2,319 matches
-
interior. Criticul plasează în opoziție eul comun și eul romantic, observând că "eul romantic se manifestă în chip nostalgic atunci când s-au pierdut siguranță și simplitatea" (1978, p. 304). În continuare, Hartman face câteva notații în marginea ideii de eu ficțional: "Întreaga confuzie din teoria literară modernă privitoare la eul ficțional, fie că acesta îl reprezintă pe scriitor în ipostaza de persoana, fie că îl reprezintă doar că persona, poate reflectă o dialectica inerentă în poezie între eul relativ conștient de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
observând că "eul romantic se manifestă în chip nostalgic atunci când s-au pierdut siguranță și simplitatea" (1978, p. 304). În continuare, Hartman face câteva notații în marginea ideii de eu ficțional: "Întreaga confuzie din teoria literară modernă privitoare la eul ficțional, fie că acesta îl reprezintă pe scriitor în ipostaza de persoana, fie că îl reprezintă doar că persona, poate reflectă o dialectica inerentă în poezie între eul relativ conștient de sine și eul din interiorul eului" (1978, p. 304). În
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care prinde contur dincolo de istoria de dragoste, esențială doar în structura de suprafață - problema libertății spirituale a individului forțat să se supună convenției. Romanul deschide de fapt perspectiva mai multor dimensiuni ale libertății - libertatea scriitorului, în calitate de creator al unui univers ficțional propriu, dar care, în ipostaza ideală, ajunge să îi scape de sub control; libertatea cititorului, care poate deveni la rândul său creator al unui univers secund construit pe temelia libertăților oferite de scriitor (situațiile artificial-ipotetice introduse în roman, finalul deschis etc
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
aceluiași Fowles. Pornind de la supoziția, „unanim acceptată în epoca în care se petrece povestirea”, că „romancierul e egalul lui Dumnezeu”, Fowles construiește un întreg discurs, în aparență rupt de materia epică a romanului, pe marginea libertății scriitorului în crearea universului ficțional propriu. „N-o fi știind el totul însă se străduiește să se prefacă a-l ști.” - afirmație pe cât ironică, pe atât de adevărată, în spiritul aceleiași dorințe permanente de ludic, de dinamism al construcției narative. Urmează apoi o întreagă serie
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
orice tentativă a acestuia de a-și asuma rolul în cel mai simplu mod cu putință, obligându-l, într-un fel, să se transforme dintr-un eventual lector pasiv într-un potențial lector activ, care să participe la crearea universului ficțional. Și de aici până la presupusa complicitate autor-cititor nu mai este decât un pas. Scriitorul devine „personaj” al propriului roman, lăsând impresia că poartă un dialog deschis cu potențialul cititor, dispus să intre în jocul ficțiunii romanești. Este însă numai o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
viață și de sevele proaspete ale naturii adresate unei iubite care nu întârzie să răspundă acestei invitații. Dar jumătatea promisă, eternul feminin, misterios și inefabil, nu va putea nicicând înlătura primatul maternal, sacralitatea imaginii mamei. Toate aceste incursiuni în lumea ficțională și nu numai evidențiază rolul decisiv al femeii și al mamei, candoarea și fragilitatea ei, puterea de jertfă, dragostea nelimitată, dăruirea permanentă, calități ce o plasează pe un piedestal, ce îi dau o aură de sacralitate. Mama în citate, maxime
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
să-i treacă, așezat, și întotdeauna înțelept, "Budulea Taichii" pe dinaintea ochilor, pentru că Budulea nu era numai al Taichii, ci și al nostru al tuturora. Împărtășind pretenția scriitorului, vom accepta că există un tânăr pe nume Budulea, zis Budulea Taichii, personaj ficțional creat prin referire ilocuțională. Instituirea acestei convenții textuale vizează structurarea numelui propriu ca axă pe care se va construi personajul literar. În plus eficacitatea intitulării este astfel probată de punerea în relație a titlului cu sensul global al textului, cât
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de altfel cunoscut al scriitorului și anume acela de a reda, cel puțin în intenție, culoarea locală și personajele veridice, în cazul mărturisirii din 1902 remarcăm o forțare nejustificată a limitelor romanului realist. Care e granița între document și spațiul ficțional în astfel de lucrări? Teoretic cel puțin, pentru Slavici, aceasta nu pare să existe. Scriitorul s-a confruntat cu o situație dificilă în realizarea narațiunilor istorice: absența unui fond-sursă pentru construcția eroilor și insuficienta stăpânire a perioadei istorice surprinse din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
propus altceva, anume să vadă în ce măsură și până unde limba influențează gândirea 81. Principiul relativității lingvistice și raportul dintre gândire și limbă au reprezentat preocupări și în alte domenii de cunoaștere, precum filosofia, psihologia socială și antropologia, inspirând, totodată, lucrări ficționale și invenția limbilor construite (eng., constructed languages). 2.4.2. Limba și stereotipiile sociale Stereotipiile sociale și rasiale sunt și ele cuprinse în limbă, aceasta participând, indirect, la condiționarea comportamentului de acceptare sau respingere, de toleranță sau discriminare. Richard T.
