2,721 matches
-
că nu a sosit momentul pentru o asemenea schimbare, ea urma să se facă numai odată cu modificarea întregului Cod Civil, ceea ce - în viziunea lor - mai putea dura ani îndelungați 1. Această atitudine a parlamentarilor a stârnit noi proteste ale asociațiilor feministe. U.F.R., în colaborare cu A.E.C.P.F.R. și cu alte organizații federate a convocat o mare adunare publică la București, care s-a ținut pe 28 februarie 1932 în sala Teatrului „Ventura”. Delegatele sosite din toate colțurile țării au condamnat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
aprinse s-au purtat și în jurul prevederilor Codului Penal referitoare la avort. Delegatele au cerut schimbarea articolului 246 al Codului în vigoare în ceea ce privea avorturile de orice natură, declarate fără discernământ drept crime și pedepsite ca atare. Unele dintre feministe, printre care Ortansa Satmary, considerau că permiterea avortului în caz de viol sau din motive medicale, preconizată de cei care lucrau la noul Cod Civil, nu era suficientă. Experiența femeilor consiliere, dar și numeroasele anchete sociale - observa Ortansa Satmary - atestau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
recomandate spre consultare guvernelor și parlamentelor care pregăteau unificarea Codului Civil, venind astfel și în sprijinul aspirațiilor asociațiilor de femei din țară1. Democrația mai presus de orice La congresele și la adunările organizațiilor de femei, dar și în paginile publicațiilor feministe, cum erau Gazeta femeilor, Cuvântul femeilor, Graiul femeii, Ziarul nostru, au fost formulate noi argumente spre a demonstra stringența dobândirii drepturilor politice integrale ale femeilor și a reprezentării lor în organele legislative supreme ale țării, în condițiile în care în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
țara la Congres. Pe lângă personalități de seamă ale vieții politice, culturale și științifice (Nicolae Titulescu, președinte de onoare, dr. N. Lupu, Gr. Trancu-Iași, Victor Eftimiu, Mihail Ralea, Petre Andrei, Lothar Radăceanu ș.a.), au făcut parte din Comitetul de inițiativă și feministele de prestigiu ca Isabela Sadoveanu și Ella Negruzzi. La apelul acestui Comitet de a crea comitete locale și de a organiza acțiuni comune antirăzboinice au răspuns și asociațiile de femei. La rândul său, Frontul Feminin a lansat un „Apel pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
septembrie 1936) și s-a alăturat celorlalte reprezentante ale organizațiilor de femei, susținând constituirea Reuniunii Universale pentru Pace (R.U.P.) și acțiunile acesteia.2 În zilele de 8-10 septembrie 1936, s-a întrunit la Constanța Marele Congres al Asociațiilor feministe, la care au fost reprezentate Federația Uniunii Femeilor Române (F.U.F.R.), A.E.C.P.F.R., Federația Femeilor Universitare, dar și o seamă de organizații politice, culturale și religioase. Profesoara Calypso C. Botez a prezentat un raport despre „Noile curente politice și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
care impunea femeilor „o permanentă fabricare a cărnii de tun” și „înregimentarea în detașamente de muncă forțată” pentru realizarea proiectelor revanșarde. Ea a condamnat participarea unor tinere la manifestările legionare, folosind „semne și saluturi” cu totul străine de scopurile mișcării feministe 2. Locul femeilor de toate vârstele, de toate categoriile sociale și profesionale - afirma membra A.E.C.P.F.R. - este în tabăra democrației, pentru că numai astfel puteau ele contribui la „o nouă așezare a vieții popoarelor, o viață sprijinită pe ordine legală, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
pentru că numai astfel puteau ele contribui la „o nouă așezare a vieții popoarelor, o viață sprijinită pe ordine legală, pe ordinea păcii, în care diferențele se vor soluționa numai de tribunale”3. De aceeași părere au fost și alte cunoscute feministe, printre care Maria Baiulescu, președinta F.U.F.R.; ea avertiza că se înșelau acele femei care făcând „cauză comună cu valorile extremiste, nădăjduiau că pot să-și dobândeaască drepturile”. În cuvântul său, Elena C. Meissner, președinta A.E.C.P.F.R., a întărit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
cale dezintegrarea statului român. Femeile au fost prezente la marile adunări antirevizioniste de la București, Cluj, Timișoara, Oradea, Arad, Constanța, Galați etc. La întrunirea A.E.C.P.F.R. ținută la București, pe 22 noiembrie 1936, în sala „Arta”, personalități de prestigiu ale mișcării feministe, Ortansa Satmary, Alice Voinescu, Cecilia C. Storck, Florica Georgescu ș.a., au dezavuat „tendințele nesăbuite ale revizionismului”. Ortansa Satmary a dat citire mesajului femeilor din Transilvania (transmis de Maria Baiulescu) în care ele protestau contra afirmațiilor lui Mussolini: „Astăzi după ce s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
