4,085 matches
-
și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria Facerii, a primelor vîrste ale omenirii, a ebraismului, recurgînd la erudiția creștină și la cronografiile scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sînt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această ultimă polemică a sa, Augustin accentuează aspectele cele mai întunecate și triste ale gîndirii sale, subliniind continuu omniprezența concupiscenței, josnicia omului, incapabil să dorească binele, și, în consecință, răspîndirea răului în lume. Liberul arbitru e considerat absolut irelevant pentru facerea de bine în raport cu harul lui Dumnezeu, și acesta va fi unul din motivele principale ale reacției contra doctrinelor augustiniene care s-au înregistrat în cultura creștină din secolul al V-lea. Așa cum am spus, Iulian începuse să trimită scrisori prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ideea că îi aparține lui Quodvultdeus, dar nu lipsesc obiecțiile în această privință. E vorba de o culegere de mărturii adunate din Scripturi, privitoare la promisiunile și la profețiile Domnului încă de la începuturile lumii; este parcursă istoria mîntuirii, începînd de la facerea omului și mergînd pînă la veșnica fericire a sfinților. Examinînd istoria umanității prin prisma împlinirii promisiunilor Domnului, Quodvultdeus renunță la schema augustiniană a vîrstelor omenirii și o înlocuiește cu aceea care cuprinde perioada anterioară Legii, perioada ce stă sub Lege
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever, cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sînt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ales, actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată din trei cărți scrise în hexametri. Laudele se justifică, observă poetul, dacă este cercetată în primul rînd cea mai însemnată operă a lui Dumnezeu, adică facerea lumii, de aceea prima carte conține o amplă secțiune dedicată acestui motiv fundamental al religiozității creștine, și subliniază că trebuie proslăvită înțelepciunea creatoare a lui Dumnezeu. în al doilea rînd, Dumnezeu este minunat pentru că este milostiv și bun. însă nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și, pînă la urmă, banale (alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face ca poemul să fie interesant. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată aproape în întregime povestirii facerii lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă poemelor care se scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din Gallia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Spania vizigotică s-a realizat o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către Eugeniu, episcop de Toledo, care, la cererea regelui Chindaswinth (646-657), a redus cele trei cărți la una singură și, cum această nouă redactare conținea în esență povestea facerii lumii, opera a fost intitulată Hexaemeron (De opere sex dierum); însă Isidor de Sevillia, înaintea versiunii lui Eugeniu, dăduse primei cărți a Laudelor lui Dumnezeu titlul: Cele șase zile ale facerii lumii (Hexaemeron creationis mundi). După ce a îndepărtat a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și, cum această nouă redactare conținea în esență povestea facerii lumii, opera a fost intitulată Hexaemeron (De opere sex dierum); însă Isidor de Sevillia, înaintea versiunii lui Eugeniu, dăduse primei cărți a Laudelor lui Dumnezeu titlul: Cele șase zile ale facerii lumii (Hexaemeron creationis mundi). După ce a îndepărtat a doua și a treia carte, Eugeniu a adăugat la prima carte a operei Cîntecul de reparație, scurtîndu-l și pe acesta și numerotîndu-l ca a doua carte. Această versiune începea cu o prefață
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate a secolului al V-lea. Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat Adevărul (în grecește Aletheia), care e în același timp o prezentare și un comentariu al Facerii; conform lui Ghenadie, opera ajungea pînă la moartea lui Avraam, dar nouă nu ne-a parvenit decît o versiune care merge pînă la pieirea Sodomei și a Gomorei. Comentariul propriu-zis este precedat de o invocare a lui Dumnezeu, proslăvit pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propriu-zis este precedat de o invocare a lui Dumnezeu, proslăvit pentru opera sa de creație; Dumnezeu este rugat să-i dea poetului și inspirație, pentru că datoria și scopul său sînt doar didactice: el vrea să prezinte adevărul creștin. După ce expune facerea lumii, avînd poate ca model Hexaemeronul lui Ambrozie, poetul abordează în prima carte și alte teme importante: liberul arbitru și condamnarea politeismului. în a doua carte declară că știe foarte bine că a cînta adevărul nu e în contradicție cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ascultare împăratului, a fost din nou exilat la Constantinopol, unde s-a stabilit într-o mănăstire și a murit cîțiva ani mai tîrziu. Victor a scris o Cronică universală, chiar dacă are drept obiect mai mult istoria Bisericii. Cronica începea de la facerea lumii și ajungea pînă în primii ani ai domniei împăratului Iustin al II-lea, adică pînă în 566. Din ea s-a păstrat numai partea care acoperă perioada 444-566, ce începe de la sfîrșitul Cronicii lui Prosper din Aquitania, pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
domniei împăratului Iustin al II-lea, adică pînă în 566. Din ea s-a păstrat numai partea care acoperă perioada 444-566, ce începe de la sfîrșitul Cronicii lui Prosper din Aquitania, pe care Victor voia s-o continue. Partea precedentă, de la facerea lumii pînă în 443, era, de altfel, o prelucrare a cronicii lui Prosper: era să se utilizeze ca sursă un cronicar precedent și să se rezume opera acestuia, pentru a se trece apoi la partea ce relata în mod detaliat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
