului Sviatopulk și au prădat teritoriile din Panonia aflate sub jurisdicția lui Arnulf. În timpul acestor expediții, ei s-au familiarizat cu regiunea Dunării mijlocii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]