2,422 matches
-
lor și a aliaților lor de moment. Astfel, pe toată durata scurtei companii care s-a sfârșit cu ocuparea Franței („la drôle de guerre”), pentru a delegitima războiul contra lui Hitler, PCF merge până la a acuza guvernul Daladier că instaurează fascismul în Franța, și își va reitera acuzația și contra lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma „putere personală”. Stângiștii* au utilizat deseori aceeași retorică. în anii 1970, maoiști* francezi din Stânga Proletară sau din PCMLF-HR își legitimează atacurile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legitimează atacurile lor contra regimului democratic calificându-l ca fascist, iar Fracțiunea Armata Roșie din Germania sau Brigăzile Roșii din Italia vor face la fel pentru a justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația contra comuniștilor: anarhiștii* au denunțat de timpuriu „fascismul roșu” (Voline, 1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizații maoiste califică partidele prosovietice ca fiind „social-fasciste”. ANTIIMPERIALISM CONTRA IMPERIALISMULUI, STADIUL CEL MAI îNALT AL CAPITALISMULUI Lupta antiimperialistă a fost una din axele majore ale ideologiei marxist-leniniste și ale strategiei sistemului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCF* în 1920, Lîon Blum, care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu bolșevizarea și apoi stalinizarea PC, termenul „contrarevoluționar” cunoaște unele derapaje, toți comuniștii* fiind adesea asimilați, de la sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți împotriva nazismului - ca generalul de Gaulle în 1958. Această noțiune este extinsă și asupra oricărei manifestări de ostilitate, reală sau presupusă, față de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
violența mântuitoare și generatoare de istorie, pentru viziunea maniheistă a politicii, conform căreia dușmanul trebuie „nimicit”, pentru fascinația încercată în fața unor discipline în care individul, niciodată de neînlocuit, uită de el însuși în focul acțiunii. Așa cum arăta Franșois Furet, comunismul, fascismul și nazismul au în comun faptul de a fi „regimuri inedite care și-au făcut din mobilizarea politică a foștilor soldați pârghia dominației neîmpărțite cu nimeni a unui singur partid”. Germania, mai ales, țara în care retorica războiului civil al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
drept cel mai bun specialist britanic în problemele URSS, consideră că teroarea stalinistă este prețul care trebuie plătit pentru modernizarea accelerată a Rusiei. în Franța, mulți tehnocrați cuceriți de „planismul” sovietic vor fi mai apoi ispitiți de diverse versiuni ale fascismului - Paul Marion rupe cu PCF la începutul anilor 1930 și va deveni responsabil cu propaganda al regimului de la Vichy. Totuși, până acum, mișcarea comunistă n-a recrutat decât intelectuali și artiști marginali, nereușind să atragă decât puțin „câini de pază
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întoarcere la viziunea proprie secolului al XVIII-lea despre o societate rațională, educată și științifică, bazată pe maximalizarea resurselor și pe perfecționarea sistematică a naturii umane”. Acest lucru apare cu claritate la istoricii de după război: Renzo de Fellice, istoric al fascismului în Italia, britanicii din Communist Party Historians Group - Christopher Hill, Maurice Dobb și Eric Hobsbawn, francezii Maurice Agulhon, Alain Besanșon, Franșois Furet, Annie Kriegel, Emmanuel Le Roi Ladurie au fost - în mod provizoriu sau definitiv - seduși de angajamentul comunist și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la bază. Dimitrov nu este numit oficial secretar general decât la Congresul al VII-lea al IC, întrunit în august 1935; el este și cel care prezintă raportul principal, definind o politică de front popular menit să se opună ascensiunii fascismului. Reunificarea cu partidele socialiste și cu sindicatele reformiste constituie un obiectiv complementar. în timpul războiului din Spania*, Dimitrov susține cauza Republicii, care ar trebui să se mențină între limitele Frontului Popular și să tempereze elanul revoluționar. El vede în asta un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care ar trebui să se mențină între limitele Frontului Popular și să tempereze elanul revoluționar. El vede în asta un exemplu al „democrației de tip nou”, care ar menține pluralismul și ar proceda, în același timp, la excluderea forțelor favorabile fascismului. El supervizează, în august-septembrie 1936, organizarea Brigăzilor Internaționale, avertizând în același timp asupra imaginii PC spaniol ca „partid al războiului”. Simultan, el aistă fără nicio reacție la epurările cărora le cad victimă cadre ale IC în timpul Marii Terori*: „Voi, toți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a țărănimii, cărora le expune obiectivele pe care le urmărește prin susținerea acordată guvernului: „Programul nostru este acela de a reda națiunii toate bogățiile de care a fost jefuită”. și cu condiția ca guvernul să înceapă „lupta efectivă contra fascismului, în special prin dezarmare și prin dizolvarea