1,716 matches
-
prin factori exteriori și printr-o evidentă detașare de acești factori, exteriorizînd uneori chiar ceea ce le este mai apropiat și îi plasează în europenitate: limba. Ca atare, românii atribuie neîmplinirile sau laturile criticabile balcanismului, bizantinismului, comunismului sau altor manifestări ale fatalității implacabile, trecînd cu vederea faptul că și alte popoare au trăit și trăiesc în aceeași zonă cu ei sau au cunoscut aceleași regimuri sociale, fără a fi marcate totuși în aceeași măsură de aspectele lor negative și nici nu perpetuează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dintre cele două moduri de a se raporta la rânduielile civice și cele divine este prezentă la scriitorul antic și la cel modern, dar interpretarea acestei antinomii capătă inflexiuni diferite. Între tragedia din vechime și cea nouă se reduce ponderea fatalității și a elementului religios înlocuite prin voința omenească determinantă. La Eschil și la Sofocle, cei doi frați rivali continuă lupta, deși sunt conștienți că vor sfârși în mormânt fără a putea evita împlinirea blestemului Labdacizilor. Eteokles are doar nădejdea de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor potrivnic (Mă trag din regi, și regii să fiu tiran să fiu mă-nvață !/ Vreau să domnesc în slavă, bogat, iubit, temut./ Eu nu mă văd pe drumuri, un biet necunoscut - III, p. 187). Motivația omenească prevalează, parcă, în fața fatalității, ca și în cazul Antigonei animate de afecțiunea fraternă și respectul pentru făptura umană dincolo de moarte. În textele lămuritoare adiacente tragediei sale, Victor Eftimiu interpretează în sens creștin acțiunile eroilor antici. În prefața la Thebaida, el compară figura sfântă a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți să se ucidă între ei spre a-și ispăși păcatul originar. Decisivă nu pare să fie necesitatea realizării unei justiții sângeroase. Locul fatalității l-au luat pasiunile omenești - iubirea, ura, gelozia, mândria rănită - încercate de personaje defel majestuoase. Eventualul surplus de autenticitate umană astfel realizat antrenează oricum o reducere a dimensiunii eroice. Din dorința de a nu-și pierde puterea asupra grecilor, Agamemnon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al tuturor acțiunilor, pare să fie acea justificare contemporană a faptelor eroilor de care vorbea autorul în prefața sa. În tragediile cu subiect elin ale lui Victor Eftimiu, factorul uman este mai important decât acțiunea divinităților sau mecanismul implacabil al fatalității. Profeția eronată Personaj secundar, dar nu neînsemnat, în două tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui Euripide -, fata lui Priam înzestrată cu darul profeției devine protagonista piesei lui Nicolae Iorga Casandra (1931). Dramaturgul român modifică multe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
obiectele stau sub semnul luminii sau al întunericului, după cum aduc speranța vieții sau presimțirea morții. Înainte de nuntă, Alkestis era limpede, mai luminoasă ca aerul delphic, dar peste atelajul tras de un leu și un mistreț al pretendentului ei flutura umbra fatalității (I, p. 189). O dată săvârșită însoțirea, iubirea reginei scânteie ca un chivot (I, p. 188). Apăsat de umbra prevestirii fatidice, Admetos rătăcește prin pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei Cine-i acesta ale cărui aripi/ Radiază atâta întuneric ? (II, p. 216). Când corul vede o ultimă rază pe creștetul muntelui, regina simte că peste ochi i s-așterne întunericul nopții (II, p. 217). Într-o lume guvernată de fatalitate, moartea eroinei e inevitabilă, după cum este și dispariția luminii la sfârșitul zilei. Autorul își construiește compoziția dramatică ca pe o lentă, dar din ce în ce mai copleșitoare acumulare de momente fatidice. Dacă primele două acte ale piesei lui Dan Botta respectă cu destulă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
moartea fiind legată de ideea fericirii absolute. Într-un univers dominat de Ananke, în care Moartea e infinită/ e fără măsură (III, p. 251), ea fiind mai tare ca viața (III, p. 252), eroii nu au cum să se sustragă fatalității, iar o intervenție salvatoare ar fi de neconceput, împotriva firii. S-ar zice că autorul modern ține seama de avertismentul inclus în argumentul piesei eline : el corectează abaterea de la canoanele genului săvârșită chiar de unul dintre părinții tragediei antice. Mit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nisip, Ernst Jünger se referea indirect la nazism, dar aceste lucrări se lasă apreciate dincolo de semnificația lor de moment. Tot astfel, Iphigenia lui Mircea Eliade poate fi citită cu folos fără ca lectura să se concentreze asupra rătăcirii