2,704 matches
-
său pian de acasă, fără teama de a fi supus judecății. Nu se gândea să creeze; el, cel atât de terorizat de scris, știa că aceea nu era creație, ci dovadă de eficiență electronică, exercițiu de gimnastică. Însă, uitându-și fantasmele lui obișnuite, tocmai găsea În jocul acela formula pentru a-și exersa acea adolescență de revenire, specifică unui om de cincizeci de ani. În orice caz, Într-un fel, pesimismul lui natural, dificila lui Împăcare cu trecutul se topiseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu. Dumneavoastră ați vorbit de trompetă În legătură cu obiectul iubirii care nu e cel ce trebuie...” „Trompeta... În seara aceea trebuiau să vină unchiul și mătușa mea de la ***, nu aveau copii și eram nepotul lor preferat. Mă văd ei plângând după fantasma aia de trompetă și zic că or să aibă ei grijă, a doua zi aveam să mergem la Upim, la magazin, unde era un raion Întreg de jucării, o minunăție, și aveam să găsesc trompeta pe care o voiam. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care Împreună cu Ludovic cel Sfânt se dusese În Pământul Sfânt, ca scrib și luptător În același timp. Templierii existau deja de o sută cincizeci de ani, avuseseră loc destule cruciade pentru ca orice ideal să se fi frânt. Dispăruseră ca niște fantasme figurile eroice ale reginei Melisenda și regelui Balduin al IV-lea cel Lepros, se stinseseră luptele interne din Libanul Însângerat Încă de pe atunci, căzuse deja o dată Ierusalimul, Barbarossa Înecat În Cilicia, Richard Inimă de Leu Învins și umilit se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ani. Dacă nu cumva Stalin l-o fi Înmormântat cu caterpillar-ii”. „Ești prost. Mă duc la baie”. 30 Și chiar faimoasa fraternitate a Rozei-Cruce declară că prin tot universul circulă profeții delirante. Într-adevăr, abia ce a apărut acea fantasmă (deși Fama și Confessio dovedesc că era vorba de simpla distracție a unor minți leneșe), a produs o speranță de reformă universală și a generat lucruri În parte ridicole și absurde, În parte incredibile. Și astfel, oamenii probi și onești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sălbatic a stârv, a Barosanului. Femeie anapoda și de rahat, mă faci într-una de fecale, în fața amicilor! geme Boss crispat, înfrânt, aproape să depună armele. Da', nu-i nimica... Lasă, lasă... Te vindec eu de hipodrom și de alte fantasme erotice! Sui eu șaua pe tine, țevisto! Te cotonogesc! Nu, zău? Pune-i cruce! Urâciosule! Moșule...! Coco își saltă distrată un picior, flectându-l din genunchi. Cum, vara, nu poartă chiloți, din principiu, reacțiile celorlalți nu întârzie: Nae și cu Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
obiectul unei civilizări discursive care, în acest caz, a ignorat sau eufemizat relațiile sale cu animalele. Orice copil de la țară era martorul nașterii și morții firești, era familiarizat cu sexul și cu sîngele. Dispărute din universul copilăriei, acestea au devenit fantasme urbane : aflăm despre sex din Playboy, iar despre moarte din știrile prime time. Am pierdut contactul cu animalele reale, fie ele sălbatice sau domestice - constată Francis Wolff. În locul lor, societățile noastre post domestice au făcut din animale fie o victimă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui însuși, mai viu cînd e mort, creat de noi din cap pînă în picioare, din păr pînă în unghii, oglinda pe care am lucrat-o să ne arate fața și reversul, țăranul român sîntem noi, plugari și păstori de fantasme. Este unul dintre cele mai frumoase texte despre „țăranul român” pe care le cunosc, o apo logie lucid filială care întrece, fie-mi cu iertare, toate elogiile satului românesc. Îi aparține lui șerban Anghelescu și îl găsiți în cartea sa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în timp și în funcție de nevoi, în jurul unui nucleu spațial determinat și „tradițional”, ci sînt experimentări ale noului, uneori nedesprinse cu totul din magma reprezentărilor țărănești ale spațiului domestic, dar care nu au nici un model standard al acestui „nou” vizionar, al fantasmei de „modernitate” care pare a-i bîntui pe toți. Și, în mod surprinzător, funcționalitatea spațiului domestic, destinația practică a încăperilor nu sînt grija principală a proprietarilor, care rămîn evazivi sau visători în această privință. Casa pare să fie, de cele mai multe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