greacă, la cererea cercurilor romane, unde acea limbă era tot mai puțin cunoscută, Dionisie a tradus diverse texte sinodale sau scrise de autori din secolul al V-lea care avuseseră legătură cu conciliile, precum Chiril al Alexandriei; a tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amîndouă dedicate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dată a renunțat la forma dialogică (însă lui Palladius îi este dedicată partea referitoare la Ieșirea) și a dispus materialul după ordinea din Biblie, consacrînd diferitelor cărți ale Pentateuhului un spațiu redus progresiv: după repartizarea de aici, șapte cărți pentru Facere, trei pentru Ieșire (Exod) și cîte una pentru celelalte trei. Chiril însuși afirmă că a dezvoltat, în opera precedentă, tot ceea ce putea servi interpretării morale; aici, în schimb, se ocupă de tipologia propriu-zisă, ceea ce nu pare să corespundă întru totul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autor al criticii creștinismului utilizate de el, pentru că într-un pasaj (III, 42) îl citează pe Porfiriu pentru a-și combate adversarul. Sub numele lui Macarie ne-au parvenit, în două manuscrise ottoboniene din Biblioteca Vaticana, unele fragmente exegetice despre Facere. însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment, care apare în Vat. Gr. 2022. El este introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 17-lea logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre Facere. însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment, care apare în Vat. Gr. 2022. El este introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 17-lea logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gr. 2022. El este introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 17-lea logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul vorbește despre semnificația veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Melitene și ale altor cronografi bizantini. Bibliografie. Ediții: C. Blondel, P. Foucart, Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenês. Macarii Magnetis quae supersunt ex inedito codice, Paris, 1876; F. Corsaro, Le Quaestiones nell’Apocritico din Macario di Magnesia, Catania, 1968; fragmentul despre Facere în J.B. Pitra, Analecta sacra et clasica I, Romae, 1888, 32-37. Studii: G. Schalkhausser, Zu den Schriften des Makarios von Magnesia (TU 31, 4), Hinrichs, Leipzig, 1907; A. Harnack, Kritik des Neuen Testaments von einem griechischen Philosophen des 3. Jahrhunderts
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu seamă comentariul Epistolei către Romani a devenit în bună parte accesibil după publicarea unor noi fragmente catenare de către K. Staab (avem comentariul la 1,5-2,5; 5,12-15,52). Tot în catenarii s-au găsit numeroase fragmente privitoare la Facere, scolii despre Ieșirea 26,35, despre Psalmul 1 și despre profeții minori. Exegeza lui Ghenadie continuă linia analizei literale antiohiene; acest lucru se vede clar în cazul textelor pe care analiza clasică de tip alexandrin le alegorizează, cum sînt povestea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre Psalmul 1 și despre profeții minori. Exegeza lui Ghenadie continuă linia analizei literale antiohiene; acest lucru se vede clar în cazul textelor pe care analiza clasică de tip alexandrin le alegorizează, cum sînt povestea creației și a păcatului în Facerea 1-3. Pînă și în privința binecuvîntărilor lui Iacob (Fac. 49), al căror prim sens era considerat în mod curent cel cristologic, Ghenadie este extrem de rezervat: chiar și acolo unde admite că e vorba de o referire la Cristos (de exemplu în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teofrast, alexandrinul Egipt și siriacul Euxiteu. Egipt nu face altceva decît să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfîrșit, este acceptat și de Teofrast. Bogat în citate și în aluzii la literatura clasică, dialogul apără doctrina facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfîrșitului lumii și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai cu seamă la pasiuni. Viața călugărească pe care o are în vedere Dorotei este cea dusă în mănăstire. Caracteristică doctrinei lui Dorotei este și insistența asupra conștiinței, un fel de scînteie divină sădită de Dumnezeu în ființa umană în timpul Facerii; aceasta e aprinsă și însuflețită prin respectarea poruncilor (învățătura 2). Scrisorile, adresate unor călugări sau unor grupuri de călugări, se ocupă de probleme concrete de viață spirituală, bazîndu-se în mare măsură pe tradiția apoftegmatică Părinților. O operă ce nu-i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
10; 7, 21) pe Fiul lui Dumnezeu ar putea să aibă loc cam în același timp cu atacurile contra melchisedecienilor din Egipt lansate de Epifanie din Salamina (Panarion 4, 9) prin 375 și de Chiril al Alexandriei în Glaphyra la Facerea 2, 3-11; însă nici acest argument nu este decisiv, întrucît aceeași doctrină este atestată în alte epoci și în alte locuri. Astfel, dacă J. Kunze propunea în 1895 plasarea operei lui Marcu în anii premergători conciliului de la Efes (luînd în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
preferați, în 426, Sisinios, în 428, Nestorie și, în 431, Maximian. El n-a scris o „istorie a Bisericii”, ci o Istorie a creștinismului și de aceea nu l-a continuat pe Eusebiu, ci a pornit de la începuturi, chiar de la facerea lumii. Prin urmare, trebuie să fi fost o istorie gigantică și extrem de variată: potrivit lui Socrate, cuprindea treizeci și șase de cărți și fiecare dintre acestea mai multe tomuri, astfel încît ansamblul era constituit din vreo sută de tomuri. Tot Socrate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al cărei titlu precis nu-l cunoaștem) nu ne-a parvenit sub forma originalului grecesc, care s-a pierdut, ci într-o traducere siriacă. Această traducere se găsește în interiorul unei compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge pînă în 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia pînă la a șasea. Autorul compilației era, probabil, un monah din Amida, în Armenia, în timp ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]