1,751 matches
-
ce te privește, eu rèmân la punctul meu de vedere, conchide el, Matei, tu ai nevoie de o femeie adevèratè! Asta crede și Ilarie, cè femininul va salva lumea! Lasè-l tu pe Ilarie! Eu vorbesc de o femeie, nu de feminin, èsta e un concept, dragul meu, dar o femeie realè, în carne și oase, nu-i un concept! E un vagin! Mè auzi, trezește-te, Matei! Am gèsit-o! mèrturisind eu, Fata aia, nepoata directorului?! Nu! Am gèsit o femeie adevèratè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
miracole, Whats new / Site Map / Site Index / lui Matei i-ar fi plècut, din pasiune pentru hèrți, ca Ilarie sè dea click pe Site Map, dar el alege de pe partea dreaptè Latest Monthly Message, Tot mai crezi, îl chestionez, cè femininul va împèca bèrbatul cu lumea? dar, Ilarie, întorcându-se spre mine cu expresie seninè pe fațè, îndulcitè de pletele blonde și de lumină slabè din încèpere, contrazicându-mè, Eu n-am spus, mè privește cu blândețe, dar Matei, incapabil sè reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
reclamă vodafone și pește turnul cu cruce spoitè în aur a bisericii catolice, Ce, Matei? Nu citi acum! ea întorcându-se spre mine, spre Matei, cel din spatele scaunului ei, e din nou în brațele mele, așa cum o știu, atât de feminin senzualè, dar, curioasè, dând sè se rèsuceascè înspre ecran, Eu, Matei cel de aici, de pe coridorul Institutului nu-i dau voie acum, sè se întoarcè la Matei, nu încè, Bine! Voi citi mai tarziu, N-a fost greu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pentru că aș putea să te spun dumnealui! Nu m-am gândit deloc la acest lucru, Îl respect pe dumnealui și chiar și pe tine, deși... Deși, ce? Ce vrei să spui, că nu-ți plac, că nu corespund idealului tău feminin, măi băiete, bagă-ți mințile În cap! Hotărăște-te, rămâi sau nu? Nu știu, nu am curaj, trebuie să analizez consecințele, ce-o să zică dumnealui? Dumnealui mă iubește foarte mult și află că ne vom căsători, deșteptule! Are Încredere În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
teatrul comic caragialean..., însă prin felul grațios-râzgâiat cum îi tratează pe ceilalți e numai antipatic rizibilă”. Se pot găsi mai multe referințe parțiale cu privire la asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe. Pompiliu Constantinescu le consideră „trei fețe ale eternului feminin vulgar, romanțios”. Sensibilitatea și feminitatea, infirmate de Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le sunt cu prisosință recunoscute în lumea lor. Jupân Dumitrache o vede pe Veta rușinoasă și fricoasă. Zaharia Trahanache o știe foarte simțitoare pe Joițica. Scuza instabilității
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
roman, numai eu făcusem o dată imprudența să-l folosesc într-un articol pentru ziar, uitând că primul cititor, deloc binevoitor, al textelor mele puse în rețea era chiar Portia. Ce-i aia hirsută? aud un glas din cutia PC-ului. Femininul de la hirsut, adică încâlcit, neîngrijit... Și tu crezi că nenea ăla care vine cu camionul de Frutti Fresh știe? Până să-i explic că, dacă nu știe, nenea ăla poate să-nvețe sau, dacă nu vrea să-nvețe, atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
era nevoie, va da dovadă de aceeași îndrăzneală. N-ar fi venit el aici, dacă nu s-ar fi gândit că prezența lui aici ar fi fost de folos. Crang vorbi primul: - Doriți s-o vedeți pe Gorgzina Reesha? Folosea femininul titlului cuvenit stăpânului pe planeta lui Enro. - Neapărat. Crang spuse: - Știți poate că eu sunt soțul Gorgzinei. Sper că nu aveți nimic împotrivă dacă îmi veți vorbi mie despre ceea ce vă aduce aici. Gosseyn nu avea nimic împotrivă. Vederea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de crimă de gradul unu. Crima de gradul unu din New York e pentru curcani, pentru paznicii de la închisoare, pentru căcați de felul ăsta. Iartă-mă. Am coborât aproape de Times Square. L-am auzit pe Fielding dând șoferului o adresă de pe femininul Park Avenue. Am pornit-o nesigur prin fierbințeala nopții pornografice. În ceea ce privește ceasul meu biologic și coordonatele temporale ale călătoriei, la mine era ora șase dimineața și totul plutea în aburul băuturii. În ziua aceea am călătorit tare departe, în spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Marcel Iancu și Adrian Maniu din Simbolul, desenele de pe copertă — aparținînd lui Felix Vallotton — anunță spiritul avangardelor. În interior, ele figurează — sub forma unor crochiuri contextualizate ironic — caravane rurale sau capete bovine, „sămănătoriste”, alături de reprezentări Erotic Style — un nud feminin, un chip de femme fatale (hetairă înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
