1,866 matches
-
cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat scânteietor”. Mai târziu, după adevărata moarte a lui Romeo, călugărul Lorenzo zărește, în momentul sosirii lui, o lumină ce străbate din interiorul cavoului și care nu vine doar de la făclia rămasă aprinsă a lui Romeo, ci pare să aibă o sursă mult mai misterioasă. Iar la sfârșitul tragediei, imaginea celor doi etern îndrăgostiți, imortalizată prin cele două statui de aur ce le vor împodobi mormintele, va căpăta o aură, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
totul copleșiți de importanța momentului, ca și de noua formă de comunicare cu împărăția cerurilor. 3. Lumea nu era nici mai bună, nici mai rea. Ci altfel. PAGINĂ NOUĂ 2 Seara, la toate porțile caselor boierești se aprinseră deodată mari făclii. Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui. Un Napoleon furios, exasperat, putea să nu mai țină cont de nimic. Se și vedea înlocuit cu cine știe ce alt favorit de moment. Trebuia să cântărească bine fiecare cuvânt al raportului. Toate acele ghirlande și covoare atârnate la ferestre, toate făcliile și tombacurile care mai ardeau încă pe poduri, deși trecuse de ora prânzului, îl revoltau. ― Ce exces de zel! Ce risipă inutilă! Oamenii ăștia sunt ori nebuni, ori proști! Nu-și dau seama că au fost trași pe sfoară? Julien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mîntuirea și lauda, în fața tuturor neamurilor." $62 1. "De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, pînă nu se va arăta mîntuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie, care s-aprinde. 2. Atunci neamurile vor vedea mîntuirea ta, și toți împărații slava ta și-ți vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. 3. Vei fi o cunună strălucitoare în mîna Domnului, o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gene; apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe scăfîrliile acelora care-l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i cadă și mai greu chinurile iadului, cît Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cîntări, cît Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămîii și al făcliei, cît mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gîtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, cînd se arătase o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
La ora nouă, studenții din anii mari au ieșit În fața cluburilor să privească retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace, proiectate pe fundalurile negre, maiestuoase, ale clădirilor și luminate de făclii, făceau ca noaptea să pară la fel de strălucitoare În ochii bobocilor curioși, care aclamau, pe cât fusese pentru el cu un an Înainte. A doua zi, altă Învârtejeală. Au luat prânzul Într-un separeu al clubului, Într-un grup vesel de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-s depărtați, De vârfori îs sus la nori, De smicele-s sus la stele, Sub dumbrița l-aș’ doi meri, L-aș’ doi meri și l-aș’ doi peri, Frumoase mese-s întinse, Mese-ntinse, jețuri scrise, Și mai sunt făclii de-aprinse (9, pp. 30, 37, 44). Odată restabilite timpul sacru și spațiul sacru, comunicarea primordială între om și divinitate este în măsură să se producă. „Dar la mese cine-mi șade ?”, întreabă retoric colindătorii pentru a sublinia răspunsul pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cum apare în alte tipuri de colinde. Prezența unei „mese mândre” nu trebuie să ne mire : Masă rotilată De bucate ’ndestulată De băuturi încărcată (21, p. 12). Reprezentarea raiului ca un spațiu al belșugului alimentar („Unde-s mese-ntinse/ Și făclii aprinse”) este un loc comun în literatura populară română (8, p. 245). De regulă însă, mesele raiului stau în așteptarea „sufletelor bune”. De data aceasta, beneficiarii sunt chiar „gazdele” raiului, adică zeii : Șade Bunul Dumnezeu, Cu toți sfinții dimpreună, Ospătând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
introduse de către traci în Grecia : la Atena (cf. Hesychios și Xenophon), la Pireu (cf. Platon) etc. În legenda relatată de Diodor (Biblioteca istorică, IV, 52), Medeea pune pe fiicele lui Pelias, regele Tesaliei, să o invoce pe Artemis Hiperboreeana cu făclii aprinse într-o noapte cu lună, în timp ce vrăjitoarea o cheamă pe zeiță cu „lungi rugăciuni [descân tece] în limba colhică”. Tot despre o procesiune nocturnă cu torțe, în cinstea zeiței Bendis, organizată „pentru întâia oară” (circa 421-422 î.e.n.) de tracii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
