57,520 matches
-
apoi anii grei de uitare. Primele sînt chiar efectul acestei neobișnuite îndemînări a pictorului, extinsă pe un spațiu foarte larg: îndemînare tehnică, îndemînare tactică, îndemînare strategică, îndemînare în actul de comunicare cu piața de artă și cu actorii ei individualizați. Figură artistică rece, mai degrabă absentă din punct de vedere afectiv, Eustațiu Stoenescu este disponibil pentru orice tip de solicitare și este prezent la orice formă de apel pentru că, în esență, el nu este prizonierul unei singure opțiuni. El nu participă
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
Cătălin Constantin La sfârșitul anului 2000, televiziunile și presa din lumea întreagă s-au întrecut în a descoperi și a prezenta figurile emblematice ale secolului XX. Dincolo de miza comercială, faptul vorbește despre nevoia de a măsura timpul prin oameni care fascinează. Protagonist nelipsit al acestor prezentări a fost Albert Einstein pe care, imediat după Primul Război Mondial, presa și editurile l-au
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
altă anvergură, care apoi, în administrare comunistă, l-a și surclasat. Să nu uităm însă că niște așezări de acest tip, poate chiar și mai mici, s-au salvat din anonimat prin mari nume ale locului. Dorohoiul e marcat de figura unui Enescu; în marea lui vogă, în drum spre Livenii natali, concerta curent în oraș. Apoi, un mai puțin cunoscut Dimitrie Pompei, pionier de școală românească de matematici. Dacă e să-mi asum un perimetru de spiritualitate, aceasta ar avea
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
în '67, apărea "Cronica", ai plecat de la ziar. Ți s-a făcut onoarea să fii chiar redactor la noul săptămînal? Da. Eram redactor pentru arte. Ieșisem dintr-un coșmar și trăiam altă viață. Făceam cronică de artă, interviuri cu marile figuri străine ce poposeau la Filarmonică, mergeam foarte des la București, unde domeniul artelor, prin confruntările lui franșe, muntenești, era teribil de tentant pentru molcomul provincial. Cel care avea deja destin dublu: de lefegiu într-o redacție, oricum civilizată, și în-verșunat
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
în jurul tău, în Iași, dar nu numai, cu care pictori intri în consonanță, în armonie, să zic așa? Am mai spus, mi-am dorit mereu repere înalte. Legăturile mele cu Bucureștii, în anii '70, m-au pus în contact cu figuri remarcabile, artiști care veneau, cu noblețea, cu boieria lor, dintr-un regat impozant. M-am bucurat de simpatia ce mi-o acorda Henri Catargi, maestru în adevăratul sens al cuvîntului, practicant palladyan tenace, artist de mare frumusețe morală. Odată, bătîndu-i
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
decît de acela provocat de fotografiile cu lesbiene siliconate din Hustler. Și ca să fie indubitabilă confuzia majoră în care autoritățile culturale se găsesc, citim în ziare că prefectul de Bistrița interzice spectacolul actriței Ada Milea sub motiv că în el figura și Sabin Gherman, autorul manifestului M-am săturat de România. E primul caz de cenzură din istoria postdecembristă. În aceeași zi, un procuror constănțean cu un nume desprins dintr-o telenovelă, dl Grigore Gill Julian, percheziționează redacția ziarului Telegraf în
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
din paginile revistei, ci faptul că responsabilii noștri cu arta și cultura se comportă pornografic. Pe lîngă acești periculoși pornografi de înalt nivel, cei dispuși să dea 49.500 lei pe un număr din Hustler nu sînt decît niște palide figuri de obsedați sexual.
