3,990 matches
-
încercând să se depășească una pe alta la întâlniri. Ambele i-au încercat, în schimb, pe toți bărbații din agenție - cei mai mulți dintre ei acceptabili, câțiva nu atât de acceptabili. Acum pierd vremea în spatele meselor lor făcute din oțel polizat și fag, în speranța că are să intre pe ușă vreun nou client atrăgător, unul care să le aprindă inimile și să le facă genele să fluture. Nu e neobișnuit ca ele să fie acasă acum, dar este neobișnuit ca ele să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
centrul acestei camere care este de vreo zece ori mai mare decât tot apartamentul meu: sunt izbită de frumusețea luminii, de sunetul oceanului, de toată atmosfera californiană, proaspătă și scânteietoare. Îmi arată locurile, bucătăria modernă cu inox și lemn de fag, îmi arată pânzele moderne și imense de pe pereți, mă pune să mă așez într-o canapea albă supradimensională, atât de adâncă, încât practic mă înghite pe de-a-ntregul. ― Mă gândeam să gătesc la cina aici, spune Brad. Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Bouri nalți cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte - Și pe teiul nostru-ntreabă: Cine suntem, stau la sfaturi, Iară gazda noastră zice, Dîndu-și ramurile-n laturi: O, priviți-i cum visează Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei își sunt așa de dragi! " {EminescuOpI 102} POVESTEA TEIULUI - " Blanca, știi că din iubire Făr-de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i, Lepădând vieața
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
simte. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede, Nu zi ba de te-oiu cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atîta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag Ii răspunde codrul verde Fermecat și dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. {EminescuOpI 210} Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei și mai te lași, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de înger
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Crăciun, În anul În care locuiseră acolo sus, În Gauertal, când au stat În casa tăietorului de lemne care avea o sobă mare de porțelan ce ocupa jumătate din cameră, și ei dormeau pe niște saltele umplute cu frunze de fag, atunci când s-au trezit cu dezertorul ăla care venise dracului descălțat prin zăpadă. Spunea că poliția e pe urmele lui, și ei i-au dat ciorapi de lână și i-au ținut de vorbă pe jandarmi până ce i-au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe ducă. Voia, de asemenea, s-arate nu numai că ținea la băutură, dar că rămânea același tip practic. Chiar dacă taică-su nu băuse niciodată, Bill n-o să-l Îmbete Înainte de a fi el Însuși beat. — Adu una mare de fag, spuse Bill. Și el era practic Într-un mod ostentativ. Nick se-ntoarse cu buștanul prin bucătărie și În trecere dărâmă o tigaie de pe masă. Lăsă bușteanul jos și ridică tigaia. Erau caise uscate puse În apă, la Înmuiat. Adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vedea decât strălucirea. Calea ferată trecea printr-un luminiș, și focul ardea pe o pajiște care se pierdea apoi În pădure. Nick coborî cu grijă taluzul și porni prin pădure, ca să vină spre foc dintre copaci. Era o pădure de fagi și mergând printre ei, călca pe jir. Focul lucea vesel chiar la marginea pădurii. Lângă foc stătea un om. Nick Îl pândi de după un copac. Bărbatul părea să fie singur. Stătea acolo, ținându-și capul În mâini, și pândea focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald pe spate, apele lipsite de adâncime ale râului pătrunzând În pădure, Încolăcindu-se În pădure, lucind În lumină, bolovanii mari neteziți de ape, cedrii și fagii de-a lungul malurilor, buștenii Încălziți de soare, netezi, fără coajă, gri - Încet-Încet dezamăgirea Îl părăsi. Se depărtă ușor, dezamăgirea care Îl cuprinsese deodată după toată agitația care-i provocase dureri În umeri. Acum totul era bine. Nick luă lanseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tine dacă te băgai Într-un loc mai adânc. Nu era nici o distracție să pescuiești În susul râului dacă aveai de-a face cu un curent așa de puternic. Se mișcă prin apa mică, căutând gropile adânci de pe lângă maluri. Văzu un fag mare, care creștea atât de aproape de râu, că avea crengile scufundate-n apă. Râul trecea pe sub frunze. Puteai fi sigur că dai de păstrăvi Într-un loc ca ăsta. N-avea chef să pescuiască acolo. Era convins c-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
străbătea pajiștea ce se-ntindea mai jos de hambar. Cărarea era lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick deschise ușa și intră. — Ei, Nickie, spuse taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
