3,103 matches
-
fiindcă aceasta ar presupune circumscrierea eternității, negarea transcendenței. Fiecare dumnezeu unic instruiește procesul vizibilului și al viziunii. Dar doctrina creștină a pus alături viziunea și virtutea pentru a genera acest frumos monstru teologic care este viziunea beatifică, cum se numește extazul pe care contemplarea lui Dumnezeu îl va procura aleșilor după Judecata de Apoi. În așteptarea acelei zile, cultul lui Hristos îți dă voie să tratezi veșnicia ca pe o persoană (sensibilă), cu dalta sau cu penelul. Căci obiectivarea nu este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de grup, ca în celebrările colective ale slujbei religioase, memorările de la școală sau lectura pioasă din familie. Din comunitară, a devenit individuală. Radioul și televiziunea au privatizat recepția pasivă a mesajelor sociale, publică odinioară; au personalizat inerția și au înscăunat extazul. Din reglementară, înlănțuită de niște coduri de autoritate prestabilite, oralitatea a devenit mai sălbatică, inventivă, imprevizibilă: nu mai este semnul supunerii, ci al eliberării. Drept dovadă, dispariția retoricii ca predare a unei arte a cuvîntului, înzestrată cu reguli generale și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Ascult Concertul în re minor al lui Mozart, cu S. Richter la pupitru, și am pentru prima dată sentimentul că urechile mele au fost surde întotdeauna cînd am ascultat Mozart și că abia azi îl AUD și mă minunez. Fără extazul lui Stendhal, desigur! Eu n-aș fi scris începutul "Chartreusei din Parma" așa cum a făcut-o el. Sau, în orice caz, aș fi privit Italia spre mare. Nici nu știu bine de ce aproape toți au scris despre mările Greciei, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe marginea unuia din cele mai frumoase și misterioase poeme ale lui Eminescu, Rugăciunea unui dac. Excesele dacului trimit la un „dincolo de ființă”, țin de o depășire a condiției de subiect, în măsura în care, în limbaj biblic, excessus este traducerea lui ekstasis, extazul; și atunci, excesele extatice ale dacului eminescian vorbesc despre existența revelată în neant, traversînd sunya budistă și vidul eckhartian. Nihilismul dacului se înrudește cu o apoteoză negativă care reprezintă o tentativă de a se apropia de Dumnezeu prin negație (deja
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
țara vecină, s-ar fi decis și propria lor soartă. Aproape nu mai dormeau, aproape nu mai mâncau. La școală se duceau de formă, silindu-se să nu trădeze față de ceilalți adevărata lor stare. Dacă în primele clipe fuseseră în extaz, finalul revoltei îi aruncase, evident, într-o amărăciune vecină cu disperarea. În plus, fratele meu Victor era mâhnit și fiindcă o vedea pe mama cum se chinuie ca să-i întrețină pe el și pe Vlad, care plecase la București, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sinceritate. În Bucovina, Dumnezeu pare a fi întârziat printre oameni. * Am asistat ieri la un fapt cu totul deosebit. Când am luat "în primire", printre bolnavi am găsit o fată, un "caz" (nu-mi place termenul, am depășit de mult extazul în fața cazuisticii). Anorexie mintală, perioadă finală. Toți indicii metabolici erau afectați, starea generală "depășită", casexie, leziuni trofice pe coate și călcâi. Aceasta înseamnă moarte inevitabilă, într-un viitor foarte apropiat, două, trei zile, poate ceva mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tabu pe care ni l-am impus, în copilărie, sensibilitatea noastră elementară. * Prietenia ne-a deschis o lume în care, altfel, nu cred că am fi avut acces. Am trecut, împreună, prin micile necazuri inerente ale adolescenței ca și prin extazele pe care numai această vârstă le poate trăi. Erau anii premergători războiului. Într-un mic oraș, fie el și o capitală de județ, cu care ne mândream, se presimțea totuși furtuna care avea să ne cuprindă ca un vârtej, schimbându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mele, să nu i se întâmple ceva, să nu-l fure cineva. Era, într-adevăr, extraordinară comunicarea secretă cu lumea nevăzută, prin semnele luminoase, fosforescente, prin care îmi scrisese Dumnezeu un soi de scrisoare cifrată, era extraordinară această complicitate... Dar extazul s-a transformat, brusc, în cea mai cumplită tragedie: scuturându-mi hainele (după obiceiul bunicii), ceasul a fost proiectat într-un salt mortal pe cărare, împrăștiindu-se rotițele, șuruburile, spărgându-se sticla și carcasa ieșindu-i din mașinărie, toate organele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oferită opiniei publice mai mult decât mi-aș fi dorit. Credeam că există puține lucruri care m-ar mai putea surprinde, dar trebuie să recunosc că m-am înșelat. Iresponsabilitatea, reaua-credință, partizanatul mocirlos, manipularea, febrilitatea de a prelua informații neverificate, extazul în fața calomniei, substituirea reportajului cu colportajul și, deseori, o incultură crasă a unor „formatori de opinie” se dovedesc în acest an electoral inepuizabile. O altă bombă cu ceas. Peste nivelul intereselor pentru care trusturi media de tipul WAZ și Ringier
