2,300 matches
-
iar Kay Lake se feri de el. Blanchard îi aruncă o privire rapidă, apoi trase în aer niște directe de stânga și niște croșee de dreapta. Loviturile lui erau telefonate, iar în sinea mea le-am contracarat cu un-doi la falcă și la piept. — O să-ncerc să nu te rănesc, i-am spus. La auzul replicii mele, Kay se aprinse. Blanchard rânji. — Mi-au trebuit săptămâni întregi până s-o conving să mă lase să boxez. I-am promis o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înainte de-a leșina a fost că l-am aranjat pe bătrânu’ - și încă pe cinstite. • • • Mi s-au dat zece zile libere de la serviciu - asta la insistențele doctorului care m-a consultat după meci. Aveam coastele pline de vânătăi, falca umflată cât roata carului, iar lovitura care m-a scos din joc îmi slăbise șase dinți. Felcerul acela mi-a spus mai târziu că Blanchard avea nasul spart și că i s-au pus douăzeci și șase de copci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
momentul în care ți-ai scos hainele. — Ticălosule! Vrei să știi când ai început să-mi placi tu mie? — Zi pe bune. Când i-am spus lui tati că am întâlnit un polițist simpatic, unul Bucky Bleichert. I-a căzut falca. A fost impresionat, iar Emmett McConville Sprague e un bărbat greu de impresionat. Mi-am amintit de cruzimea cu care se purtase cu soția lui și am emis un comentariu neutru: — E un bărbat impunător. — Ești diplomat, replică Madeleine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Martin se ridică până când picioarele ajunseră să-i atârne peste marginea băncii, iar șosetele-i lăsară urme umede pe linoleum. Îi confiscaseră șireturile și cureaua și orice altceva periculos. Era uriaș - nu gras - ci mare peste tot, brațe, picioare, mâini, fălci... Logan se opri când ajunse la fața cu urme de vărsat. Acum știa de unde recunoscuse numele: Martin Strichen era labagiul din vestiar al agentei Watson, cel pe care-l dusese Înapoi la Închisoarea Craiginches. Cel care depusese mărturie În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cât de repede Îl țineau piciorușele. Numai că Jamie nu fugea spre lanternele polițiștilor. Spre câinii care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni după ei, dar avea destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața În zăpadă. Fu din nou În picioare Într-o clipă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se nască din nou Dintr-un ou, tot un ou, tot un ou, tot un ou Se-ngroașe, se umflă larva cuvântului, ecou din ecou Găsiți-mi un sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea are o gură fină, dar se forțează să o lărgească), se Îneacă, fuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mușcă din felia vieții prin imitație, cara mia“, Îi spun eu ritos, „nu trebuie să-ți vină poftă văzându-i pe alții cum Înfulecă. Nu poți să Înfuleci decât din porția ta. Nu poți să mănânci decât, cât te țin fălcile și lărgimea intestinelor tale. Dacă bagi mai mult, atunci trebuie să dai afară surplusul. De aceea vomită cei care se lăcomesc. Tu prea vrei să fii În surplus În tot ce faci. Te prefaci Înfometată și când ești plină. Mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu operația că voiam s-o zic și la alții. Nu mai părea așa nebunească după ce-am zis-o. —N-ai de ce să te-atingi de-așa ceva, Stacey. Terri a citit de-o femeie care și-a prins laolaltă fălcile cu sârmă și-a-nnebunit. —Despre ce vorbești, mamă? — Așa a făcut, Stacey. Terri zice că femeia asta a-nnebunit și și-a atacat câinele c-o lingură fiindcă era geloasă pe el că mânca biscuiți pentru câini și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din grămada aia caldă și grețoasă de hoituri, Înălțându-se ca un pom viu deasupra cailor sfârtecați, În timp ce haita devora flămândă caii regimentului, și dacă se mai auzea vreun nechezat, el era acoperit de trosnetul oaselor și al pieilor În fălcile de fier ale lupilor care lăsau În urmă iarba strivită și umedă, plină de bale și de sânge. „Ce dracu’ ne-o trăbuit războiul ăsta?” Și plângea cu lacrimi mari: „Doamne, sunt viu, minune, sunt viu, Doamne!” și era februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Am căutat sub transpirație bucățica de șervețel de la bar. — Există pe undeva o cabină telefonică? — Trebuie să vă întoarceți înapoi, nu știu însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și pavăză cu mâna. Ochii ei care la lumină apărură de un gri palid mă măsurară grăbiți. Verigheta de pe deget, cravata, poate, îi dădură încredere, chiar dacă nu părea una care se teme de necunoscuți. Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aș fi vrut să profit de pe urma lui Harry atunci când am pornit afacerea - ceea ce cu siguranță nu am vrut -, nu ar fi fost greu. M-a ajuns din urmă, un bărbat cu început de chelie, mereu cu o umbră purpurie pe falcă și un corp voluminos, mai ales în partea din spate, amintindu-mi de jucăria de gumă a fiicei mele, Shmoo. Jucăria are o greutate la picioare, așa că de fiecare dată când Abigail o împinge, se ridică singură la loc. —Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la cârnați Hebrew National. Să fiu al naibii! Pe mine ai fi putut să mă păcălești, a spus el o jumătate de oră mai târziu, pe când stăteam la o masă unsuroasă într-un restaurant non-stop. În lumina lămpilor de deasupra, falca lui nerasă părea lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și nu reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe care o luam ca să ne protejăm în timpul bombardamentelor. —Hei, amice. Cuvintele îmi ajunseră la ureche prin zgomotul bombelor care îmi explodau în minte. —Ești bine? Îmi dădu mâinile la o parte de pe cap. —Ești bine, amice? Am deschis ochii. Falca vânătă, ochii prea apropiați, capul chel sub cele câteva șuvițe negre de păr pieptănate pe o parte îmi apărură în fața ochilor. Nu am fost niciodată mai bucuros să văd chipul nu prea arătos al lui Harry. Nu mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui era tare ca fierul. I-am tras una în față. Un alt gardian se apropia. Încerca să îmi imobilizeze mâinile. Mi-am eliberat brațul drept. —Eu sunt Peter van Pels, l-am avertizat, în timp ce pumnul meu se îndrepta spre falca lui. Am simțit ceva tare și dur în stomac. Eu sunt Peter van Pels, i-am mărturisit podelei de marmură, când am luat contact cu ea. Cine naiba e Peter van Pels? l-am auzit pe unul dintre gardieni întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
șase milioane. Am trei copii. —Mazel tov. Îi crești în religia evreiască? Am dat din cap în semn că nu. — Mă gândeam eu. Se strecură pe unul din rânduri și se ținu de scaunul din față pentru a se așeza. Falca lui se încleștă din cauza efortului. Când mă urmărea pe culoar, era iute de picior, dar când se apleca, era un exercițiu încet și dureros. Acesta era un alt motiv pentru care evitam oamenii ca el. Nu îmi plăcea să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doi În satul Betleem din Galileea“. Din scrisoarea asta, Yael trase concluzia că Fima nu avea să pună nici un fel de piedici În calea divorțului. Dar când se Întoarse la Ierusalim și Îi prezentă un bărbat șters și insipid, cu fălci prea pătrate și o frunte pe care crescuseră două sprâncene groase ca o pereche de mustăți stufoase, spunând: Faceți cunoștință, Efraim Nisan - Ted Tobias, hai să fim toți trei prieteni!, Fima se răzgândi și se Împotrivi din toate puterile divorțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
totul ar fi fost perfect acolo!“. Fima scrută cu privirea dilatatoarele din inox, al căror rol era să deschidă colul uterin În scopul de-a lua din el probe pentru analize. Imaginându-și intrarea cea tainică expusă și desfăcută de fălcile de metal, simți În stomac un acces subit de greață. Îi scăpă un sunet asemănător unei inspirații adânci printre dinții Încleștați, ca și cum s-ar fi opărit și s-ar fi stăpânit să nu țipe de durere. Lângă dilatatoare erau aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându-și alene fălcile, cu gura Închisă, cu buzele subțiri strânse. Wahrhaftig spuse: —A fost un Schnitz foarte bizar. Bine că l-ai cusut strâns. Gad Eitan răspunse: Am scos-o din asta. Arăta cam urât. Wahrhaftig spuse: În legătură cu transfuzia ai avut perfectă dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îl punea, ca de obicei, pe tata în față. Drumul de care ducea printre câmpurile unde se terminase culesul, de-a lungul merilor în al căror frunziș rărit și pătat mai atârnau câteva fructe. Spunea că ar fi cumpărat o falcă de teren în afara orașului, pe o colină de unde se vedeau lacul și munții. După război, „Ha!“, pe atunci un metru pătrat să tot fi costat doi, trei franci, acum ar trebui să plătească sigur o sută. Șapca lui avea cozoroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stăteau înșirate camioanele unei firme de transport. La centrul de distribuție se renunțase din lipsă de spațiu, firma comercială acoperise acum cu totul suprafața apei, unde fuseseră „digurile“ și nenumăratele canale în care prindeam salamandre. Și până și în ultima falcă de pământ, între „Frohdörfchen“ și pădure, acolo unde fusese proiectată construcția autostrăzii, tatăl lui Felix ar fi vrut să construiască acum, dacă tot își vânduse baraca pentru electromotoare, un centru auto. Cel puțin așa spunea Felix, care primise la ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dinafară. Pricina trebuie căutată în litere - care îmi păreau prea mărunte. Astăzi știu mai mult decât dascălul acela caraghios, înalt, slăbănog, roșcovan, cu nasul coroiat, și cu mustața trasă ca o linie de foc peste buza de sus îmbucată de falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din ochi de la o înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din care m-a poftit să mă servesc și eu. Vânzătorul de mașini era gras și mic, ca un butoiaș de bere, din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iarnă, o voi putea vedea aproape goală, cum coboară ca un proiectil din vârful munților înzăpeziți, ca să-și bată joc de toți skiorii veniți din toate colțurile lumii. Când coborâse de pe scară, palmele mele netede, nedeprinse cu munca, au mângâiat fălcile ei de cal, subit înflăcărate. Simțeam că e o nebunie ceea ce fac, dar roșeața, care i s-a ridicat atunci din șanțul ugerelor, ca o jerbă de flăcări, înspre guși, m-a hotărât să o dărâm peste sacul cu cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]