2,882 matches
-
extrasele dintr-un film, pentru publicitate, înainte ca acesta să fie prezentat (n. t.). * Gérard Genette, 1994, Introducere în arhitext, dicțiune și ficțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, p. 82 (n. t.). * Umberto Eco, 1991, Lector in fabula, traducere de Marina Spalas, Univers, București, p. 76 (n. t.). * Expresia "moutons de Panurge" (în original) desemnează un grup sau o persoană care urmează orbește, fără discernămînt, o altă persoană sau mulțime (n. r.) * Menționăm că această analiză se aplică formulării
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
această analiză se aplică formulării în franceză a lui [P2], "On a défini scientifiquement comment un enfant en venait à aimer la lecture" (n. r.). * Titlurile din paranteze reprezintă cărțile apărute în limba română (n. t.). * Umberto Eco, 1991, Lector in fabula, op. cit. p. 92 (n. t.). ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------6 1 PERIFERIA TEXTULUI Cuvînt înainte Introducere Definiția paratextului Paratextul autorului Paratextul editorului Cheia exercițiilor Index de noțiuni Index de autori Bibliografie Cuprins
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
consideră că nu ar trebui să existe și, de la lumea așa cum ar trebui să fie, consideră că nu există"95. Într-un scurt text inserat în Amurgul idolilor (Götzendämmerung, 1888) și intitulat " Cum a ajuns în sfârșit "lumea adevărată" o fabulă", Nietzsche oferă o sinteză lămuritoare a istoriei nihilism-platonismului în șase capitole. Să le trecem concis în revistă. • Lumea adevărată, accesibilă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos el trăiește în ea, el este ea96. Nietzsche face aici aluzie la contextul care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
139 ), apreciindu-se ca fiind cel mai bun abecedar tipărit până atunci, de pe care au învățat și adulți să scrie și să citească. Această „cărțulie” cuprindea trei părți: literele mici de mână și de tipar; cuvinte, silabe, propoziții; istorioare morale, fabule, poezii, proverbe. În afară de aceste trei secțiuni, abecedarul mai cuprindea și prezentarea în paralel a alfabetului latin cu cel chirilic, texte tipărite cu litere chirilice, câteva rugăciuni și o tabelă de calcul până la 100. Ceea ce ține de originalitatea și de calitatea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Criterii pentru o definiție a povestirii / 56 2. Pragmatica povestirii / 70 3. Analizele secvențiale / 75 3.1. Albert Camus: complexitatea secvențială a unei scurte povestiri / 75 3.2. Albert Cohen: povestea unui vorbăreț / 78 3.3 Eterogenitatea compozițională a unei fabule de La Fontaine / 80 4. În loc de concluzie / 83 5. Exerciții de analiză secvențială / 85 Capitolul 3. Prototipul secvenței descriptive / 89 1. Istoria unei respingeri aproape generale / 89 2. De la enumerație la secvența descriptivă / 95 3. Cele patru proceduri descriptive (sau macro-operațiile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care trebuie, probabil, să le considerăm ca fiind prototipice. Cu alte cuvinte, tipurile relativ stabile de enunțuri de bază pot genera infinite combinații și transformări din genurile "secundare". Astfel, structura elementară a secvenței narative se află la baza epopeii, a fabulei, a majorității romanelor, a textelor narative din teatrul clasic, cu expozițiune și deznodământ, dar și a reportajului și a faptului divers jurnalistic, a povestirii orale sau a anecdotei cotidiene. Capitolele ce urmează vor fi consacrate unei astfel de ipoteze asupra
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
amintim că, din această perspectivă, tipologiile de la nivelul 7 nu pot fi decât tipologizări ale dominantei unui text. Dată fiind complexitatea organizării textuale, o piesă de teatru poate fi foarte bine considerată o povestire dacă se pune accentul pe rezumatul fabulei sau un dialog-conversație dacă se insistă pe modul micro-lingvistic de textualizare. Studiind limitele acestor categorii, am revenit asupra ideii de vector de tipologizare într-un articol din numărul 7 al revistei Recherches et communication, consacrat "Vectorilor de narativitate" (Louvain, 1997
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai pe larg în capitolul 5. O intenție ilocuționară globală permite definirea oricărui text ca fiind un scop în sine (explicit sau nu): influențarea reprezentărilor, a universului de credințe sau a atitudinilor unui destinatar (individual sau colectiv). Diferitele prefețe ale Fabulelor lui La Fontaine prezintă o interesantă reajustare a intenției inițiale: a instrui și/sau a plăcea. O dublă intenție poate fi postulată și prin a instrui, fără a renunța la a amuza. Ampla dezbatere din epoca clasică referitoare la povestire