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
a-l urma pe mincinos, pe hoț, pe sperjur și pe ticălos, chiar dacă știe că se agață de un pietroi ce deja se prăvălește spre prăpastie. Metafora "prăpastiei" a încetat de multă vreme să mai fie în România o simplă figură de stil. Hăcuim prin vampirismul nostru un biet trup ce poartă numele de țară, prefăcându-ne că ceea ce se întâmplă cu semenul nostru, sau chiar cu noi înșine, nu ne privește. Când cineva propune o soluție, fie n-o băgăm
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
a smuls, vineri, 2 iunie, pe-al unei domnișoare,/ pe bulevardul Lascăr Catargiu." Cultura populară este surprinsă și în alte ipostaze. Găsim comentarii poetizate la videoclipuri, la reclame televizate și nu scapă nici "băetzii" de cartier: "Tre ste spargi în figuri/ca băiat dă băiat/ care ești îmbălat/ în scuipații-a șpe guri" etc. Este destul de greu să identifici punctul de vedere din care notează poetul această realitate sumbră a cotidienelor și a "știrilor de la ora 5". La prima vedere poate
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
în viața privată: Yves Montand ori Simone Signoret. Fostul șef al R.G.-ului (nu știu ce se ascunde sub inițiale, autorul articolului nespunînd) povestește că, la preluarea conducerii instituției cu pricina, a primit cca 150 de fișe personale ale celor mai importante figuri din lumea culturală a Franței. Toate erau ținte ale vigilenței polițienești. Mai ales cele care călătoreau în Estul comunist. Referitor la amploarea și temeinicia acestor supravegheri, fostul patron precizează: "R.G. reprezintă un gestapo democratic. Facem orice, în afară de arestări și torturări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
aceea a lui Karl Jaspers: Responsabilitatea germană? Cine ar îndrăzni să scrie despre Prostia românească, așa cum André Glucksmann a scris La bętise? - recent publicată la București". În mediul românesc, de regulă, vinovăția se transferă asupra altuia. Spre a se păstra figura "superiorității" absolute a etniei noastre, obișnuim a incrimina Occidentul pentru că refuză să ne ajute, pe americani pentru că nu ne oferă necondiționat "clauza", pe maghiari pentru că ar complota neîncetat, pe evrei pentru că ar face un joc dublu ș.a.m.d. "Spiritul
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
ale literaturii, cum ar fi răsărirea lunii sau înmânarea unui buchet de flori femeii iubite, par evocate acum pentru întâia dată. Surprinzător, pentru cititorii sceptici, este faptul că prozatorul folosește, în numărul său de prestidigitație, pe scară largă metafora, străvechea figură de stil considerată de atâția specialiști uzată moral. Iată însă că în cazul său metafora, departe de a încărca textul și de a-l face de necitit, îl activează, îl șampanizează, îl transformă într-un mijloc de seducție căruia aproape
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Toma (cu un ton de ironie superioară, de sorginte teatrală), sau Alexandru Bindea (cu un umor "dilimache" în personajul unui doctor de nebuni pre nume Dilimanu) și, în sfîrșit, un nume nou într-un rol principal, Tomi Cristin (cu o figură foarte cinematografică și cu o vizibilă înzestrare pentru actoria de film). În ceea ce privește apariția actorilor în filme minore, părerile sînt împărțite. Există voci care susțin că orice participare e benefică ("Important e că existăm!", "te mai vede lumea", "e un exercițiu
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
într-o noapte, acum cîțiva ani, mă aflam în Africa de Sud. Am privit, reflex, cerul. Era cerul pe care-l știam din copilărie, cînd îl cercetam curios, cu cărțile lui Flammarion în minte. Stelele scînteiau la fel. Constelațiile se grupau în figuri splendide. Spuma Căii Lactee îmi era nespus de familiară. Și totuși, unde erau Carul Mare, Steaua Polară, Venus? Și ce anume purtau stelele pe care le vedeam? Cerul emisferei sudice sub care stăteam perplex nu era cerul meu. Era la fel de adevărat și
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalități care fascinează și contrariază deopotrivă. Actualitatea românească și universală a lui Cioran nu este una facilă, întâmplătoare, ci profundă și revelatoare pentru nihilismul faustic al umanității contemporane. Percepând gratuitatea pur estetică a figurii lui Euphorion, ca sinteză utopică a elenității contemplative și a europenității pragmatice, Ion Vartic punctează corect: Pentru că, de fapt, singura Europă reală, vie, e aceea faustică" (p. 46). Dimensiunea "evreiască" a ființării sale în lume, intuită de Cioran, este confirmată
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