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ghidându-ne spre un spațiu intim unde eram invitați să ne așezăm pe perne și covorașe marocane, câteva instrumente muzicale fiind distribuite celor amatori să le Încerce. Numele României a fost pentru prima oară menționat acolo În sunete prelungite de extaz, fiind asociat cu succesul salatei de vinete „Olimpia“. Muzica (ritmuri din diverse țări) era urmată de momente de liniște, În care aparent nu se Întâmpla nimic. Fără să fim formal prezentați unul altuia (mai târziu am remarcat că Brook nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
strada Batiștei, unde, printr-o întâmplare, des coperiserăm că, într-o săliță vecină bibliotecii, puteau fi ascultate, la cerere, înregistrări pe discuri la care altfel nu am fi avut acces. Am ascultat acolo piese pe atunci puțin circulate, precum Poemul extazului de Skriabin sau Un american la Paris de Gershwin, iar Sorin nu pleca niciodată fără a mai auzi (altă obsesie!) aria lui Solveig din Peer Gynt-ul lui Grieg. Și pentru că am amintit de Grieg, să mai spun că, în plan
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mele forțe: o anumită gravitate senină, susținută de disciplină interioară și exterioară. În toate acestea însă și un dram de autoadmirare și mulțumire de sine, într-o așa măsură, încât așteptam cu nerăbdare sosirea lui Atti pentru a-mi revărsa extazul și bucuria demons trativă înaintea privirilor sale nedumerite. Mă îmbătam de măre ția propriilor mele porniri și virtualități! Bineînțeles, Atti a avut grijă să mă coboare pe pământ și să-mi răstălmăcească în mod pozitivist și pământesc visările-mi cerești
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în virtute, pândeam o ocazie potrivită pentru a-i cere acest lucru și Părintelui Ignațiu. Într-una din zilele anului 15513, pe când eram împreună, Părintele Ignațiu îmi zise: „Tocmai mă aflam mai sus decât cerul!”. Cred că tocmai trăise un extaz sau o răpire, așa cum i se întâmpla adesea. Cu tot respectul pe care i-l purtam, l-am întrebat: „Părinte, ce vreți să spuneți?”. Dar el schimbă vorba. Crezând că a sosit momentul potrivit, i-am cerut și am stăruit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu sfârșește așadar într-o contemplare extatică în fața Sfintei Treimi, ci în convertirea voinței proprii în slujire. Reflecția, rugăciunea și spiritul misionar rodesc aici indisociabil. Prin această confluență de două ori surprinzătoare (fervoarea rugăciunii care nu exclude raționalitatea la rece, extazul mistic care în loc să-l rupă de lume îl retrimite transformat în mijlocul ei), Jurnalul mișcărilor lăuntrice corectează clișeul pe care mai mulți hagiografi i l-au confecționat lui Ignațiu de Loyola: ascet și strateg misionar, a cărui afectivitate a sfârșit prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mergea totul din plin! Prea primisem totul, dintr-o dată, fără a ne fi probate virtuțile! Acum... e bine! Deoarece doream să devin posesorul unui corp subtil cât mai curat și, de asemenea, să-mi prelungesc și în timpul săptămânii starea de extaz ce mă cuprindea la întâlnirile duminicale, am început - la sfaturile noilor mei prieteni, dar și sub directa lor îndrumare - să mă supun zilnic unui program riguros de purificări energetice: băi repetate de picioare în apă cu sare (la două ligheane
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
acces în modul cel mai firesc. M-am trezit ca de obicei, întinzându-mi oasele până la... trosnirea lor completă, cu gălbenușul ce nu se grăbea a fi înghițit, în obișnuita stare de platitudine matinală, mirându-mă chiar că nu trăiesc extazul... Relatând visul, încep să-mi pun întrebări asupra semnificațiilor, mai ales că eu cred în trăirile avute atât în stare de veghe, cât și în cea de somn. Ce să semnifice, pentru mine, visul? Detașare? Desprindere de cele lumești și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pentru a-mi oferi posibilitatea de a obține o nouă victorie în examenul desăvârșirii mele... Mai văd o semnificație a ploii din preziua pujei. Dacă norii nu și-ar fi descărcat... sacii de apă peste noi, am fi picat în extaz în fața exprimării