2,528 matches
-
-vă domnilor, doamnelor și domnișoarelor, amatori și amatoare de senzații tari, oferite prin farse, că dacă ar fi fost pe acolo Jugaru Shukaru și Mihai Morar amestecați strategic printre mafioții ucigași. Cred că românașii noștri, le-ar fi făcut o farsă așa de isteață polițiștilor, că ar fi plâns sărmanii de necaz două săptămâni încercând în zadar să dezlege misterul. Jugaru Shukaru, chiar cică ar fi expus verbal, cum ar fi trebuit să se procedeze într-un asemenea caz: omori aproape
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
data aceasta într-un mod pur dramatic, fără pic de imixtiuni "analitice", contrastul violent dintre iluzie și realitate, dintre "adevărul" subiectiv, al individului, și acela obiectiv, al comunității. De aceea s-a și făcut trimitere la procedeele teatrului popular (vodevilul, farsa), cărora Lovinescu încearcă să le atribuie o altă funcționalitate, astfel încât comicul să devină nu doar excesiv, de o primitivitate asumată lucid (foarte pe gustul lui Caragiale, de pildă), ci mai cu seamă "dureros", plasând astfel partitura epico-dramatică în proximitatea previzibilă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
victimă a prefăcătoriei Dianei, și anume Mili, soția lui Lică Scumpu, naiva protectoare a celor doi amorezi. Or, totala incomprehensiune a personajelor, dispuse să creadă orice fără pic de discernământ, generează, aici, nota comică, sesizată de majoritatea comentatorilor. Și pentru ca farsa să fie totală, drept recompensă pentru credulitatea sa, de candidat etern la încornorare, Bizu primește un post de universitar, fiind preferat în locul lui Raicu (știind ce i se cere în schimb, cinicul carierist nu acceptase, totuși, rușinosul troc). În acest
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în martie 1982, se termină pe 12 septembrie, când Tănase reapare, lucru consemnat fugitiv, fără prea multe explicații, ca și cum nu s-ar fi făcut prea multă gălăgie sau polemică pe tema dispariției lui. Monica Lovinescu o receptează ca pe o farsă, ca pe-o greșeală, motiv pentru care nu mai analizează apariția subită a acestuia. Mai mult, afacerea se dovedește a fi dăunătoare, deoarece Tănase se transformă într-un călău care-și execută ocrotitorul. Autoarea îi avertizase pe scriitori, cu mult
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
care cu o zi înainte au fost vizionate de sute de vizitatori și care la închidere erau pline cu exponate, acum nu mai aveau nimic în ele și nimeni nu știa ce anume a dispărut. Directorul bănuia că e o farsa făcută de unii dușmani de-ai lui care ar fi vrut să-i ia locul. S-a liniștit și el, abia când a aflat prin telefon că fenomene asemănătoare au avut loc și în alte muzee similare din lume. Indiferent
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
continuu, astrofic) - semnificarea grafemelor prin scrierea cu literă mică la începutul unor versuri etc. Dramaturgia modernă a secolului XX se remarcă prin: - multiplicarea speciilor dramatice și manifestarea pregnantă a unor curente artistice noi: drama expresionistă, drama de idei, teatrul absurdului (farsa tragică), teatrul epic, teatrul liric etc. - abordarea unor teme ale modernității: limitele condiției umane, eșecul exis tențial/lipsa de sens a existenței, neliniștea omului în fața absurdului și a neantului, alienarea, solitudinea omului modern, neputința comunicării cu semenii, cu divinitatea, imposibilitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
două serii de evenimente: cele care se petrec pe scenă, sub ochii spectatorului (acțiune scenică), și evenimentele relatate de către personaje, în replicile lor (narațiune scenică/récit). În dramaturgia secolului XX, acțiunea scenică își pierde locul privilegiat, teatrul ab sur dului, farsa tragică, drama de idei, dramaparabolă etc. fiind un „teatru fără eveni mente“. Dra maturgia contemporană propune spectatorului un desen epic minimal, o situație exis tențială, o ipostază a condiției umane, pe care le problematizează, le dezvoltă prin dialo gul conflictual