slujit școala pregătind generațiile actuale de specialiști. Cine oare nu-și aduce aminte de primii ani din școală când sub privirea blândă și vorba înțeleaptă a învățătorului a deslușit tainele scrisului, cititului și socotitului ? Școala este și va rămâne acea făclie veșnic aprinsă care răspândește în jurul său mireasma științei, a tot ceea ce mintea omului a acumulat de-a lungul timpului. Ca fiică a învățătorului Marcu m-am gândit să aștern pe hârtie câteva gânduri despre cel care prin munca sa la
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cenușa mea azvârlită în apă sau păstrată acasă; eu își cânta genialul nostru poet MIHAI EMINESCU, în poezie, ultima dorință: "Mai am un singur dor! În liniștea serii Să mă lăsați să mor La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Făclii ori flamuri Ci să-mpletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape Să am un cer senin Pe-ntinsele ape...!" Sunt foarte rare excepțiile când cineva și-a formulat ultima-i dorință, în afară de sentimentul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Hai să mai așteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl și după mama ei”. „Să mai așteptăm”, încuviință Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Eddekel. Mi-am ridicat ochii și m-am uitat și, iată, un bărbat înveșmântat în baddin, și coapsele îi șerauț încinse cu aur de Ofaz, trupul îi șeraț ca de tharsis, și chipul, precum vederea fulgerului, ochii lui, ca niște făclii de foc, și brațele și picioarele lui erau ca vederea aramei sclipitoare, și glasul cuvintelor lui, ca glasul mulțimii. În Apocalipsa lui Ioan nu există decât viziuni extatice. Vizionarul este răpit în duh („Am fost în duh în zi de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dificultatea e cum să descoperim, prin eliminarea a tot ceea ce e comun tuturor valorilor, ceea ce e propriu sau dominant numai în opera unui anumit scriitor. Trebuie să mărturisesc că, de pildă, povestiri de Caragiale, cum ar fi Păcat, sau O făclie de Paște, sau In vreme de război, sau chiar Calul dracului, au valoare doar pentru că fac parte dintr-o operă mare, dar nu mi se par definitorii pentru originalitatea lui I. L. Caragiale. În schimb, oricare din nuvelele sau schițele sale
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe lume care să nu aibă pasiune pentru cărțile despre pasiune.” Nezami 761. „Viața e scurtă, multe sunt cărțile și învățăturile; ia din ele tot ce-ți trebuie!” Giami 762. „În singurătate, cartea e cel mai bun prieten; cartea e făclia luminoasă a cunoașterii.” Giami 763. „Se știe vorba înțelepților: <<Înțelepciunea e în carte, iar înțeleptul în mormânt>>.” Giami 764. „Orașele nu sunt oare cărți, frumoase cărți împodobite de imagini, unde îți vezi strămoșii?” Anatole France 765. „Intelectual nu este doar
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a nu se regăsi pe afiș numele lui Caragiale, Alber Keim răspunde tot printr-o scrisoare că nu există niciun fel de analogie Între cele două lucrări. Indignarea lui Matei Rusu provine și din faptul că știa că nuvela O făclie de Paște nu a fost prelucrată după o legendă din popor ci compusă de Caragiale. În urma intervențiilor lui Matei Rusu, publicist român În Franța, numele lui Caragiale va figura pe afișele care anunță reprezentația. Uneori acuzația de plagiat survine ca
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
numai tu îi știi exact și nu ai vrut nicicând să-mi spui unde și cum aș putea ajunge în grădina mea interioară. Acum stau și îmi dau seama că oricum n-aș fi reușit să ajung acolo fără o făclie aprisă pe care sigur nu o pot afla decât de la tine.
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92919]
-
cap / basma de rouă, / soarele a făcut ochi / și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Stau pe linia gândului, / și aștept să fiu tăiată / de tren. / Noroc că frica / mă ia de mână!“ „Scormonesc cu dalta / În tunelul gândului. / Deasupra arde / Făclia speranței.“ „Recit uneori, cărților, versuri. Îmi place curiozitatea lor / Ieșită din comun, / În momentul când fac ochii / Cât cepele!“ Impresia generală este că autoarea vrea să facă poezie imitând exterior, fără grație, nonconformismul poeților. Este ca și cum cineva fără voce ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]