credea asta sau doar brava. Mie mi s-au dat brățări de mână - primele bijuterii pe care le-am avut. Erau doar niște brățări de cupru, dar mie îmi plăceau foarte mult, mai ales că scoteau acel sunet atât de feminin. M-am uitat atâta timp fascinată cum cele trei cercuri de cupru se adunau la încheieturile mâinilor mele, încât am uitat cu totul de picioare și chiar în prima zi în care le-am purtat m-am împiedicat, am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era foarte rar ca bărbatul să fie cel care să insiste pentru un copil pe lângă nevasta refractară. Nu era prima dată când Julia medita asupra acestei situații inversate. Dacă n-ar fi avut un chip și un trup atât de feminin, până și ea și-ar fi pus întrebări în legătură cu echilibrul ei hormonal. N-am sesizat ca înainte să te fi plâns măcar o dată în legătură cu plăcerea mea de a face sex, a spus ea pe o voce scăzută, ridicând ochii către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ravagii În lumea bună, printre doamne și, deopotrivă, printre domni. Singurele femei acceptate În preajmă, cu Îngăduință și chiar prietenie, sunt - se va vedea de ce - curtezanele și amazoanele moderne, făpturi bărbătoase, puternice, sportive. O analiză atentă a contextului În care femininul se emancipează galopant poate explica resorturile crizei de identitate masculină, tot mai accentuată În epocă. Apariția volumului Sex și caracter al genialoidului dezaxat Otto Weininger este, În 1903, doar momentul exploziv, manifest, al unei tensiuni acumulate vreme de o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de-al doilea război mondial. „În jurul lui 1900 era Însă «Epoca lui Claymoor». ș...ț Un personaj puțin comun acest Mihai Văcărescu. Mare inițiat Într-ale modei - un arbitru al eleganței bucureștene - bun cunoscător al vieții mondene și al eternului feminin, om cult...”4 Cine e de fapt dandy-ul dâmbovițean, om de lume, cultivat, homosexual notoriu, excentric până peste poate (unghii date cu ojă, meșă colorată, păr și mustață pomădate), cronicarul monden la Românul, Naționalul, La Lanterne mondaine, La Roumanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un asemenea mod de a concepe erosul? Strict ca doctrină, deci ca eșafodaj teoretic, da. Impasibilitatea flegmatică a unui dandy nu este compatibilă cu seducția practicată de un Don Juan, chiar dacă ei au multe trăsături comune (mai puțin relația cu femininul). „Răceala” construită a dandy-lor intră În totală contradicție cu ceea ce se Înțelege, de la greci până astăzi, prin eros-pasiune. Cum să accepte tocmai el, blazatul, bărbatul care a cunoscut imensa păcăleală sentimentală, care a măsurat vulgaritatea tuturor amorurilor, că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dintre marii dandy nu va scrie rânduri atât de necruțătoare, dar mai toți vor gândi la fel și se vor comporta În consecință. Dacă nu misogini până la capăt, mai toți sunt spernogini. Disprețuiesc, adică, femeia. Din oroarea/spaima/dezgustul față de feminin decurge, cel mai adesea, refuzul căsătoriei și al procreării. Celibatul ar fi idealul unui dandy autentic. Unii se căsătoresc totuși, dar căsătoriile lor sunt formale. Este mai mult decât notoriu, de pildă, mariajul contelui d’Orsay cu fiica iubitei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
destul ca prin toți porii amazoanelor stilizate să se degaje siguranța de sine, inteligența agresivă, pofta Înfruntării, forța dominatoare ( În cuvinte, gesturi, ținută). Epoca marii emancipări feminine În Europa occidentală Începuse deja. De la mijlocul veacului al XIX-lea până azi, femininul se află Într-o continuă expansiune, tulburând ierarhiile lumii patriarhale, fisurând bastioanele androcrației. Vremuri de criză? Din punctul de vedere al tradiției, da. Tocmai În astfel de epoci, când reperele valorice slăbesc sau chiar se estompează, apar - susțin antropologii, psihosociologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unei bisexualități ce depășește etapa sublimării (În text scris), spre a deveni realitate trăită, chiar dacă În mod diferit, de fiecare. La prima vedere, antifeminismul patologic al lui Weininger nu pare a avea legătură cu exaltarea nu mai puțin patologică a femininului de către Schreber. Și totuși, problema de fond, a crizei identitare, e aceeași. Resorturile care declanșează asemenea mecanisme sunt dezvăluite subtil, cu instrumentele artei, de către Hugo von Hofmannsthal În Basmul celei de-a 672-a nopți, scris În 1895. Istoricii literari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gratuite, asemenea lui des