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
scenice complexe prin care „personajele sunt reduse la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
embleme ale discursului dramatic modern. - Tipurile de comic care conferă specificul comediei sunt: comicul de moravuri (imoralitatea, corupția etc.), de situație, de intrigă (situația intrigă este hilară), de caracter, de limbaj, comicul numelor proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dramatic modern. - Tipurile de comic care conferă specificul comediei sunt: comicul de moravuri (imoralitatea, corupția etc.), de situație, de intrigă (situația intrigă este hilară), de caracter, de limbaj, comicul numelor proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
imoralitatea, corupția etc.), de situație, de intrigă (situația intrigă este hilară), de caracter, de limbaj, comicul numelor proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian Marino). - În literatura română, comedia sa afirmat în epoca pașoptistă, prin creațiile lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian Marino). - În literatura română, comedia sa afirmat în epoca pașoptistă, prin creațiile lui Vasile Alecsandri, care a scris farse, vodeviluri, comedii de caractere și de moravuri (Chirița în Iași, Chirița în provincie etc.). În epoca marilor clasici, I.L. Caragiale instituie prin comediile sale un stil dramatic ce prefigurează cu strălucire teatrul modern al absurdului. În literatura veacului XX, comedia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sărbătorită alegerea „în unanimitate“ a celui „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa O scrisoare pierdută, Caragiale instituie în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.) ajung „obiect“ de șantaj și de negociere. Caragiale sancționează astfel printrun uriaș hohot de râs „comedia umană“ și farsa existenței ei întrun „univers închis, în care contrariile sunt echivalente, iar alegerea nui cu putință“ (B. Elvin). Drama: Jocul ielelor de Camil Petrescu SUBIECTUL al IIIlea: Redactează un eseu de 600-900 de cuvinte în care să prezinți particularitățile dramei, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
scenă o lume de antieroi, prin care se concretizează tema degradării vieții politice, sociale și private. Un argument care sprijină această aserțiune este modul în care evoluează relația dintre Cațavencu și Tipătescu, de la conflict la reconciliere, la acceptarea tacită a farsei alegerilor și a valorilor trucate. Pe fondul imoralității ce invadează viața publică și privată, cele două personaje ilustrează elocvent, cred eu, comportamentul unui „homo politicus“, perfect adaptat unei soțietăți fără prințipuri, în care „alesul“ nu poate fi decât Dandanache, despre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mentalitate a "onoarei" imperiale de la 1877-1878. Cel puțin guvernul liberal de atunci a semnat o Convenție, la Livadia, cu promisiunea că imperiul va respecta granițele țării, pe când "armistițiul" de la 23 august 1944, devenit marea fală a comuniștilor, a fost o farsă care a atârnat greu în cumpăna istoriei, căci, în realitate, a fost semnat abia la 12 septembrie 1944, când rușii erau pe deplin stăpâni în țară, ba luând din primele zile în jur de 170 000 de prizonieri, ofițeri și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dintr-un ochi; plin de sine, poetul află că "toată omenirea" se precipită să-i cunoască versurile: "Eu abia puteam stăvili valurile de oameni, / Alergam de colo-colo, asudat de tot, / Și împărțeam bonuri de ordine". Efecte de contrasens, asocieri deconcertante, farsă și burlesc fac din Marin Sorescu un inclasabil: nici frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tot corpul, a devenit tot mai rar, într-atât a ajuns de sinonim cu vulgaritatea. Lumea festivă s-a scuturat, în mare parte, de vechiul său caracter debordant de veselie. Astăzi, cineva nu prea mai caută să amuze, să facă farse, să-și bată joc de alții, să comită vreo nerușinare în public. Oamenii merg, ascultă orchestre, telefonează, se adună la taifas în grupuri mici, dansează între ei, se dau cu patinele cu role: râd un pic, dar se observă unii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