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în Versuri, Poezii populare sau Povestiri didactice, lumea pestriță a satelor și a târgurilor, țărani, negustori, preoți sau chiar intelectuali, se ghidează după o serie de principii de viață autentică, ce sunt insuflate, cu siguranță, de către autor. Și din scrierile ficționale, așadar, putem desprinde trăsături ale artei de a trăi a lui Creangă. Folosind cuvântul ca unealtă de exprimare a filozofiei de viață a personajelor sale, Ion Creangă își îmbogățește și am putea spune chiar că își construiește textele utilizând o
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mai permite niciodată ca francezii să aibă ocazia să spună: "Am fost înșelați." De aceea acum vă vorbesc deschis. A.3. Dimensiunea semantică globală este reprezentată prin ceea ce numim macrostructură semantică sau, mai simplu, tema globală a unui enunț. Caracterul ficțional sau nu al textului este, și la acest nivel, absolut esențial. Lumea reprezentată este fie imaginară, adică adesea supusă unei logici particulare, fie o lume guvernată de alternativa ADEVĂRAT sau FALS, în logica universului nostru de referință. Într-o povestire
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
adică adesea supusă unei logici particulare, fie o lume guvernată de alternativa ADEVĂRAT sau FALS, în logica universului nostru de referință. Într-o povestire introdusă prin "A fost odată ca niciodată...", naratorul operează o distanțare atât enunțiativă [A2], cât și ficțională [A3], el oferă cititorului/auditorului o informație cu privire la ancorarea enunțiativă non-actuală a lumii singulare ce urmează să se construiască neconformă cu legile care dirijează universul nostru de referință în funcție de care faptele relatate vor trebui evaluate. Un predicat precum: "Am visat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se regăsește chiar în acea operă. Cu alte cuvinte, efectul produs de text, acest act de "reconfigurare" a experienței cititorului pe care actul lecturii îl îndeplinește, nu este exterior textului și semnificației sale. Ricoeur realizează opoziția povestire istorică și povestire ficțională, plecând de la pretenția de adevăr prin care se definește cea de-a treia relație mimetică (1984: 12). Să subliniem, în treacăt, că tocmai acesta este și obiectul celei din urmă replici [3] a naratorului din Cei drepți, să dea sensul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
audiență sunt relatări mitice întrucât au caracteristici asemănătoare și îndeplinesc funcții similare cu ale miturilor. În acest sens, abordările contemporane ale miturilor pleacă de la felul în care este construită și imaginată lumea modernă, Marc Augé considerând că aceasta devine din ce în ce mai ficțională, întrucât mitul se transformă în ficțiune 275. În lumea modernă, metamorfoza mitului este generată de mass-media, în special de televiziune și media digitală. În opinia lui Marc Augé, televiziunea transformă realul în ficțiune, acesta ajungând la un moment dat să
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
emoționale, revărsări de dor, regret și iubire, schițele Vai, Vărmanul tată! și Roșu-aprins devin poeme de un lirism nefardat, imnuri întru neuitare pentru părinți, pentru cele mai dragi ființe. Ar trebui să ne-ntrebăm de ce scriitorul confundă, voit, realul cu ficționalul (5ămâne doar dragostea), cu toate că încearcă să ne convingă de faptul că între creator și creație nu se poate face confuzie (Surâsul cailor). însă știm prea bine că intertextualul a devenit de mult o marcă specifică scriiturii actuale. Tonusul negativist și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
se mai poate elibera de-acest impuls malefic. în comportamentul (acțiunile) ei recunoaștem ceva din trăirile unui cleptoman, Magda furându-și, cu bună știință, liniștea - care este un prețios dat divin. și cu un zâmbet amar am zice (ieșind din ficțional, firește!): Dacă ar fi cunoscut acel ghid de supraviețuire emoțională, scris de talter Riso, ce bine-ar fi fost?! și totuși, ne întrebăm: De ce-și supune prozatorul eroica atâtor experiențe de natură psihopatologică? în fond, Magda este o femeie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
adevăr și viitor, între prezent și veșnicie” (I. D. Sîrbu). Doar prin cuvânt se creionează „legătura cu noi înșine” (Vlad Zografi) și cu cei din jurul nostru. Prin cuvântul meșteșugit, putem pătrunde în spațiul dominat de bobul dătător de lumină, interpunând planului ficțional pe cel al propriului eu. Un eu - „agent al acțiunilor noastre originale și libere...” (Vasile Pavelcu) rn eu care nu doar să ne individualizeze, ci „Vă ne modeleze pe dinăuntru” (Vlad Zografi). și-n acest sens, merită a reține reflecția