învăța. Lacul Sfânta Ana c) „Lângă Tușnad se află o atracție, cum nu se întâlnește des în Europa. E Lacul Sfânta Ana, ochi de apă limpede, ca oglinda de neted. Drumul spre el îl faci deodată în adâncul pădurii de fag cu foșnet tainic. Rar se furișează câte o trâmbă de soare dând strălucire metalică frunzelor uscate ori azvârlind pete purpurii pe lacul argintat al coajei netede. Urci domol coasta trăgănată a Ciomagului, cu largă priveliște asupra Ciucului. La scoborâș, rămâi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Decebal s-a răzlețit de ceata vânătorilor. Și iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Șuier și-a sticlit ochii, parcă bucuros că-și vede frații. Decebal lângă tulpina unui fag, și-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L a chemat pe Șuier să-i fie de ajutor. Lupul îmblânzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a înconjurat copacul. Primul lup care a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în ceafă. Ceilalți lupi se pregăteau să sară... Deodată Șuier s-a repezit între lupi începând o luptă aprigă cu ei, scurmând și spulberând zăpada. Dar lupii erau numeroși și au prins să-l sfâșie cu colții. Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu complezențe, cu titluri luate de prin cărți, și mai ales se echivala cu vreun erou rusesc. De tine a spus că ești prea socotit, fricos, comod, și-i faci impresia unui munte grațios cu flori la poale, apoi cu fagi și brazi spre capăt și cu zăpadă, iar după ce ai urcat anevoie și ești fericit de izbândă, căci te simți puternic și singur, în timp ce înaintea ta se desfășoară minunile perspectivelor, descoperi, construit foarte confortabil, un restaurant. - Și el este, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pas de cai și imediat, cu o vitejie caraghioasă, începu să alerge înainte și înapoi pe lângă ei, continuându-și micul și conștiinciosul lătrat. Fără să-l bage în seamă, Odolgan făcu un semn cu capul înspre marginea unui pâlc de fagi, unde păștea mica turmă de porci, păzită de un tânăr, care, cu o bâtă lungă, împingea către grajd animalele îndărătnice - o scroafă și trei godaci -, croindu-i din când în când pe spinare. — Ne-a văzut, observă Odolgan, râzând. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clipă mai târziu, părăsiră luminișul și se pierdură în pădure. 37 Mica armată merse ore întregi, urmând cel mai adesea cărări abia schițate, urcând sau coborând coaste pietroase ori urmând defileuri întunecoase și împădurite. Se deplasau printr-o pădure de fagi, tise și carpeni, mulți dintre ei seculari, îmbrăcați în noua haină de frunze a primăverii, iar pe anumite porțiuni cărarea se strâmta atât de mult încât trebuia să se aplece pentru a nu se izbi de ramurile copacilor sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Să ți-i dau cu drag în dar! Tu n-ai casă-n țări străine Nici aici când ești la mine, Cânți într-una și nu-ți pasă, Oare când ai să-ți faci casă? Fă-ți cucule cuib în fag Să știu că nu ești pribeag, Și să-ți faci și un umbriș Să nu mai stai pe furiș. Nu vreau singur să te știu Când codrul este pustiu, Fă-ți o casă călduroasă Ca să treci iarna geroasă. Codrul e
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
țihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaia deasă și caldă de raze; roiuri de musculițe se roteau ici-colo, țesându-se într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbenușul oului; întindea din vreme în vreme gâtul și da drumul unei fluierături gâlgâite, care trezea un răsunet lung în urmă, în ramurile pădurii. Paseri mărunte, stropite cu felurite colori, se chemau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mișcare gingașă de oprire. Altfel era o tăcere așa de grozavă: mă opream și dintotdeauna îmi auzeam bătaia inimii în coșul pieptului. Rar glas de corn tremura departe și răzbătea până la mine înăbușit, trist, ca din fundul pământului. Treceam printre fagi uriași încărcați de jâr. Eram întovărășit uneori de Voinea. Tăceam și eu, tăcea și el, și ne strecuram printre tufișuri, pe poteca umedă, înecată în bogăția de verdeață. Când dădeam la margine, creștea lumina și se auzeau spre câșlărie tălăngile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cântecul care prevestea și cerea iubirile tinereței. Așa, furtuna odată m-a prins la căsuța din poiană - și Voinea pădurarul nu era acasă. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici fața nu i se deslușea bine și îi luceau numai ochii, când se întorcea spre ferestre. Voinea îmi ascultă liniștit dorința, își luă dintr-un colț, din întuneric, pușca, și ieșirăm. Cele din urmă frunze cădeau încet, fluturând, din fagii uriași și prin grămezi galbene pășeam; foșneau grămezile, și pașii noștri tăiau cărări prin ele. Ca o oftare aspră trecea pe sub ramurile goale; și pustii și triste se deschideau adâncurile, tot mai pustii, cu cât mai mult răzbăteam în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rece, o cernere de pulbere fină și umedă umplea aerul și dădea zilei o coloare cenușie. - Chihaia se ținea grăbit după cal, lunecând, sprijinindu-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de ferigi, făcând să ploaie tufișurile înalte de fagi cu broboane mari peste pletele lui cărunte. - Chihaia se gândea nemulțămit: Ciocoiu-i mânios și trebuie să-i fac voile... Aista, tânărul, nu-i ca bătrânul, Dumnezeu să-l ierte... Acela avea credință în noi... Așa - mai bine să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eroism, întăriți de o credință ce le promitea viața după moarte. Plecându-și capul, Antonius închise ochii, pentru a se reculege. Unul după altul, soldații din drapelul care îl escorta pe legatul Legiunii a șaptea veniră lângă el, la umbra fagilor de la marginea pădurii. Rămaseră tăcuți, contemplând orașul îndepărtat și gândindu-se la zeul care voia ca ei să fie eroi. — Acolo e, zise Antonius, arătând spre corturile ce se zăreau în depărtare, albe, la marginea câmpiilor arse de secetă. Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]