ligilor”. De altfel, antifascismul alimentează campania victorioasă dusă de viitorul secretar al PCF, Jacques Duclos, ales deputat pe 28 martie 1926. în acest timp, Stalin*, care a triumfat împotriva adversarilor săi, lansează în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai 1935, Stalin se pronunță în favoarea Apărării Naționale Franceze, Daladier obține de la radicali, pe 19 iunie, un „acord frățesc între clasele mijlocii și proletariat” contra celor „două sute de familii”, și mijloc decisiv de a smulge aceste clase (mijlocii) din „demagogia fascismului”. Dată fiind ponderea geopolitică a Franței, acest acord are un mare răsunet internațional și va servi curând drept model pentru tactica frontistă a comuniștilor. Muncitoresc și țărănesc fără exclusivități sociologice - cu excepția unei mâini de „miliardari” -, patriotic și internaționalist*, antifascist și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
congres al IC dă formă virajului tactic al fronturilor populare. în raportul său, Dimitrov recuperează democrația ca instrument pentru înaintarea spre socialism - deci numai ca instrument tranzitoriu - și pentru apărarea pe plan politic a intereselor clasei muncitoare* în confruntarea cu fascismul. Pe teren sindical, această convergență trebuie să se traducă prin unificarea cu sindicatele reformiste, iar în domeniul politic, prin înființarea unui „partid politic de masă al clasei muncitoare”. îndărătul aparențelor, virajul ascunde o pretenție fundamentală: acest proces de unificare trebuie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un viraj radical în raport cu linia stabilită la Congresul al VII-lea. Pe 7 februarie, el îl primește pe Dimitrov și îi expune noua linie, în strânsă legătură cu politica externă a URSS: „Inainte de război, a opune un regim democratic fascismului era un lucru în întregime corect; dar acum, împărțirea statelor capitaliste în fasciste și democratice nu mai are niciun sens”. Este vorba de un „război imperialist” în care comuniștii nu trebuie să se amestece, lăsându-i pe protagoniști să-și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterii celor fără de putere” (Eseuri politice, 1989). Publicarea în 1992 a jurnalului lui Jan Zabrana O viață întreagă a fost o adevărată revelație: cartea repune în cauză visul iluzoriu al unui „socialism cu față umană”. în Bulgaria, Jeliu Jelev publică Fascismul -stat totalitar (1982) care-i și o descriere a dictaturii comuniste. în Albania, Ismail Kadarî utilizează modalitatea literară și a povestirii codificate pentru a descrie regimul (Iarna marii singurătăți, Conceptul). în 1975, cartea lui Jean Pasqualini Prizonier al lui Mao
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
accederea lui Hitler la putere, cuvântul de ordine „Contra naționalismului antifascist care pregătește războiul” figurează printre sloganele difuzate cu ocazia zilei de 1 august 1933. După apropierea antigermană dintre URSS și Franța, IC pune surdină activităților Comitetului contra Războiului și Fascismului (Amsterdam-Pleyel), cu o orientare prea manifest comunistă și creează Adunarea Universală pentru Pace, plasată sub auspiciile securității colective și ale Societății Națiunilor. Bucurându-se de autoritatea nominală a lui Pierre Cot și a Lordului Cecil, AUP va regrupa pentru o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Comuniste* (IC). Noul partid se naște într-un context dificil, dacă nu chiar ostil. Marile mișcări sociale din 1920 - greve muncitorești, cu ocupare de uzine și instaurare de consilii muncitorești, și ocupări ale unor terenuri de către țărani - au eșuat, în timp ce fascismul trece la ofensivă. PCI reunește mai puțin de 60000 aderenți, adesea tineri, repartizați mai ales în Italia centrală și rurală - Emilia Romagna și Toscana -, cu rare implantări muncitorești, îndeosebi la Torino. în mai 1921, PCI nu adună mai mult de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
își exprimă opiniile divergente, dar moare în 1937. începând din 1934, Stalin constrânge PCI să aplice politica Frontului Popular*. La 17 august, este semnat un pact de unitate de acțiune cu PSI, în timp ce Togliatti încearcă, în ale sale Lecții despre fascism, să analizeze motivele succesului regimului fascist. PCI este activ în emigrația italiană, mai ales în Franța și în timpul războiului din Spania*, în care Togliatti - sub pseudonimul Ercoli - reprezintă IC și în care militanții săi luptă în Brigăzile internaționale. El încearcă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