metropolitană a acesteia ei au fost totdeauna un obiect - și încă unul cu statut ontologic inferior. Mai departe, antropologul francez atrăgea atenția încă de la începutul anilor ’60 că ceea ce avea să devină faimosul „drept la diferență” este doar o altă fantasmă occidentală : „aceștia [popoarele colonizate, n.n.] se tem ca, sub masca unei viziuni antropologice a istoriei umane, să nu se promoveze ca diversitate dezirabilă ceea ce lor le apare ca o inegalitate insuportabilă”. Ceea ce își doreau era să devină subiecți, autorii propriilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Mai mult, nici nu mă interesează în cele de față părerea domnului Mândruță și a fanilor săi despre romi, am vorbit altă dată despre „ascuțirea luptei de rasă”. Ceea ce mă interesează de data aceasta este imaginarul românilor despre ei înșiși, fantasma „cetății asediate” prin care par a citi și interpreta realitatea în care trăiesc. România este o țară asediată, asaltată, colonizată, ocupată, inundată și, în final, înlocuită : „Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi” ! „Să mori tu ?”, îmi vine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în care ne-au ținut secole de-a rîndul toți acești barbari de tirani. Treacă-meargă, tătarii, turcii, rușii chiar erau puteri năprasnice. Dar țiganii ! ? Frați români, mai dați-o dracului de treabă ! Chiar nu remarcă nimeni ridicolul penibil al acestei fantasme ? Chiar nu ne putem gîndi pe noi înșine altfel decît ca oropsiți ai sorții, ca victime ale unui Big Brother ? și acum, dacă nu mai avem pe cine să dăm vina, ne-am apucat să facem din amărîții de țigani
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe gînduri : brandingul de țară se referă mai degrabă la ceea ce vrei decît la ceea ce ești. Problema sa nu este să identifice esența unei țări, pe care să o „vîndă” apoi cu dibăcie străinilor. Nu este nici măcar aceea de a fantasma eficient pe socoteala unei societăți pentru a o face mai atractivă și vandabilă pe piața mondială, indiferent de ce este „cu adevărat” acea societate. Cu atît mai puțin este vorba despre alinarea angoaselor noastre, ale tuturor, exprimate după chipul și asemănarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
faraonul a luptat împotriva acestui popor. Cine-l poate contrazice pe faraon? Un singur aspect merită atenția noastră: dacă faraonul îl menționează pe Israel pe nume, trebuia să existe în acea epocă ca o entitate corespondentă. Un faraon nu învinge fantasme. Dar ce putea să fie Israel în acea epocă? Poate nu era încă constituit ca Israelul pe care îl cunoaștem în Biblie, o confederație de triburi care trăiau pe teritoriul care se întindea din Fenicia până la pustiul Sinai, între valea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu se poate ca totul să fie inventat în această stelă. De exemplu, ar fi dificil să afirme „am învins «casa lui David»” dacă aceasta ar fi fost o pură ficțiune! Un rege nu se laudă că a învins o fantasmă. Inscripția conține, așadar, o mărturie interesantă despre existența unei „case a lui David” în această epocă. Nu conține însă alte informații despre David care rămâne în mare parte învăluit în ceața trecutului. III. Roboam, Ieroboam și Șișac, faraonul Egiptului Prima
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și buclată, de o frumusețe ambiguă. Zâmbind ciudat, își împinse ușor capul înainte, își aduse un umăr mai în față și, de ce oare, arătă cu degetul direct spre imaginea sa din oglindă. Rămase un timp așa, arătând direct spre pieptul fantasmei, apoi se ridică de pe pat și întinse degetul până se atinse ușor de degetul chipului din oglindă. Cu un gest grăbit, își scoase rochia și o aruncă pe covor. Găsi în grămada de țoale o rochiță de vară, foarte înflorată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încît le puteai crede foarte bine niște declarații de dragoste ușor voalate, deși nu erau decât răbufnirea cenzurată a nefericirii ei. Îmi spunea că se simte mai singură ca oricând, că mă regretă, proiecta asupra mea, ca într-o beție, fantasmele ei pasionale, care altfel ar fi înăbușit-o. Precipitat, printre lacrimi, îmi spunea că ține la mine și că nu mai vrea să ne despărțim. După ce am închis telefonul, am rămas o clipa gânditor. Faptul că exista o minimă șansă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aventuraseră mai departe de gaura lor, verzi și puternici, proptiți pe picioare musculoase de alergător, se aruncau la trecerea noastră înapoi în adăpost. Am fi vrut să ne uităm după ei, apropiindu-ne ochiul de acele văgăune misterioase, dar o fantasmă ne oprea, făcîndu-ne să ne cutremurăm: păianjenul ieșind fulgerător și sfîșiindu-ne pleoapa. Pe cer, deasupra, se rostogoleau norii alburii, ca desenați. Benefici. Mergeam acum umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului. Făcuserăm vreo