26,857 matches
-
Roja, reia Tîrnăcop fără să audă, intrînd parcă în transă, așa se numesc meteoriții, fie că sînt corpuri feroase sau pietroase. În general fac parte din aglomerări cosmice care au traiectorii precise între planete. — V-am spus că sînt de fier, zice Roja mîndru, nu pentru asta mi-am turnat cenușă în cap, ca să mă mut într-un cort nenorocit, să trăiesc în provizorat și incertitudine. Îi dăm foc, dansăm în jurul lui și, imediat ce se răcește cenușa, ne apucăm de o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage după el poarta de fier pe rotile care huruie îngrozitor, n-aș vrea să fiu obraznic, dar v-aș fi putut trage un glonț în cap, așa, în timp ce așteptați să vă deschid. De cîteva zile avem consemn pentru toți nepofiții care pînă acum și-au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu mult norma, într-o chiulangioaică, o instigatoare. Mare pagubă, o auzeau protestînd în gura mare neștiind ce să mai creadă despre comportamentul ei nesăbuit, oricum în cîțiva ani se duce totul de rîpă, toată economia națională o să ajungă la fier vechi, o să se aleagă praful de întreg comunismul, iar după aceea o să ne înhațe capitaliștii, de-abia aștept să se întîmple ca să-mi dați dreptate, zicea. Una peste alta, se săturase de așa o viață de plictis, asta încercase să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se înghesuia, se călca în picioare, scandînd lozinci anticomuniste, înjurînd de mama focului, alese să nu se oprească din mers, conștient că fiecare clipă pierdută ar fi putut să-l coste scump. Își dădu seama de la distanță că gardul de fier care înconjura curtea interioară era păzit din loc în loc de santinele înarmate. În fața intrării principale se formase un grup mare de protestatari care, sub amenințarea armelor, fiind nevoiți să păstreze o anumită distanță de siguranță de la poartă, se grupaseră în semicerc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-și dea seama că în stradă s-au aflat și revoluționari pe bune, poate chiar eroi adevărați. — Eroi? Revoluționari? Unde? întrebă Roja, simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i se opresc în gît, de parcă niște degete de fier invizibile ar fi încercat să-l sugrume. Vă garantez eu că în țara asta n-o să-i găsiți nici dacă vă apucați să dezgropați toți morții, spune. Cluj, 2007-2010
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
d. Ratarea nu vine nici ea așa, singură, de capul ei. Pentru ratare Îți trebuie Înclinații speciale, miros aparte, un simț al onoarei peste medie și o conlucrare permanentă, cu... realul. Înafară de asta, trebuie să ai o voință de fier ca să nu mai Întorci niciodată capul, să te sacrifici pentru această ratare, să i te dedici cu Înfrigurare și pentru totdeauna. -La ce e bună ratarea, Antoniu, la ce folosește ea? -Ratarea, dragul meu Kawabata.... Antoniu face o pauză teatrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și un soi de consimțământ a tot ce este ,,dat de Dumnezeu,, ,erau prezente În ceea ce se Întâmpla În familia lui. La vârsta adolescenței s-a Îndrăgostit de box, pe care a Început să-l practice cu o disciplină de fier și o voință Întâlnită destul de rar la o asemenea vârstă. De ce tocmai box? Începuse să-l obsedeze musculatura lui pe care și-o admira tot timpul și boxul și se părea singurul sport din lume care te formează ca om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a umplut castronul alb cu salată de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și bem ceai. Sunt pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și citise pentru câteva vieți. Comuniștii i-au anulat actul de proprietate, dar, În mod miraculos l-au lăsat În continuare În cele două Încăperi. Stăpânea acest ,,regat al cărții,, ,cum Îi plăcea să-l numească, cu o mână de fier, și disciplina lecturii. Îi călcaseră pragul scriitori, academicieni, studenți, elevi, politicieni din vechiul regim, preoți, profesori, prinți și prințese care ajunseseră la munca de jos, chiar și cocote. Când a murit, era Într-un aprilie rece și ploios, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am spus. Ea își puse ambele mâini pe genunchii mei, se apropie de mine cu ochi strălucitori și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8 Gara Liverpool Street mirosea a sulf. Era invadată de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ajuns până la următorul felinar pâlpâind. Întunericul pătrunzător m-a Înghițit iar. Lucrurile au continuat astfel o bună bucată de vreme, destul de previzibil, aș putea spune, În timp ce transpirația mi se prelingea pe frunte și gura mi se umplea cu gustul de fier - până când claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur pe cât de delicios, pe-atât de evident, de la talpa pantofilor, fierbinte ca fierul Încins, până la firele de păr de pe gât, ridicați ca aceia ai periuței de dinți. — A fost excitant... Dora se uita la mine curioasă. Excitant? Da, poate că era cel mai potrivit cuvânt. A fost „excitant“. Cu capul Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată. De