satelite, Rezistența este mult mai slabă. Cazul italian este revelator. Atâta vreme cât statul mussolinian rămâne pe poziții, singurul motor al revoltei este antifascismul politic, care nu suscită nici o forță semnificativă de rezistență. Rezistența nu se naște cu adevărat decât după căderea fascismului, la 25 iulie 1943, și ocuparea Italiei de Wehrmacht, care se luptă cu armata italiană. în cadrul acestor două blocuri foarte diferite se observă divergențe regionale. Dintre țările satelite, în Bulgaria Rezistența apare ca fiind cea mai puternică, deși încă foarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la rândul său, conceptul. Contribuțiile încrucișate ale lui F. Neumann, Carlton Hayes, F. Borkenau, în special, vor cântări greu în înțelegerea ulterioară a fenomenului: caracterul inedit al dominației totalitare este afirmat în mod răspicat, posibilitatea de a pune în perspectivă fascismul, nazismul și sovietismul este acceptată în mod firesc, discriminanții ideologici, instituționali și morali ai acestui nou tip de dictatură sunt stabiliți cu rigurozitate. O muncă de descifrare pe care istoricii nord-americani o vor amplifica după război, după cum o dovedește lucrarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1997, a Cărții negre a comunismului, atacurile pătimașe cărora le-a fost țintă ne reamintesc, totuși, că dezbaterea franco-franceză este departe de a fi închisă și că, pentru segmente largi ale intelighenției, este nedemn să subsumezi unui concept comun fascismul și comunismul. în sfârșit, dacă majoritatea analizelor sunt de acord cu privire la natura autoritară a regimului generalului Franco, în Spania, și a doctorului Salazar, în Portugalia, ele consimt, de asemenea, să îl înscrie pe cel al lui Mussolini, din Italia, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfârșit, dacă majoritatea analizelor sunt de acord cu privire la natura autoritară a regimului generalului Franco, în Spania, și a doctorului Salazar, în Portugalia, ele consimt, de asemenea, să îl înscrie pe cel al lui Mussolini, din Italia, în categoria totalitarismelor. Chiar dacă fascismului, la începuturile lui, îi place să se definească drept o „mișcare” și se raportează nu atât la o doctrină compactă, cât la fragmente de ideologie destul de heteroclite, deținerea puterii accelerează un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio Gentile îl
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aduc la îndeplinire făgăduințele Naturii sau Istoriei. Concepție energetică despre totalitarism care explică de ce Arendt îi reperează o aplicabilitate până la urmă parcimonioasă, rezervată unor perioade limitate ale regimului nazist și ale celui stalinist și excluzând, în schimb, celelalte varietăți de fascism și de comunism. Caracterul controversat al conceptului de totalitarism Două problematici trebuie amintite aici, cea a limitelor „principiului comparabilității” și cea a câmpului de aplicare a fenomenului totalitar. Chiar dacă susținătorii paradigmei totalitare au pus în evidență întotdeauna faptul că analogia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interpretarea lui Arendt este considerată restrictivă, trimițând prea repede în ordinea convenită a regimurilor autoritare situații care și-ar păstra trăsături esențiale ale dominației totalitare. Sunt în mod deosebit vizate, aici, secvența leninistă a revoluției ruse, regimurile comuniste poststaliniste și fascismul italian. Pare, în primul rând, indispensabil să repatriem regimul bolșevic în teritoriul totalitarismului. Teoria partidului revoluționar, elaborată încă din 1902 de către Lenin, conferă unei elite restrânse de „revoluționari de profesie” un monopol comun al proclamării adevărului și al reprezentării proletariatului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Combatante Celulele Revoluționare Centrul de Studii și de Cercetări Marxiste CGT CGT-Force ouvrière CGTU Charta Chiapas China CIA clasa muncitoare Clubul de la Paris CNT coexistență pașnică Coligașăo Democrática Unitária colectivizare Comitetul Germania Liberă Comitetul Antibolșevic Comitetul contra Războiului și a Fascismului Comitetul de Apărare al Muncitorilor Polonezi Comitetul de Propagandă al Republicanilor Naționali Comitetul de Vigilență al Intelectualilor Antifasciști Comitetul Internațional contra Războiului și a Imperialismului Comitetul Internațional de Inițiativă Antibolșevică Comitetul Național al Scriitorilor Comitetul Panrus de Ajutorare a înfometaților
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
neapărat să-l înfrângă pe „micul comerciant” britanic. Faptul că rasele inferioare trebuie să o slujească pe cea stăpânitoare reprezintă o lege a naturii pe care numai netrebnicii și proștii o ignoră; sclavia și exterminarea sunt destinul lor binemeritat. Comunismul, fascismul și nazismul, ca și imperialismul japonez, au acordat acestor ideologii biologice o turnură revoluționară. Națiunile pe care natura le-a desemnat să conducă lumea sunt menținute în inferioritate prin viclenia și violența națiunilor inferioare. Națiunile „sărace”, dar viguroase, sunt ținute
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
30 și de Italia și Japonia pentru a-și justifica politicile imperialiste și a-și disimula obiectivele imperialiste 9. Cea mai des practicată deghizare și justificare a imperialismului a făcut referire totuși la ideologia antiimperialistă 10. Așa cum, după Huey Long, fascismul va ajunge în America sub masca antifascismului, la fel și imperialismul s-a instalat în multe țări mascat în antiimperialism. În 1914, la fel ca în 1939, ambele părți au pornit la război pentru a se proteja de imperialismul celorlalți
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]