lui de tinerețe. Fatalitatea vârstei În Preludiu la Electra (1945), Petru Dumitriu nu pare să fie interesat de secvența cel mai des exploatată a istoriei Atrizilor, aceea în care acționează cuplul fraților Electra și Oreste. Sosirea copiilor de la țară este anunțată ca iminentă, dar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se servește astfel de convenții ale teatrului clasic spre a sublinia actualitatea mitului : subiectul antic, sugerează el, rămâne relevant și pentru publicul secolului al XX-lea. Adaptată spiritului modern, legenda a suferit însă modificări substanțiale. Eroii antici sunt mânați de fatalitate și împlinesc justiția divină prin crimă. Clitemnestra lui Eschil își ucide soțul din pasiune pentru Egist și totodată pentru a răzbuna jertfirea Ifigeniei. Eroina lui Petru Dumitriu acționează din imboldul de a-și umple vidul sufletesc. Din prima replică aflăm
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vârstă. În vecinătatea cuplului regal, chiar și tinerii riscă să descopere plictisul și osteneala și să-și piardă astfel gustul vieții. Bătrânii le sorb suflul și energia doar pentru a-și găsi împreună sfârșitul. Blestemul care apasă asupra Atrizilor este fatalitatea vârstei. Pentru foarte tânărul Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea puțin peste douăzeci de ani - bătrânețea înseamnă gol sufletesc, adică moarte. Tragedia anulată Majoritatea creațiilor dramatice mai vechi sau mai noi consacrate figurii lui Oedip au drept prototip opera
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Messina, autorul român ar fi căzut de data aceasta în greșeala de a elimina acel sens obscur, de esență irațională a lumii, a destinului. În timp ce Schiller înlocuia destinul cu hazardul, Radu Stanca conferă destinului o notă de arbitrar ce înlocuiește fatalitatea (cu tot ce are întunecat și misterios cuvântul) cu jocul : Piere astfel acea ordine enigmatică tăinuită în dezordinea absurdului. Piere sensul și de fapt piere tragicul. Destinul decade la o farsă perversă și încetează de a fi o lipsă de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în care eroina rememorează istoria crimelor comise în neamul ei blestemat de la ospățul lui Tyest la sacrificiul de la Aulis (scena 8). Mai târziu, ultimele cuvinte adresate de Oreste Ifigeniei înainte de a fi dus la moarte conțin o aluzie la aceeași fatalitate sângeroasă care apasă asupra Atrizilor : De trei ori blestemul casei lui Pelops cadă peste tine, rătăcito ! (scena 14). Corul caracteristic tragediilor antice este eliminat din lucrarea modernă, iar rolul reflecțiilor acestuia pe marginea acțiunii în desfășurare este preluat parțial de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de a-și face cunoscute intențiile și de a se înțelege cu semenii lor. Eliminând majoritatea elementelor și procedeelor dramaturgiei antice socotite drept artificiale de către moderni, Paul Everac reintroduce spiritul tragic într-o tragedie elină cu încheiere fericită atipică. Locul fatalității este luat de impasul comunicării între oameni, problemă de actualitate pentru publicul secolului al XX-lea. Eșecul filosofiei În piesele Socrate, Platon și Diogene câinele (1974), consacrate raporturilor dintre viață și filosofie, Dumitru Solomon alege ca protagoniști trei iluștri gânditori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
își arată personajul și în altă lumină decât cea consacrată de tradiția antică. Un timp, acesta ezită să dea curs dorinței lui nelegiuite, care îl va dezonora pentru totdeauna, fără a putea însă să se abată de la calea impusă de fatalitate : Dispari, șovăială, cumințenia e hărăzită bătrânilor și înduioșarea copiilor [...] dacă voi plăti cu viața fapta mea, disprețul va păta pe veci blazonul meu de aur, iar urmașii mei, pecetluiți de acest stigmat, îmi vor urî cenușa [...] Și totul pentru ce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și astfel îl determină să se întoarcă în ținutul natal. Îmbătrânit, dar nu ani, secole, ivit parcă dintr-o altă eră, îndepărtată (III, p. 91), Oreste e silit să se despartă de iubita sa și să se recunoască înfrânt de fatalitate : Grea boală sângele strămoșilor, Aglaia. Ascunsă adânc, dar o dată apare. Și atunci nu contează de când ești bolnav. [...] Mă vor chinui încă Eriniile neiertătoare, știu. Dar de-acum încolo le voi înfrunta numai acasă (III, p. 92). În finalul piesei, naratorul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
destinul pe care numai ticăloșii ăștia de sus îl cunosc. Dar, dacă încetăm să ne agităm, dacă suprimăm orice acțiune, orice plan, orice intenție, dacă ne oprim... Nu mai au nicio putere (I, p. 38). Imobilitatea reprezintă, pentru moment, antidotul fatalității. Mai târziu, corul deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în care templul a fost pângărit prin prezența străinului, oracolul e mut, zeul tace, încât întrebările