Esseintes, vede Într-o zi În oglindă un chip de femeie războinică. Din acel moment, el Își simte amenințată Însăși esența, iar „protestul viril” se declanșează În forme tot mai ciudate. Spaima, dar și fascinația acestui feminin puternic Îi determină pe dandy să Îi caute compania, pentru a dezamorsa tensiunea. Sau - de ce nu? - pentru a o păstra În Întreaga ei provocare. Uneori, „noua amazoană” preia pieziș (În realitate, dar mai ales În arta de sorginte dandy) obsesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai mare catastrofă sexuală care a lovit vreodată umanitatea civilizată”. Aprecierea Îi aparține sexologului Magnus Hirschfeld, citat de Jacques Le Rider. Prăbușirea instituțiilor tradiționale (În 1919 Paul Federn vorbea despre o „societate fără tați”), relativizarea reperelor morale, emanciparea agresivă a femininului, slăbirea valorilor „standard” ale masculinității, parte din ele anticipate Încă la finele veacului al XIX-lea, toate sunt posibile explicații sociopsihologice În context istoric ale crizei de identitate sexuală și de gen pe care o ilustrează și homosexualitatea. La acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ilustrează și homosexualitatea. La acestea am putea adăuga și „locurile comune” ale psihanalizelor de tip freudian pentru a detecta resorturile invertirii (absența tatălui sau, dimpotrivă, prezența abuzivă a acestuia, atașamentul excesiv pentru mamă, cu toată cohorta consecințelor oedipian-castratoare, spaima de femininul agresiv, puternic, oroarea de virilitatea brutală, primitivă, narcisismul, producția fantasmatică etc. etc.). Ori am putea face apel la teoriile bisexualității, așa cum le formulează Fliess, Adler, Jung, Groddeck, Ferenczi și, Înaintea lor, Otto Weininger În incendiarul Sex și caracter (1903). Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și supozițiilor unor autori francezi și englezi privitoare la subiect i-au adus semnatarului Codului lui Da Vinci niscai acuzații de plagiat. Onest și riguros vorbind, oarecum justificate. Cel mai important pilon pe care Dan Brown Își așază teoria sacrului feminin ca esență originară și autentică a creștinismului este, după cum știi, inedita interpretare a tabloului lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină. În roman se explică pe larg cum că ucenicul din dreapta lui Isus este, În realitate, o femeie, respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avut grijă să nu le risipească brambura pe ființe diferite, ci le-au așezat gospodărește În dotarea uneia singure. Una, dar bună. - Dacă Împrejurările n-ar fi cele care sunt, ai avea dovezi convingătoare ale sensibilității mele la farmecul eternului feminin. Contează pe asta, m-am trezit plusând cu tupeu. - O să țin minte și sper ca nici tu să nu uiți, mi-a răspuns Eva cu seriozitate. Formidabilă dexteritatea acestei femei de a alterna aiuritor gravitatea cu amuzamentul facil și circumstanțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
picioare în straiele văduviei, cu o rochie neagră, strâmtă, cu pantofi negri, cu tocuri de opt centimetri, și o pălărioară neagră pe vârful capului, cu o voaletă neagră și delicată, se preschimbase într-o incarnare a feminității absolute, ideea de feminin care depășește orice există pe tărâmul femeilor reale. Peruca arămie părea să fie păr natural; sânii păreau sâni adevărați; machiajul fusese aplicat cu îndemânare și precizie; iar picioarele Tinei erau atât de lungi și de frumoase la privit, încât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a patrimoniului și a exclusivității pe care o exercită el asupra a tot ceea ce este bun de valoare într-o societate, matrimoniul a existat dintotdeauna și se află în continuare printre noi. Nu doar gastronomia, care este o istorie la feminin, ci și întreaga avuție și moștenire subalternă a femeilor fac parte din viața noastră cotidiană. Matrimoniul este astfel aluvionar și sedimentar, tăcut și continuu sub apele învolburate ale istoriei, este efemerul care dăinuie ; patrimoniul este eroic și autoritar, irupînd periodic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un moment dat aveau bunul-simț să dispară. Degeaba: mirosul de deșeu atomic m-a forțat să-i deschid la loc, iar ei erau tot acolo, unul scrutându-mă În continuare de la Înălțimea unei stacane, malacul concentrându-se asupra unui nud feminin expus pe perete. Îl studia intens, mișcând ușor din buze, de parc-ar fi Încercat să pronunțe o literă ceva mai complicată, și din când În când zâmbea tâmp, semn că reușea să facă unele conexiuni Între elementele nudului și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]