superlative a Mamei Naturi și am fi neglijat atenția spre interior. În cazul acesta - consider eu - am fi avut parte de o puja obișnuită care s-ar fi redus - tot după optica mea - la o manifestare cuminte, cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Diana în India. Legăturile de prietenie și cele spirituale s-au consolidat prin experiența trăirilor și acțiunilor comune. Gândiți-vă că destinul ne-a dus împreună în India, împreună ne-am supus voluntar canoanelor vieții de ashram, am trăit împreună extazul meditațiilor și al stării fără gânduri, am hoinărit pe marile artere comerciale, am constatat sărăcia dusă la limitele extreme alăturată opulenței marilor bănci, ne-am bucurat și am plâns împreună. Ne-am susținut și respectat reciproc. Dacă aș fi putut
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu capul ușor dat pe spate ca atunci când privești spre înălțimi; or, în tablou, el tocmai asta face, privește în sus, spre Ceva sau Cineva anume, cu mâinile încrucișate pe piept, în dreptul inimii, cu chipul transfigurat, în ochi cu un extaz am spune măsurat, ca și cum minunea pe care o contemplă îl fericește, dar nu-l uimește, căci a crezut și crede și va crede în ea; ce vede oare acest Sf. Petru al lui Van Dyck? Cum se deschid cerurile? Înălțarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Apoi „perdeaua” a fost dată la o parte, azvârlită, și mătușa s-a ridicat în capul oaselor (de aceea nu era ea așezată în vis în sicriu, ca să poată sta acum direct pe masă!). „Taanti draaagă”, am strigat eu în extaz în timp ce tanti cobora de pe masă; a trecut apoi pe lângă mine și s-a dus în altă cameră, de unde, nu peste mult, a apărut „aranjată”, ca o fată tânără și frumoasă. „Trebuie să-l anunțăm pe unchiul (soțul ei, rămas acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
creștinism din iudaism 29. neoplatonism = curent filozofic (sec. III-IV p.Chr.); reformula filozofia idealistă a lui Platon într-o viziune originală cu idei aristotelice, pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental; proclama ideea creării lumii prin „emanația“ divinității, iar cunoașterea prin extaz mistic 30. neo-scolasticism = curent teologic catolic, apărut în sec. 19; reia scolastica medievală potrivit nevoilor intelectuale ale vremii 31. ocazionalism = concepție idealist-teologică (Malenbranche, 1638-1715): nu există cauză eficientă în afară de Dumnezeu, cauzele naturale fiind doar cauze ocazionale ce acționează prin providența
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
atâta frumusețe. Așa că-mi întorc privirile în sus, la zborul pescărușilor și al rândunicilor. Avântul acelor bătăi de aripi, priveliștea superbă a acelor trupuri vii, suspendate și ținute de o forță obscură în văzduh, izbutesc să-mi umple sufletul de extaz. Mai ales când observ că trupul meu e tot mai neputincios. Și totuși am zburat și eu de atâtea ori, nespus de fericit, în vis. De-aș putea, prin metamorfozare, să mă redau mie însumi, reînsuflețindu-mă într-un trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
natură se reînnoiește. Nu există nimic care să nu derive din materie. Cunoaștere În iubire e de o importanță fundamentală mariajul dintre a da și a lua; este esențial a te hrăni simultan din amândouă, ca să poți apoi accede la extazul dorinței răsplătite. Se cere spiritualitate în Eros, se cere cunoaștere sapiențială. O întâlnire amoroasă e un banchet al spiritului; și acesta-i cu atât mai bogat, cu cât nivelul intelectului e mai înalt. Iubirea obsedată doar de mecanica sexuală, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Apoi Aia a dorit să se desprindă din brațele mele și a zburat ușor alături de mine. Atunci am uitat de pericolul monstrului; îmi amintesc numai marea plăcere de a fi zburat împreună. Când am ajuns în apropierea văii, eram în extaz: mi se părea că zborul a fost de scurtă durată și voiam să continue. Nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat cu monstrul, căci pentru mine era important doar un lucru: reușiserăm să zburăm împreună. A trecut o grămadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ar fi personificate. Simt foșnetul senzual pe care-l produc în juru-mi, în timp ce se grăbesc să-mi umple mintea cu gânduri tandre, legate de clipe demult trăite. Memoria îmi e încă vie. Deseori, când mă descoperă în această stare de extaz adânc, Aia începe să mă zgâlțâie violent ca să mă deștepte. Zice că nu e sănătos, cât ești încă viu, să-ți trăiești exclusiv trecutul. Medeea Medeea a sfârșit prin a se distruge pe sine; copleșită de acea energie erotică ieșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]