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Cele șase capitole nu sunt „povestiri” (după cum notează autorul lor), etimologic concluzionând, ci adevărate studii de caz, pe teme care, deși par diverse, se întrepătrund, coabitează, prin argumentații de substanță. Deși ipoteza fiecărui eseu-studiu ne invită în miezul generos al ficționalului (cu referire la Sofocle, Euridice, Cervantes, Shakespeare, Molière, Dostoievski, Ionesco sau Beckett), argumentele și contraargumentele formulate ne ancorează în concret. Propunătorul nu recurge deloc la „speculații”. Subiectele abordate reprezintă traiecte de mare substanță (de profunzime analitică), prin „temeiul vieții”, după cum
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cunoaștere și de experimentare a unor subtile programe de gândire”. CĂOăuza sa „cerească”, divinatorie, i-a dezvăluit marile taine ale universului, „tainele Marii 5ăspântii” (gocul de smarald), devenind, astfel, un căOător „în 167 lumea cu patru dimensiuni” .8 Creația sa ficțională se impune a fi lecturată în „relație directă” cu textele filosofice ale sale, înnobilată fiind de un subtil simț al poeticului: „Raza de foc ce-și are-n ochii mei izvor / Atins-a a ta grațioasă umbră. / Spre inima-mi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de peisaj, atît de apreciate și, nu o dată, supralicitate de genul romanesc, cu cele patru variante, descrierea ornamentală, descrierea expresivă, descrierea reprezentativă și descrierea productivă, fiecare analizată, din perspectivă istorică, pe baza reflecțiilor teoretice, atît cît există, și a producțiilor ficționale personale ale scriitorilor, în modul de funcționare și funcțiile ce o caracterizează. Autorii scot în evidență faptul că descrierea are un rol primordial în devenirea textului, în sensul că permite povestirea și îi facilitează în același timp funcționarea referențială. Dacă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în care și ele le primesc de la aceasta. Ca istorici ai formei, vom urmări evoluția diferitelor funcții pe care autorii le-au atribuit descrierilor și, de aceea, ne vom servi atît de contextul reflecțiilor lor teoretice, cît și de producțiile ficționale propriu-zise. Abordate din punct de vedere poetic, mai multe probleme de funcționare textuală (descriere de acțiuni, metaforizări, alegerea de planuri din texte diferite) vor fi mai apoi reexaminate din punct de vedere lingvistic. Delimitîndu-se de relația dintre secvențele descriptive și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cresc și se înmulțesc bureții aceia fini care prețuiesc pînă la o sută cinzeci de franci [...]. J. Verne, p. 224 O altă marcă a adaptării discursului științific la cel literar, care ia forma, la nivelul textului, a unei secvențe enumerative ficționale, este recursul mimetic la practica citațională. Ea este direct folosită de personajul-narator (J. Verne), sau prin intermediul unui discurs raportat autorizat (G. Flaubert). (23) Printre ei am observat mai multe specii, pe care nu-mi fusese dat să le văd pînă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să participe la diegeză, dînd astfel iluzia priorității ei și a puterii de emanație. J. Neefs, p. 470 Revizuirea lui Flaubert confirmă acest lucru, descrierile întrețin mai puțin o relația mimetică cu referentul real decît o relația diegetică cu contextul ficțional. Va fi suficient să activăm aceste proceduri de intratextualitate 20 pentru a realiza descrierile productive pe care le vor sistematiza Proust și alți cîțiva romancieri moderni. Toți acești scriitori au lucrat, fiecare în maniera sa, la reducerea eterogenității dintre descriere
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să tacă, atunci cînd încetăm să mai simțim". La fel și A. Robbe-Grillet, în Pour un nouveau roman (p. 158), reproșează scriiturii realiste faptul că fondează coerența ficțiunilor sale pe teoriile explicative ale lumii, ilustrînd printr-o pseudo-analogie a universului ficțional cu lumea reală de referință: Să recunoaștem mai întîi că descrierea nu este o invenție modernă. Marele roman francez al secolului al XIX-lea, în special Balzac, este suprasaturat. [...]. Desigur, aceste descrieri au ca scop să ne facă să vedem
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pantaloni. Ținîndu-și strîns buzele, scuipă de cîteva ori puful din gură. Capetele găinilor atîrnă ușor, bălăngănindu-se. La modul general, descrierile productive au un rol "tranzitoriu", adică anumiți semnificanți din componența lor, printr-un proces de asimilare extinsă, contaminează segmentele ficționale care în mod obișnuit nu sînt legate din punct de vedere tematic. Astfel, tot în Leçon de choses (p. 154 și 155, 93, 99), o scenă erotică e influențată de un peisaj marin și, invers, un decor marin se regăsește
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]