să permită lărgirea dreptului de vot universal, incluzându-le și pe femei și reducerea numărului parlamentarilor, miniștrilor, subsecretarilor de stat și a onorariilor înalților demnitari etc.2 Alexandrina Cantacuzino a cerut oamenilor politici prezenți la întrunire să susțină sloganul mișcării feministe: „Totul pentru unirea și egalitatea între femei și bărbați, pentru înălțarea patriei române”3. Prof. Gh. Tașcă, în numele P.N.Ț., Titel Petrescu, din partea P.S.D.R. și Dem. Dobrescu, reprezentantul Comitetelor Cetățenești, au dat și cu acest prilej asigurări că susțin întru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
unirea și egalitatea între femei și bărbați, pentru înălțarea patriei române”3. Prof. Gh. Tașcă, în numele P.N.Ț., Titel Petrescu, din partea P.S.D.R. și Dem. Dobrescu, reprezentantul Comitetelor Cetățenești, au dat și cu acest prilej asigurări că susțin întru totul revendicările feministe. În schimb, delegatul P.N.L. și cel al Partidul Național Creștin au reafirmat punctul de vedere potrivit căruia, n-ar fi fost momentul favorabil pentru lărgirea drepturilor electorale și pentru reforme în general, avându-se în vedere criza politică prin care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
femei dreptul de a fi alese în senat de la vârsta de 40 de ani1. Feminismul și regimurile autoritare Documentele vremii confirmă că organizațiile de femei au văzut în noua constituție o încoronare a eforturilor lor de mai multe decenii. Presa feministă relata pe larg despre cuvântările rostite de personalități ale mișcării de femei la adunările festive, convocate pentru a exprima speranța că de acum încolo și femeile vor putea să exercite, alături de bărbați, drepturile politice integrale. La ședința festivă ținută în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
altor organisme sociale democratice, au aderat la ideea „armoniei sociale” și a „solidarității naționale”, opuse de către F.R.N. nesfârșitelor dispute politice, dar și orientărilor extremiste, antisemite. Principiul autorității regale a fost și el îmbrățișat, întărind astfel o veche tradiție a mișcării feministe, care vedea în dinastie un puternic factor de echilibru social. Promovarea ideii de selectare a „elitelor” prin muncă, în locul practicii distructive politicianiste, a câștigat organizațiile de femei, care au considerat-o drept acceptarea de către F.R.N. a unuia dintre principalele lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
de unii lideri social-democrați (ca Ion Fluieraș, devenit consilier la președinția Consiliului de Miniștri). În ciuda desființării breslelor, foștii lor conducători își exprimau, în numele muncitorilor și funcționarilor particulari, atașamentul și sprijinul față de șeful statului. La fel au procedat și cunoscute personalități feministe, fapt de înțeles în condițiile dramatice prin care trecea țara. A fost înființat (9 aprilie 1941) Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale, cu scopul de a coordona și controla activitatea tuturor instituțiilor publice și private care aveau atribuții în domeniul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
obținerea drepturilor lor integrale. Se sugera ideea că cine nu sprijină programul F.N.D. trece de partea dușmanilor democrației, dând apă la moară fascismului. Activistelor „resorturilor speciale pentru femei” din cadrul P.C.R. le revenea obligația să pătrundă în conducerea organizațiilor feminine și feministe și să le determine să accepte colaborarea cu coaliția politică, inițiată și condusă de P.C.R. Urmând directivele partidelor lor, Secțiile feminine ale P.N.L. și P.N.Ț. au refuzat să adere la platforma F.N.D., în timp ce Uniunea Femeilor Muncitoare din România (U
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
frunte cu Maniu și Brătianu - sunt dușmanii de totdeauna ai muncitorilor” și că ei ar fi fost la fel de periculoși pentru țară ca și „antonescienii și ciracii lor, legionarii”4. În discursurile rostite la Conferință se accentua ideea că, spre deosebire de „organizațiile feministe burgheze care luptă numai pentru revendicări feminine fără să se ocupe de problema socială”1, comisiile de femei integrate în F.N.D. aveau ca obiectiv înlăturarea orânduirii nedrepte și înlocuirea ei cu alta în care „să nu mai fie mizerie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
trei ani va trebui instaurat un regim după modelul sovietic, ceea ce presupunea înlăturarea monarhiei, lichidarea partidelor istorice, aparat de stat și militar represiv la adresa oricărei opoziții, reformă agrară și pregătirea colectivizării, izolarea țării față de Occident 3. Lichidarea celor câteva organizații feministe și de asistență socială care au supraviețuit evenimentelor din anii 1938-1945 a fost doar o chestiune de timp. La indicația P.C.R. urma să se înființeze „o singură organizație de masă”, care să înglobeze toate femeile organizate sau nu pe temeiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ca pe propriul lor program 2. Federația a fost prezentată opiniei publice, în mod tendențios, ca fiind prima mare organizație națională de femei care a aderat la mișcarea mondială a femeilor democrate. Era evidentă intenția de a minimaliza importanța mișcării feministe, îndeosebi din perioada interbelică și a legăturilor sale internaționale și de a înfățișa Federația ca unica organizație de femei democrată 3. Încercarea Ellei Negruzzi și a Piei Alimănișteanu de a închega „un bloc național al femeilor române” pentru a contracara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