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fine. degeaba este ea o unitate semnificantă a limbii și, prin aceasta, perfect inteligibilă luată chiar izolat, căci nu are sens decât în co(n)textul în care aceasta poate reprezenta atât premisele unei argumentații publicitare, cât și morala unei fabule sau a unei povești picante. Totul depinde de locul acesteia într-o succesiune secvențială dată și, în plus, ea capătă sens numai în situația unei enunțări specifice în cadrul căreia propoziția secundară (relativă) îi va întregi sensul. Atunci când Bahtin arată caracterul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
compunere a textului în cazul povestirii. Filosoful subliniază cu precizie că muthos ca "asamblare de acțiuni săvârșite" este o operație de punere în intrigă: "punerea în intrigă constă îndeosebi în selectarea și aranjarea evenimentelor și acțiunilor povestite, care fac din fabulă o povestire "completă și unitară" cu început, cuprins și sfârșit" (1986: 13). Ceea ce transpare din întreaga fabulă ca fiind adevărat (adică din Text) este la fel de adevărat la nivelul unității care se află în atenția noastră: secvența. Să încercăm să reformulăm
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este o operație de punere în intrigă: "punerea în intrigă constă îndeosebi în selectarea și aranjarea evenimentelor și acțiunilor povestite, care fac din fabulă o povestire "completă și unitară" cu început, cuprins și sfârșit" (1986: 13). Ceea ce transpare din întreaga fabulă ca fiind adevărat (adică din Text) este la fel de adevărat la nivelul unității care se află în atenția noastră: secvența. Să încercăm să reformulăm această idee: pentru a avea o povestire este necesară o transformare a predicatelor (C) pe parcursul unui proces
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
apare decât în propoziția [c]. Proprietatea obiectului de valoare ("veritabil") apare aici drept o Complicație-Pn2 așa cum subliniază dealtfel conectorul argumentativ DAR. Plecând de la această a doua macro-propoziție pe care o numește nod Tomașevschi dă următoarea definiție: "Pentru a începe o fabulă, se introduc motive dinamice care distrug echilibrul situației inițiale. Ansamblul motivelor care destabilizează echilibrul situației inițiale și care pun bazele acțiunii se numește nod. De obicei, nodul determină întreaga desfășurare a fabulei iar intriga se reduce la variații ale motivelor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Tomașevschi dă următoarea definiție: "Pentru a începe o fabulă, se introduc motive dinamice care distrug echilibrul situației inițiale. Ansamblul motivelor care destabilizează echilibrul situației inițiale și care pun bazele acțiunii se numește nod. De obicei, nodul determină întreaga desfășurare a fabulei iar intriga se reduce la variații ale motivelor principale, introduse de către nod. Aceste variații se numesc peripeții (trecerea de la o situație la alta)" (1965: 274). În exemplul nostru, propozițiile [d] și [e] formează nucleul de acțiune al acestor peripeții sau
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mental al acestuia, care prezintă riscul de a fi inexact, deoarece, de multe ori, acesta depinde de modul de selectare a faptelor îndeplinite de către cel care rezumă evenimentele povestite în text" (1979: 380). Rezumatul ales ne permite să ajungem la fabulă/ întâmplare, termen de preferat în fața celui de "povestire", așa cum este folosit de către A. Kibedi Varga, care pare să se bazeze pe un silogism subiacent: Premisa majoră: Omul care nu-și apără onoarea nu merită să fie fericit. (m1= [a]+ [b
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Bataut: "Puțini sunt cei care, după a lor judecată, pot trage concluzii asupra faptelor pe care le citesc. Scriitorul trebuie să suplinească această neputință, pentru a da lucrării utilitate așa cum consideră el de cuviință" (1776: 321 322). La comentariile despre fabulă făcute de Père le Bossu în Traité du poème épique (1675), B. de Bataut adaugă: "Partea ei esențială este maxima de morală pe care vrea să o impună. Aceasta reprezintă adevăratul ei fundament. (1776: 581). Regăsim aceeași idee la Lessing
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Bossu în Traité du poème épique (1675), B. de Bataut adaugă: "Partea ei esențială este maxima de morală pe care vrea să o impună. Aceasta reprezintă adevăratul ei fundament. (1776: 581). Regăsim aceeași idee la Lessing, care, în Reflecții asupra fabulei reunește componentele (E) și (F) într-o definiție foarte aproape de cea aristotelică despre acțiunea ca succesiune de schimbări care, luate în ansamblu, "formează un tot". Pentru Lessing, unitatea de ansamblu provine din acordul tuturor părților ce au în vedere un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și (F) într-o definiție foarte aproape de cea aristotelică despre acțiunea ca succesiune de schimbări care, luate în ansamblu, "formează un tot". Pentru Lessing, unitatea de ansamblu provine din acordul tuturor părților ce au în vedere un final unic: " Finalul fabulei, motivul pentru care, de fapt, aceasta este creată, reprezintă principiul moral." Claude Simon, în discursul rostit la decernarea Premiului Nobel, explică întregul proces de creație al fabulei, înscrindu-se în aceeași direcție: În dicționar, prima accepție a cuvântului "fabulă" este următoarea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
