1,715 matches
-
să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
contrarii, perplexitate 64 Părinți - copii 68 Personalitate, atitudine 69 Prietenie, devotament - dușmănie, trădare 72 Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare 73 Puterea banului, manipularea În afaceri 80 Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă 81 Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85 Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm 87 Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate 88 Tact, maniere, diplomație 89 Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu același nume variază ca nivel, complexitate, stil, mod de manifestare etc. Cu cât nivelul afectiv este mai Înalt, cu atât este mai mare și gradul nostru de stăpânire asupra lui; el Încetează a fi fruct al Întâmplării și al fatalității. Fără a avea pretenția că l-am putut făuri pe de-a-ntregul, suntem În stare să contribuim la nașterea și evoluția lui.” (V. Pavelcu) Cu cât se vorbește mai mult În dragoste, cu atât ea e mai șubredă. („Când inimile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
continuu din propriile convingeri. Din adevărul acestui fapt psihologic grecii antici au Întruchipat soarta tragică a lui Oedip, care, ca și Sisif, a trebuit să ia mereu pe umeri bolovanul crudului său destin și să-l poarte ca pe o fatalitate.) „Singurul dușman de care nu poți scăpa e cugetul tău, care te știe și te osândește.” (N. Iorga) Cine râde de altul se zugrăvește pe sine. Cine râde de altul o face fie dintr-un sentiment necontrolat de superioritate personală
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îi văd triști: «E vreme urâtă afară; totul e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă În ei Înșiși. Cine nu a găsit prilejul În sine nu găsește nici În jurul său mari prilejuri...” (C. Noica) Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitrutc "Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru" Ce-i este scris omului În frunte Îi este pus. (Când creăm, fără să ne dăm seama, condițiile necesare exprimării unui fapt sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
totul e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă În ei Înșiși. Cine nu a găsit prilejul În sine nu găsește nici În jurul său mari prilejuri...” (C. Noica) Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitrutc "Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru" Ce-i este scris omului În frunte Îi este pus. (Când creăm, fără să ne dăm seama, condițiile necesare exprimării unui fapt sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu numai că faptul sau rezultatul respectiv trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l responsabilizeze pe om În privința folosirii disponibilităților sale psihice native: „Abia șoptind, argila spune olarului care-o frământă: «Gândește-te c-am fost odată ca tine... Nu mă brutaliza!»” (Omar Khayyam). Vorbim de lup, și lupul la ușă. Există o fatalitate a Întâmplării: Într-adevăr, aceasta poate coincide uneori cu faptul dorit de noi, iar alteori, dimpotrivă, cu cel nedorit În momentul respectiv. Proverbul se referă mai ales la această ultimă situație: „Vrei, nu vrei, bea Gligore agheasmă”.) Nu e soroc
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
capabil să aline, adesea, suferințele unui semen, ajungând până la a-i stoarce chiar o lacrimă de fericire? Μ Identificându-ne tot mai mult cu ceea ce facem, ne construim, treptat, un destin. Μ La adăpostul ideii de destin, conceput ca o fatalitate căreia nu poți să i te Împotrivești, unii oameni Își scuză, de fapt, propria comoditate sufletească. Μ Căror oameni li se potrivește sintagma „mari caractere”? Desigur, celor care dovedesc o atitudine demnă În fața loviturilor vieții și curajul de a provoca
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atitudine demnă În fața loviturilor vieții și curajul de a provoca la luptă destinul. Μ Când nu reușim să scăpăm de un amor propriu exagerat, e bine să căutăm compania unor oameni de spirit. Μ Povara ideii de destin sau de fatalitate o trăiește mai ales acela care și-a pierdut orice Încredere În el Însuși. Μ Un sentiment crescut al onoarei proprii, când nu este Însoțit și de rațiune, poate duce la un sacrificiu de sine stupid. Μ Cunoașterea condiției umane
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ridica pe scara valorilor umane, Îl coboară. Μ Faptele cu totul excepționale ale unor oameni obligă timpul să-și formeze o biografie asa. Μ Marile iubiri, numite și iubiri irezistibile, se trăiesc, nu se explică; ele sunt purtate ca o fatalitate În suflet. Așa se explică, poate, faptul că despre cuplurile celebre În iubire, cum sunt Romeo și Julieta, Anna Karenina și Vronski etc., s-a scris foarte mult, continuă să se scrie și se va mai scrie. Μ Când un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
puternică spre o viață spirituală mai curată și mai demnă; de sentimentul unei prezențe superioare, transcendentale, care, prin forța sa morală, poate asigura un anumit nivel spiritului omenesc. Μ Unii oameni sunt aproape În permanență nefericiți, deoarece cred Într-o fatalitate a nenorocirilor: un mare necaz pe care l-au trăit ei nu-l leagă de o Întâmplare sau de un concurs de Împrejurări nefavorabile, ci de voința destinului, care, spun ei, Îi osândește pe unii să aibă doar bucurii, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În Împrejurări oricât de ostile. Paradoxal, dar acești oameni, subordonați total ideii de destin, ajung să nu mai dea preț Înseși vieții (care, În viziunea lor, nu ar mai depinde de noi, ci de o anumită și neocolită predestinare sau fatalitate). Μ Stilul didactic al unor profesori constă În arta de a Înflăcăra imaginația, de a Înfierbânta și emoționa; al altora, dimpotrivă, În arta de a oferi ordonări logice și de a forma certitudini. Μ Cei mai mulți dintre părinți nu se consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