cincizeci de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am purtat tot timpul cu mine, oriunde am fost. El e, de fapt, o dovadă (acolo unde nu e nevoie de dovezi) că tot ce-am trăit a fost real, că toată lumea aceea din Dudești-Cioplea n-a fost doar o fantasmă a copilăriei. De altfel, ai observat, cred, că în timp ce bărbații rămân întotdeauna mai mult sau mai puțin copii, femeile caută să-și ascundă copilăria, de parcă atunci s-ar fi petrecut cu ele ceva rușinos, ceva malefic... Hai să ți-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aurie. Așezat în patru labe, Marcel construia pe parchet un castel din cuburi. Chiar în vârf puse o piramidă albastră. Eu îmi potriveam poala, rochiei. Mă gândeam de fapt la Ester: cât timp stătuserăm în tufișurile de trandafiri, speriate de fantasmele ieșite din ouă, ne ținuserăm de mână, mîngîindu-ne podul palmei cu degetele, apoi ne lipiserăm ușor una de alta și îi simțisem părul roșu atingîndu-mi obrazul, încurcîndu-mi-se în gene. Când ne-arn privit, doar o clipă, în ochi, m-am simțit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
senzualitate primitivă. Mâna stângă și-o încleștează pe haina unui tânăr scund, care se află în centrul părții din stângă a gravurii, în plină lumină. E înclinat în partea opusă patului, mâinile lui parcă vor să se apere de-o fantasmă, fața lui exprimă un amestec de suferință, rușine și umilință, o luptă mai degrabă cu sine decât cu femeia care încearcă să-l rețină, să-l cheme la ea, să-l tragă lângă ea, dar care va rămâne doar cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca "relianță socială" și ca "lume a vieții" (Lebenswelt) și dacă nu ieșim din optica dihotomică a Binelui și Răului, într-un înțeles propriu abstracțiilor transcendentale, adică depășind obișnuința de a aprecia "binele și răul pornind de la ceea ce se numește "fantasma lui Unul": Dumnezeu Unul, Adevărul Unul, Finalitatea, Sensul Istoriei și alte majuscule care ignoră pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor" (p. 48), pentru a accepta "atmosfera dionisiacă" ale cărei umbre se întind peste lumea socială. Sociologul fenomenolog s-a hrănit
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
moralizatoare. Este dificil, într-adevăr, pentru intelighenția modernă să se mulțumească pe deplin cu o judecată de fapt: să spună ceea ce este, ceea ce se vede, ceea ce "se imaginează". Obișnuită fiind să aprecieze binele și răul pornind de la ceea ce se numește "fantasma lui Unul": Dumnezeu Unul, Adevărul Unul, Finalitatea, Sensul Istoriei și alte majuscule care ignoră pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor. Dificultatea de a surprinde consecințele unei ordo amoris care renaște, impactul unei atmosfere dionisiace a cărei orbită se întinde tot
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
alternative au suscitat angoase și respingeri. Astfel, pe seama sectanților creștinismului, în momentul nașterii sale, s-au pus cele mai oribile infamii! Iar ceea ce se întâmpla în catacombele romane și în alte locuri secrete ale acestui cult misterios a suscitat numeroase fantasme. Efervescența religioasă șoca raționalismul serios al religiei statului roman. Printre numeroasele exemple în acest sens, putem de asemenea să amintim că instituirea vieții monastice și apoi, mai târziu, reformarea ei au fost percepute în egală măsură ca un mod de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în expresia corpului social care îi permite să evadeze din iluziile slabe ale unei atmosfere aseptizate și într-un fel distrugătoare. Situații-limită Puterea și teama de moarte sunt solidare. Puterea politică sau simbolică își sprijină autoritatea, pe termen lung, pe fantasma eternității. Pe pretenția de a gestiona cum trebuie moartea, adică, posibil, de a o "depăși". Sentimentului tragic al vieții nu-i e teamă de moarte. Și când devine conștient de aceasta, în mod inconștient, atunci diversele puteri sunt într-un
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
A vedea peste tot "mizeria lumii" sau a stigmatiza, aici sau acolo, o "axă a răului" este, de facto, consecința unei aceleiași economii a mântuirii obnubilate de căutarea perfecțiunii, alimentate de un puternic sentiment de culpabilitate și sprijinindu-se pe fantasma unicului: monoteism sau monoideism. Să nu uităm, într-adevăr, care este dualitatea fondatoare a tradiției iudeo-creștine, ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte, este Oecumen: lumea cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și orientată spre atingerea unei ținte
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]