provine din acordul tuturor părților ce au în vedere un final unic: " Finalul fabulei, motivul pentru care, de fapt, aceasta este creată, reprezintă principiul moral." Claude Simon, în discursul rostit la decernarea Premiului Nobel, explică întregul proces de creație al fabulei, înscrindu-se în aceeași direcție: În dicționar, prima accepție a cuvântului "fabulă" este următoarea: "Scurtă povestire din care se desprinde o morală.". Urmează imediat o primă observație: aceea că de fapt adevăratul proces de creație al fabulei se desfășoară în sens
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unic: " Finalul fabulei, motivul pentru care, de fapt, aceasta este creată, reprezintă principiul moral." Claude Simon, în discursul rostit la decernarea Premiului Nobel, explică întregul proces de creație al fabulei, înscrindu-se în aceeași direcție: În dicționar, prima accepție a cuvântului "fabulă" este următoarea: "Scurtă povestire din care se desprinde o morală.". Urmează imediat o primă observație: aceea că de fapt adevăratul proces de creație al fabulei se desfășoară în sens total invers schemei și că, dimpotrivă, povestirea se desprinde din morală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
proces de creație al fabulei, înscrindu-se în aceeași direcție: În dicționar, prima accepție a cuvântului "fabulă" este următoarea: "Scurtă povestire din care se desprinde o morală.". Urmează imediat o primă observație: aceea că de fapt adevăratul proces de creație al fabulei se desfășoară în sens total invers schemei și că, dimpotrivă, povestirea se desprinde din morală. Pentru autorul de fabulă, există mai întâi o morală [...] și mai apoi o întâmplare pe care o imaginează ca pe o demonstrație figurată, pentru a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
povestire din care se desprinde o morală.". Urmează imediat o primă observație: aceea că de fapt adevăratul proces de creație al fabulei se desfășoară în sens total invers schemei și că, dimpotrivă, povestirea se desprinde din morală. Pentru autorul de fabulă, există mai întâi o morală [...] și mai apoi o întâmplare pe care o imaginează ca pe o demonstrație figurată, pentru a ilustra maxima, preceptul sau teza cărora autorul încearcă, în acest mod, să le confere un mai mare impact. (1986
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
declanșator sau Rezolvării Pn 4. Este interesant de comparat această scurtă povestire cu ceea ce spunea Lessing atunci când arăta că o succesiune de personaje un cocoș sălbatic (S1) + un jder (S2) + o vulpe (S3) + un lup (S4) nu poate crea o fabulă. O succesiune evenimențială de acest tip, sau chiar, așa cum prevede Lessing: Jderul mâncă cocoșul sălbatic, vulpea mâncă jderul, lupul mâncă vulpea" nu este suficientă orice s-ar spune pentru a transforma principiul moralei în fabulă. Perfectul simplu este realmente important
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
S4) nu poate crea o fabulă. O succesiune evenimențială de acest tip, sau chiar, așa cum prevede Lessing: Jderul mâncă cocoșul sălbatic, vulpea mâncă jderul, lupul mâncă vulpea" nu este suficientă orice s-ar spune pentru a transforma principiul moralei în fabulă. Perfectul simplu este realmente important și pus în valoare de ultimul cuvânt al scurtei povestiri a lui Queneau: în spatele acestui timp narativ se profilează deplasarea succesiunii temporale (A) către cauzalitatea narativă a punerii în intrigă (E). Dar, pentru a avea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o povestire și pentru a depăși simpla descriere de acțiuni, ar trebui, de exemplu, să imaginăm un proces care îi pune față în față pe cel mai puternic (Lupul) și pe cel mai slab (Mielul) pentru a ajunge la intriga fabulei lui La Fontaine, a cărei analiză o vom detalia mai târziu. Cele șase criterii prevăzute pot fi numite în următoarea schemă de sinteză: 2. Pragmatica povestirii Trei reguli de ordin pragmatic au fost dictate de către Cicero și reluate în articolul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
elemente sunt inseparabile și trebuie neapărat să gândim povestirea ca fiind produsul unei construcții textuale (planul propriei sale structuri secvențiale) și al unei orientări pragmatice (planul interacțiunii de limbaj). Este întocmai direcția în care se angajează cercetările din Lector in fabula de Umberto Eco ([1979], 1991), primul eseu de pragmatică aplicată a povestirii și, într-o oarecare măsură, reflecția lui Paul Ricœr în cele trei volume din Temps et Récit. Triplul mimesis al lui P. Ricœur seamănă destul de mult cu obiectul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]