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
158). În răzvrătirea sa, titanul refuză să-i devăluie lui Hermes adevărul și, mai presus de propria suferință, denunță dezordinea morală a nedreptății (p. 162). Prin darul anticipării, Prometeu descoperă înlănțuirea precisă și necesară între întâmplările viitoare, asfel că oarba fatalitate se preschimbă în lege. Prevăzând hotărârile sorții, titanul proiectează peste haosul lor o ordine, o succesiune necesară (p. 171). Dincolo de tensiunea între cei doi rivali nemuritori, conflictul tragic presupune lupta spiritului cu absolutul. Vina titanului stă în actul intim de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și se definește ca entitate de sine stătătoare, care preia întreaga răspundere a actului, săvârșind liber crima (p. 324). El știe că are o datorie pe care consimte să o împlinească, chiar dacă n-o înțelege pe deplin. Nemaifiind doar victima fatalității, omul activ, cu conștiința responsabilității proprii, triumfă prin aceea că împlinește destinul cu voința lui (p. 324). Remușcarea eroului mitic cade pe plan secund în tragedie. La Eschil, tragicul e dat de suferința fecundă a celui care se întâlnește cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
parte, interdicțiile clasice nu mai funcționează. De pildă, omorurile pot fi acum reprezentate pe scenă : Eteocle și Polinice se sfâșie reciproc sub ochii spectatorilor lui Victor Eftimiu. Schimbările majore nu vizează cadrul exterior, ci chiar substanța tragică. În piesele moderne, fatalitatea nu se abate asupra oamenilor în același mod ca odinioară. Mecanismul tragic nu mai este declanșat de voința divină și de blestemul care apasă asupra generațiilor succesive dintr-o familie, impunând perpetua ispășire a păcatului primordial și împlinirea justiției prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
discuție propria legendă. Surplusul de autenticitate realizat prin înlocuirea forței destinului abstract prin cea a patimilor omenești antrenează în același timp și diminuarea eroicului, banalizarea mitului. La Petru Dumitriu destinul nu acționează ca la Eschil : blestemul Atrizilor este înlocuit de fatalitatea vârstei care îi macină pe Clitemnestra și pe Agamemnon contaminându-i totodată și pe cei din jur. În vecinătatea cuplului regal, tinerii își pierd gustul vieții și se lasă copleșiți de lehamite. La Paul Everac, Oreste este sacrificat de Ifigenia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
corzile cu arcușul. Câteva clipe de concentrare și apoi, închizând ochii, își culcă tandru obrazul pe vioară ca pe o coapsă de femeie. Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă invizibile, și revenea pe pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul, cucerit sincer de interpretarea învățătorului, când a tăcut vioara
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în cohorta prozatorilor cu o excelentă nuvelă (Călăuza pierdută din volumul Bastarzii, 1979), unde apărea în prim-plan moartea tatălui ei. Episodul acesta, de altminteri, va reveni, pe căi ocolite, și în Visătoare. Cel puțin în acest roman postum, sentimentul fatalității ia naștere tocmai din alternanțele abil distribuite între lumini și umbre. Cartea insistă deseori pe simbolul nocturnului, începând cu momentul sosirii în zonă a romanticului locotenent Filip, apoi înserările melancolice din restaurantul gării, unde ofițerul tapează pe clapele pianului de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ne-a primit bucuros. Calm, ne-a povestit, pe când noi făceam fețe-fețe, că niște urși îi devastaseră grădina, și că, printre altele, el făcuse armata la Roman. După ce ne-am instalat, am adormit, ca după un drum ca acela! Dimineață, fatalitate: turna cu găleata! Era un moment de cumpănă fiindcă se intunecase, semn de vreme rea. Pe ploaie, deși aveam niște pelerine cu glugi, ne-ar fi fost tare greu pe biciclete. Soluția limită era să ajungem, prin indiferent ce mijloace
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și a-și face cunoscute, mereu, „ciudatele-i opinii”, am „atacat” nu atât splendida baladă Miorița, cât mai ales cultul ei, care Într-o formă exacerbată și simbolică tindea să ne ilustreze destinul național și istoric, să ne confunde În fatalitatea „poetică” a „ne-Împotrivirii” noastre, cultivând un atrăgător și otrăvit „spirit de victimă” de care istoria noastră e prea plină! Pentru „acest lucru” am acceptat să devin membru supleant c.c. (fiind doar de un an și jumătate În partid
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]