diferite, În cele două cazuri, atîtea și atîtea detalii și excepții care infirmă adesea discriminarea atît de incorectă politic feminin - masculin. Aici voi spune că romanul personal este, se pare, În proza franceză contemporană feminină, mai degrabă un destin, o fatalitate, decît o alegere. Nu e vorba Însă, pînă și aici, de sistem, deși... Intersant ar mai fi de remarcat că saga eului care se scrie cu viteza și forța urgenței, În spasmele agoniei, În cascada unui delir ce se vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înconjoară. În această zonă a lumii raporturile de vecinătate sunt cu totul altele, fiind instituite peste distanțe și timp relații de apropiere bazate pe criterii spirituale. Nu-mi amintesc să fi trăit rușinea de-a fi român. Doar sentimentul unei fatalități, încărcat cu ceva vină pentru lipsa de străduință personală. Deși mă dor câteva din faptele conaționalilor mei, amintirea mizeriilor personale este suficientă pentru a-i simți, în mod ciudat, aproape și departe totodată, ferindu-mă de tentația trecerii de partea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
substanțial și ocult”, ceva „profund intim și mai mare decât noi”, el fiind de fapt „o direcție de ființare la care ne raportăm permanent”. Realitatea destinului este cuprinsă În următoarele trei aspecte, care reprezintă părțile sale constitutive, și anume: determinismul, fatalitatea și libertatea. Să le definim pe fiecare, În sensul raporturilor pe care le stabilesc cu destinul persoanei. Prin determinism, se Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe fiecare, În sensul raporturilor pe care le stabilesc cu destinul persoanei. Prin determinism, se Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața acesteia, direcția și sensul ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei. Poate chiar, mai exact spus, o dimensiune a acesteia, și În nici un caz ceva dincolo de ea. Din acest punct de vedere, destinul devine analizabil și inteligibil. El face parte din natura umană, ca una din dimensiunile acesteia. Ideea de fatalitate tinde să fie dizolvată. Destinul se Înscrie În seria valorilor spirituale ale vieții, ca o dimensiune de ordin moral a persoanei umane. A avea un destin fericit sau un destin nefericit este un atribut al individului, o trăsătură a sa
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acea dimensiune a firii omenești de care depinde Însăși viața persoanei, felul În care aceasta se va desfășura, către ce posibilități se orientează, ce vrea, și mai ales ce poate, realiza În decursul vieții sale. Destinul nu mai este o fatalitate, ci o posibilitate de care dispune persoana umană, suma potențialităților acesteia de a fi, și de a face din propria sa viață ceva pentru sine. Succesul, ca și eșecul depind, În cazul acesta, de posibilitățile persoanei, de felul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Bacovia avusese motive, nu o dată, să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă, sumbru, spectrul țintuirii definitive în provincie. Acum și el „geme” ca lovit de fatalitate. Cea de-a doua reminiscență școlară din această poezie (de asemenea foarte potrivit folosită) e referirea la Romulus: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” în aceste trei versuri sînt rezumate cîteva pagini din Plutarh, pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vreau eu; căci orice întîmplare m-ar lovi știu cum s-o înfrunt și să fac dintr-însa ce vreau eu”.15) Lui Bacovia îi e de ajuns să audă „plîns de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
provincie, unde fiecare caz devenea obsedant: „într-o grădină publică, tăcută,/ Pe un nebun l-am auzit răcnind,/ Iar frunzele cu droaia se desprind;/ E vînt și-orice speranță e pierdută”. („Plumb de toamnă”)1) Răcnetul anunță un soi de fatalitate. în arhivele locale, în anii corespunzători adolescenței și tinereții lui Bacovia, sînt cîte două trei dosare privitoare la „internarea alienaților mintali în diverse ospicii din țară”, cu cereri din partea celor care aveau astfel de bolnavi de a li se da
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vizează tendința unei părți din proza epocii de a se orienta spre subiecte melodramatice. Dacă la 1900 era de ajuns să pronunți (sau să scrii) cuvîntul „ftizie” ca să emoționezi, după al doilea război mondial „boala secolului” și expresia ultimă a fatalității devine „cancerul”. Sătul de cele citite sau auzite, Bacovia închide repede „discuția” cu amintitul citat care e (într-o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plumb topit”. Plumbul îl conține pe Antihrist. „Fermecătorii” și „vrăjitorii” tatonau puterile oculte vărsînd „plumb, cositor sau ceară”21). în învățăturile lui Isus Sirah plumbul e asociat cu nebunia 22). în înțelesul său ultim și cel mai dramatic, plumbul reprezintă fatalitatea, ireversibilul. Scris bărbătește, „Plumb” e „Mortua est” sau „Dormi în pace” a lui Bacovia. E o rugăciune fără cuvinte, o „cugetare” fără retorică, o descriere oarbă, un „roman” eliptic, care contrariază prin numeroasele lucruri nespuse. Ideea poemului e pe cît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie la definirea comportamentului poetului, „spun” despre vîrstele, angoasele și reveriile sale. Am pomenit de dezacordul lui Eminescu și de cel al lui Maupassant față de indiscrețiile biografilor. Care-i explicația lui? Faptul, cred, că ambii trăiesc în epoca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Poemul mi se pare esențial pentru înțelegerea nucleului de esență tragică al liricii lui Ioanid Romanescu, pentru că el explică însăși cauza uneia dintre notele definitorii ale întregii sale creații, și anume nota ateistă. Realizând cine l-a așezat sub semnul fatalității, al perisabilului, speriat de faptul că nici măcar demonul Poeziei nu este de ajuns pentru a dobândi mult râvnita supremație în univers, așadar și nemurirea, poetului nu-i mai rămâne decât revolta. Contestația religioasă pleacă de la punerea sub semnul îndoielii a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]