54,757 matches
-
pe gură și răgușește întru autonomia Ardealului - iar nu cu copii inocenți și tineri amorezați. Analiza clișeelor, șabloanelor, etnostereotipiilor riscă să devină ea însăși o colecție de clișee (pe invers), câtă vreme ratează sau ocolește probleme importante, ținând de esența ființei naționale, de fibra ei. Chiar exemplul lui Radu Pavel Gheo dovedește că, departe de a fi condamnat la naționalism turbat, românul ia forma vasului geografic de origine. Născut la Oravița, într-un spațiu multietnic și tolerant, de pluralitate a naționalităților
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
ne-ar permite. Iată, totuși, finalul, care este excepțional: Ea privește senină lanul de grîu care îi crește în loc de carne moale și vie în propriile ei palme pe falangele strîmbe Ea a trecut prin viața terestră ea a fost o ființă umană Iar acuma da acuma aproape că-i bine Pagina de revista revistelor are și sare, și piper. Rămînem în așteptarea unei infuzii de polemică și relaxare", stă scris despre recenziile de carte din România literară (cu exemplificări din nr.
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
care ne-a arătat că sunt domenii de investigație intelectuală care au o functie vitală în organizarea înțelegerii umane, în corespondență cu trei idealuri sau „idei regulatoare”. Aceste domenii și ideile lor corespondențe, le-a numit: 1) ontologia, care studiază Ființă, 2) psihologia, care studiază sinele și 3) teologia, care-l studiază pe Dumnezeu. Acum să nu credeți că autorul amintit sau noi, cu aproape cu 300 de ani mai deștepți decât el, putem formulă domeniile anterioare într-o structură ermetica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
care lumea, omenirea, nu prea (că olteanul!) există. Lăsând glumă la o parte, trebuie spus că orice act de înțelegere prin transpunere presupune o anume ,,trăire”, o participare (chiar și de natură subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul înțelegerii are ca statut esențial raportul existențial cu obiectul înțelegerii, cu prinderea din interior a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
într-un anume fel. În urmă transpunerii, obiectul cunoașterii devine modalitatea de a gândi, de a simți, de a se comportă, al celuilalt. Trebuie precizat că la acest obiect al cunoașterii se ajunge cunoscut tot prin gândurile, emoția etc., unei ființe umane, fapt nemaiîntâlnit la alte forme de cunoaștere. ,,Identificându-se rațional și afectiv cu partenerul, prin raportarea comportamentului obiectiv al acestuia la propria experiență verificată și ea obiectiv, în practică socială, individul dobândește acel tip specific de înțelegere a semenilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
teoria cunoașterii la Platon, locul în care lumea ideilor este și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist dialectica), greu de vorbit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist dialectica), greu de vorbit! În istoria gândirii omenirii, doar doi înțelepți s-au încumetat să rostească, nu întâmplător, cuvantul și să spună câte ceva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cuvantul și să spună câte ceva despre el. Primul, Parmenide născut la Elea, la începutul secolului V î.Hr.: ,,Vreau să-ți vorbesc (ci tu fii acuma cu luare aminte)/ Câte drumuri se pot gândi spre-a afla adevărul:/Unul, că este Ființă și nici va putea să nu fie;/Asta e drumul crezării (și lui îi urmeaz-adevărul);/ Celălalt că nu e Ființă, că trebuie nici să nu fie./ Calea această (ți-o spun) cercetată nu poate să fie,/Căci Neființă nu poți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vorbesc (ci tu fii acuma cu luare aminte)/ Câte drumuri se pot gândi spre-a afla adevărul:/Unul, că este Ființă și nici va putea să nu fie;/Asta e drumul crezării (și lui îi urmeaz-adevărul);/ Celălalt că nu e Ființă, că trebuie nici să nu fie./ Calea această (ți-o spun) cercetată nu poate să fie,/Căci Neființă nu poți s-o cunoști (să încerci e zadarnic)/ Nici să vorbești despre ea.” (Fragmentul 4, Diels, Vorso cratiker 4, I, 152