articularea lor în jurul confuziei tragice. Dominată de vocabularul fantomei, piesa lui Euripide revine mereu la problema eidolon-ului. Fantoma Elenei, trimisă de Hera Troiei, seamănă neîndoielnic cu frumoasa grecoaică, nefiind, de fapt, decît o iluzie a lui Paris (dokesis kene), o farsă pusă la cale de către zei. Elena va spune că numele i-a fost despărțit de persoană (onoma și ego) și de corp (doar numele i se acoperise de rușine, nu și trupul, salvat de pângărire). Adevărata Elenă, cea pe care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prezente în ritualurile vrăjitorești, animalele de care sunt însoțite și vrăjitoarele din Macbeth). Cu toate acestea, nu va cădea ea în capcana alterității sălbatice atunci când se va îndrăgosti de Bottom, preschimbat în măgar? Prin metamorfoza lui Bottom din timpul repetițiilor, farsă pusă la cale de zvăpăiatul Puck, „cel ce zboară noaptea prin văzduh”, noaptea din Visul... devine una în care teatralitatea asumată ca amăgire, ca aparență înșelătoare (nimeni nu moare de-adevăratelea, nu există nici o fiară sălbatică, nu există nici un leu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
scoale din somnul lor de veci. Forțe asemănătoare celor ale Medeei, magiciana în stare să poruncească firii, dar și să-i scoată pe răposații strămoși din criptele lor. Așadar, în spatele magiei inofensive de pe insula lui Prospero sunt posibile stafii; în spatele farselor puse la cale de Prospero și de Ariel se află reversul înfricoșător al convocării fantomelor. Începând din acest moment, tema fantomei se va plasa, la Shakespeare, în centrul unei problematici mai largi, legată de puterile și pericolele asociate imaginii. O
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
leul nu va fi nici el real și totuși, în cele din urmă, va întruchipa acea figură monstruoasă de groaza căreia ceilalți parteneri o vor lua la goană, dar pe care o va îndrăgi nespus Titania. Sigur, e doar o farsă răutăcioasă a zburdalnicului Puck, numai că din cauza ei oamenii își pierd mințile, se îndrăgostesc sau se sperie de ceea ce li se întâmplă. Iubirea și alteritatea se conjugă astfel în acea deposedare de sine trăită de Titania: ca și privirea ațintită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
shaping fantaisies), în miezul cărora se ascunde uneori fascinația pentru cea mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de vreun duh răzbunător și malițios, destul de îngăduitor totuși, ca să nu-și ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita unei experiențe dincolo de care așteaptă amenințătoare nebunia. Unele comedii (de pildă, Cum vă place sau Noaptea regilor), explicitează relația dintre iubire și spațiul sălbăticiei apelând la metafora vânătorii ca metaforă a dragostei, dar și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reflecția shakespeariană asupra puterilor iluziei, pe care se întemeiază ambivalența apariției și a aparenței. Puteri care, în egală măsură, confirmă adevărul și autentifică minciuna. Dar, pentru a ajunge aici, mai trebuie și ca, prin mijlocirea vreunui miracol ori a unei farse oarecare, percepția vizuală să fie tulburată de intervenția unor factori perturbatori. Iar dintre aceștia, la Shakespeare - ca de altfel și în interludiile hazlii din teatrul no, cunoscute sub numele de ky:gen -, beția e poate starea cea mai nimerită pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
le vine ideea năstrușnică de a-i juca un renghi bețivanului prăbușit într-un somn vecin cu moartea, transportându-l într-un alt loc. Vânătorii și cei câțiva actori sosiți între timp la han pun împreună la cale montarea unei farse, fabricarea unei iluzii în care Sly, năucit de-a binelea, nu va avea cum să nu creadă. E vorba, desigur, despre o glumă, o șotie la început nevinovată, dar care devine treptat un vis (dream), o feerie (fancy) și în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]