un entuziasm tineresc, Ștefan Cazimir caută prin documente, ia o informație de aici, alta de dincolo, citește cărți prăfuite, urmărșete urme firave și înregistrează aproape tot într-un neîntrerupt și deosebit de migălos efort de a ne înfățișa autori sau doar figuri și întâmplări din epoci trecute despre care știe sau doar bănuiește (și nu se înșală) că se pot spune lucruri interesante. Așa apar ca din pământ savuroase articole despre C.D. Aricescu, un pașoptist cu spirit "întreprinzător și multiplu, discipol al
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
faptului cotidian", "poetă ludică" etc. Până, probabil, s-au plictisit... În schimb, Ion Barbu a făcut o altă caracterizare poeziei Dvs.: "Un cânt de mat argint al palei Nina/ Mai greu ca orbul lunii îl socot". Ne puteți evoca puțin figura poetului-matematician? Tot în Adevărul literar și artistic am încercat să descriu întâlnirea (providențială pentru mine) cu Ion Barbu, în 1946. M-a "uns" poet, adnotându-mi manuscrisul (La scara 1/1) în termeni superlativi. Deși era idolul meu întru poezie
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
pe ecran, dar evocîndu-i generic pe Led Zeppelin, Bob Dylan, Eric Clapton, David Bowie, Neil Young ori Joni Mitchell. Reconstituirea epocii este minuțioasă, pedantă chiar, de la elementele de costumație la instrumentele muzicale, de la hotelurile de popas pînă la meniuri ori figurile legendarilor fani (vezi adorabila copilă-femeie interpretată cu înșelătoare candoare de Kate Hudson). On road se produce despărțirea de pubertate, călătoria fiind deopotrivă o inițiere și o deziluzionare, căci eroul precoce este martor - mai mult sau mai puțin implicat - la experiențe
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
a deschis recent, la Centrul Internațional de Artă Contemporană, prima sa expoziție din București și din țară. Faptul că a deschis-o abia acum, la unsprezece ani de cînd regimul comunist, cu instituțiile sale - printre care la loc de cinste figura și cenzura -, s-a prăbușit în mod evident, spune destul de multe lucruri și de dincolo de spațiul artistic și așază într-o lumină specială arta lui Manoliu. Numai după acest exercițiu de un deceniu, pe jumătate anarhic, pe jumătate nesigur, într-
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în interior, la infinit, imaginea din afară, și la al cărei capăt ar trebui să se afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi care privește / un ochi care privește/ un ochi care privește
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
și la al cărei capăt ar trebui să se afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi care privește / un ochi care privește/ un ochi care privește/ un ochi care privește/ etc., încearcă să-ți imaginezi/ până la capăt/ această figură geometrică/ dacă poți" (Punere în abis). Acest "tu", impersonal, generic, pe care cititorul îl regăsește în mai multe poeme, pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
franchiste, atît de ostilă minorităților din peninsula iberică, scriitoarea barceloneză a supraviețuit, ea și orașul ei, pentru a dovedi o dată-n plus extraordinara capacitate de regenerare a unui popor a cărui independență a murit acum 500 de ani. Deși o figură adeseori asociată naționalismului catalan, Mercè Rodoreda evită cu tenacitate tentațiile unei literaturi politizante; e ceea ce se întîmplă în Oglinda spartă, cel mai cunoscut roman al scriitoarei catalane, publicat în 2000 de Editura Meronia. Pe de altă parte, acel cititor ce
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
sale. * Mult prea neobservat de presă a trecut discursul președintelui Iliescu în care acesta a tras o graniță limpede între Cotroceni și PRM, condamnînd fără echivoc nu numai extremismul xenofob și antisemit, ci și pe cei care ridică în slăvi figuri ale istoriei României care au făcut rău țării adoptînd puncte de vedere extremiste, xenofobe sau antisemite. E pentru prima oară că președintele Iliescu nu numai că își ia distanță de propagatorii extremismului, dar își expune clar poziția față de punctele sensibile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
realității naționale dar și dintr-o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri și alcool, de singurătate și înstrăinare, eșecuri și deziluzii, se naște o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
Editura Univers ne oferă o ediție nouă a lui Trakl, sub titlul Metamorfoza răului, reunind creațiile poetice antume și postume, un fragment de dramă și corespondență. Volumul e prefațat și tradus de Petre Stoica, iar coperta, pe care e reprezentată figura poetului schițată de Oskar Kokoscha, e realizată de Vasile Socoliuc. Printre texte sunt risipite câteva dintre portretele grafice, litografice și sculpturale ale lui Trakl în viziunea unor Hans Fronius, Tudor Jebeleanu, Valentina Boștină, și un facsimil. Dar pe pagina albă
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]