se ocupe de problema femeilor numai organizațiile de partid”1. Astfel, s-a ajuns la dezorganizarea mișcării de femei din România, parte constitutivă a societății civile, cu bogatele sale tradiții, construită cu multă trudă și sacrificii de generații întregi de feministe. Mișcarea de emancipare a femeilor a avut aceeași soartă ca și alte mișcări și curente de idei liberale și socialiste din istoria contemporană a României, neputându-se manifesta timp de peste patru decenii, atât cât a durat regimul totalitar. Drepturile integrale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
și pe temeiul unor criterii politice sau de formală reprezentare etnică și profesională, o politică de natalitate falimentară, mortalitate infantilă ridicată, numeroși copii abandonați etc. Relațiile internaționale Trebuie spus însă că, înaintea acestui destul de dureros final, datorat vitregiei istorice, mișcarea feministă din România de după primul război mondial a înregistrat, pe lângă realizările, mai sus comentate, și succese remarcabile în afirmarea ei pe plan internațional. Potrivit tradiției sale, mișcarea de femei din România și-a intensificat și diversificat continuu în anii interbelici legăturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
a Femeilor, printre care și Elena C. Meissner, președinta filialei române a Alianței. Având în vedere că cele două organizații aveau obiective asemănătoare, s-a hotărât constituirea unei comisii care urma să elaboreze modalitățile de colaborare permanentă între ele2. Contribuția feministelor române a fost apreciată de opinia publică și de cercurile diplomatice. Elena Văcărescu, Elena Romniceanu, Alexandrina Cantacuzino, Elena Meissner au fost primite, împreună cu alte personalități ale feminismului internațional, de cancelarul Austriei, Schober, căruia i-au înfățișat realizările și proiectele mișcării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
au făcut o vizită de 3 zile în România, remarcând eficiența instituțiilor create pentru emanciparea femeii, în special activitățile inițiate de „Casa femeii” din București, considerate un model demn de a fi urmat 3. Luând cuvântul în numele C.I.F. și al feministelor din România, la cea de a XV-a Adunare a „Asociațiilor pentru Societatea Națiunilor”, (întrunită la Budapesta, în mai 1931), Alexandrina Cantacuzino a atras atenția asupra necesității transformării caracterului relativ pestriț etnic al zonei Europei Centrale și de Sud-Est într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
septembrie 1933) menit să contribuie la înfăptuirea „dezarmării morale”. Conform programului, a fost organizată la Praga, Serbarea Comemorării (La fete du souvenir, decembrie 1934) cu invitarea țărilor vecine. La întrunirea publică, ținută cu acest prilej, liderii F.I.D.A.C. și cunoscute feministe au vorbit despre importanța solidarizării națiunilor și etniilor în fața escaladării agresiunii fasciste. Au fost distribuite premii laureaților concursurilor interșcolare, care aveau ca temă rolul Societății Națiunilor în menținerea echilibrului european. S-a creat în România și o secțiune a tinerelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
să fie adunați, îngrijiți și protejați de bombe și de gaze toxice copiii, în caz de război 2. Delegația României a insistat și la sesiunea următoare a Societății Națiunilor (1939) pentru realizarea acestui proiect, susținut cu mare interes, îndeosebi de feministele din Anglia, care l-au și pus în aplicare cu succes. Alexandrina Cantacuzino va cere Congresului Internațional Feminin de la Washington (1944) să ia în discuție proiectul, cu atât mai mult cu cât, cu toate rezervele și obiecțiile, el a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
aflată sub direcția P.C.R. De altfel, alegerea Parisului pentru ținerea Congresului și prezidarea acestuia de Eugenie Cotton nu au fost întâmplătoare. Influența comuniștilor francezi era puternică în opinia publică, iar numeroase personalități culturale, științifice și politice, printre care și cunoscute feministe, vedeau în U.R.S.S. o garanție a păcii, iar în omul sovietic și în femeia sovietică, un model de emancipare. Cercetările recente au adus la lumină o seamă de dovezi care atestă controlul pe care-l exercita Moscova (și după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
a susținut mereu că interesul societății cere participarea la viața de stat a tuturor forțelor, a tuturor energiilor, prin urmare și a acelor energii, aptitudini, talente ce s-ar ivi în mai mult de jumătate din omenire, reprezentată prin femei. Feministele înțeleg deci, că după cum în familie colaborează cu fiii și soții lor, tot astfel să coopereze cu ei și în administrațiile publice unde se simte lipsa femeii, unde mentalitatea ei va completa pe a bărbatului, contribuind împreună la o muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]