fapt, arată puțin ca un doberman jerpelit, așa că eu l-am numit pentru mine Dabermann. Stând la birou, am Încercat să-mi aranjez În minte ultimele idei pe care mi le aminteam Înainte ca umbrele cu pumni de fier să scoată și sufletul din mine. Totuși, Încercările lui Dabermann de a emoționa cartierul indiferent până la lacrimi Îmi perturbau gândurile Într-un mod tulburător. Sincer să fiu, se poate să fi devenit un pic sentimental. În duminica asta sângeroasă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe fostul căpitan al lui Wrangler, apărându-se stângaci de trei siluete energice, toate echipate, pare-se, cu mănuși de fier. Heino și Boris reușiră să-l scoată cumva pe Dabor din Încurcătură. Dar au reușit să domine terenul abia când li se alătură și Ivan Britz, care tocmai se Întorcea de la piață, numai mușchi și fără nici o remușcare. Doi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a anunțat la radio explozia primei bombe atomice, a zis cu glas tare: „Poate că asta ar avea efect“. Dar la omul ăsta nu-și făcea efectul nici un purgativ: frustrarea și furia îi ținea kișkes încleștate într-o strânsoare de fier. O altă năpastă pe capul lui era faptul că eram favoritul nevesti-sii. Ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, mă iubea și el. Și el vedea în mine șansa noastră de a fi „la fel de buni ca oricare“, șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că m-ar fi lăsatîn fața domnului - ce-ar fi avut de pierdut? De ce cuțitul, de ce amenințarea cu omorul, de ce are nevoie de această victorie atât de categorică și de distrugătoare - când doar cu o zi înainte și-a lăsat fierul pe masa de călcat și m-a aplaudat când mă agitam prin bucătărie repetând rolul lui Cristofor Columb pe care urma să-l interpretez în sceneta clasei a treia, Pământ la orizont! Sunt vedeta trupei de teatru a clasei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încercând prin asta să se curețe - cu aburi și cu un masaj viguros și-un somn lung și adânc - nervii adunați într-o veritabilă piramidă în ultimele săptămâni. Ne încuiem hainele de stradă în dormitorul de la etaj. Pe paturile de fier înșirate perpendicular pe dulapurile de haine, bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le pasă că Bubbles e o curvă. Mi-e frică și de faptul că sub fereastra de la bucătărie, pe care am de gând s-o șterg la primul pas ce s-ar auzi pe scară, se află un gard de fier forjat și risc să mă trezesc înfipt într-o țeapă. Bineînțeles că gardul la care mă gândesc împrejmuiește, de fapt, orfelinatul catolic de pe Lyons Avenue, dar acum sunt undeva între halucinație și comă și simt o slăbiciune ciudată, de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură. Ceva mai târziu, găsi brațele de fier ale scării de incendiu. Ascensiunea care urma o considera a fi partea cea mai periculoasă a Întregii afaceri, pentru că, deși scara de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea dinspre stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
femeie, trecu În revistă fără grabă Încăperea În care se afla, dar fiecare amănunt se așeză ordonat la locul său În memoria lui: ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ciudat. Foarte ciudat. Peste vagoanele-restaurant se lăsă brusc liniștea Îngrijorată despre care se spune c-ar fi semnul că un Înger trece pe deasupra. Dar prin liniștea făcută de oameni se auzi clinchetul paharelor pe mese, roțile huruiră pe șinele de fier, geamurile zornăiră și scânteile trecură prin Întuneric ca niște capete de chibrit Încinse. Prea târziu pentru ultima comandă, dr. Czinner apăru În vagonul-restaurant În mijlocul tăcerii, cu genunchii puțin Îndoiți, ca un marinar care se ține bine pe picioare pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul și zăpada erau dușmani care se aliau ca să-i Împingă Înapoi: vântul le tăia elanul și zăpada Îi orbea. Coral icni de durere, lovindu-se de un pilon Înalt de fier, cu un trunchi ca de elefant, care folosea la alimentarea locomotivelor cu apă. Grünlich era mult Înaintea ei, iar Czinner era puțin mai În spate și Își putea auzi efortul dureros al plămânilor. Pașii lor nu făceau nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în portmoneu să vadă cîți bani are. Du-mi tu mapa în dormitor zice ieșind. Se uită la ceas din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos lîngă cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i bună! Lasă cîinele și dă-i drumul spune cu vocea-i tărăgănată țăranul. Dumneata să taci! i-o retează șoferul. Ești obraznic! spune scurt profesorul. "Ne-am adunat din tîrguri și din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire a umerilor, săltîndu-se domol de pe scaun. "Nimeni pe lume nu ne va abate,/ Ești brigadier, ori nu ești brigadier" continuă Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Săteanu ia sticla de gît cu mîna stîngă, cu care face un semn, arătîndu-i lui Mihai drumul. Pătrund pe ușa rămasă deschisă, coboară cîteva trepte, holul se lărgește într-un fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]