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vorbești despre ea.” (Fragmentul 4, Diels, Vorso cratiker 4, I, 152 - redat în traducere proprie de St. Bezdechi în Introducerea să la Parmenide, ediția 1943, p. 9) Într-o reformulare a noastră, celebra frază a gânditorului eleat ar suna astfel: Ființă este și nu poate să nu fie!. Nu vom aduce argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden decedat 26 mai 1976, Freiburg im Breisgau). Martin Heidegger, în celebra lucrare ,,Sein und Zeit" ,,Ființa și timp", 1927! Ce să facem, vrem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden decedat 26 mai 1976, Freiburg im Breisgau). Martin Heidegger, în celebra lucrare ,,Sein und Zeit" ,,Ființa și timp", 1927! Ce să facem, vrem sau nu, neamțul, tot neamț! Dar pentru că, indirect, cu câteva rânduri mai sus, am pomenit numele lui Kant, reamintim tuturor (mai mult sau mai putin deștepți, mai mult sau mai putin instruiți), ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cazul Eminescu”, “cazul Blaga“, “cazul Radu Gyr”, “cazul Dan Botta” etc. etc. cât de îngrozitor de eficiente sunt aceste metode ale “asasinatului în viață”!) - înseamnă că aburii infernali ai tiraniei deja ne-au cuprins și lucrează (cum altfel decât îndârjit-distructiv!), asupra ființei și fibrei personalității noastre! “Deșteaptă-te, omule!” ...sau, daca istoria rămâne un dat implacabil, “samsaric-renăscător” - “NAȘTEREMOARTE-RENAȘTERE” (de fapt, stimulat de forțe occult-infernale terestre, să renască și să prolifereze și să se fortifice aparent... intru veșnicie!) care trebuie judecat în toată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
s-a născut din furtună de a fi noi înșine dar condamnați să ne căutăm mereu. 1030. Numai dorul poate ști cât de mare poate fi clipă. 1031. Fulgeră-mi uitarea cu amintirea luminii din tine spre a-mi redescoperi ființă pierdută. 1032. Nebunia este surâsul unicului adevăr ce poate exista în această lume. 1033. Nu obosi Cuvântul Lui Dumnezeu cu întrebări despre El și creație fiindcă oricum nu-ți va răspunde. 1034. Alunga depresia, absurdul și deșertăciunea din lume și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Măriuca, au fost somate să părăsească urgent locuința, cu un singur geamantan, în care să-și ia numai câteva haine de strictă necesitate. Fără valori, bijuterii și alte obiecte, care figurau că sunt confiscate. În clipa plecării, când cele trei ființe întristate, aflate în derivă, au privit încă o dată agoniseală de o viață, au fost nevoite să suporte accesul de isterie al unei figuri sinistre, injurii ce ieșeau că un torent din gură noii locatare comuniste, beneficiara tuturor bunurilor, în mod
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil, la inevitabilă perversitate, treaptă inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat cumplită perioadă de degradare a ființei umane, în care ne selectam numai în funcție de interese și ne dușmănim în progresie geometrica. Respectul și onoarea au fost date uitării. Au devenit îndepărtate amintirile nostalgice. Tupeul, aroganță și violență au ajuns un cataclism. Apocalipsa nu mai trebuie așteptată. A
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poate nu le-am meritat. Remember VICTOR COROIANU De ce te joci, poete, cu cartea ceea-n mâna De parcă-i șoimul de umbre prin vis, la vânătoare? Nu-i joc, acesta, poate-i o boală, o răbdare Să nu se rupă ființă din sinele cel mare . De ce te joci, poete, cu orbul adjectiv? Nu-i orb, ci-ntrezărire în cealaltă parte... Ceva străin și totuși uman. E cuget al zborului captiv Cu aripi două, iată, chiar zborul le desparte. Mă rog că mie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de poliție fuseseră anchetați ore în șir, ceea ce i-a determinat să părăsească meleagurile natale unde nu se mai simțeau în siguranță. Într-o zi am primit o invitație de la ei și am hotărât să plec pentru a ocroti o ființă tânără care purta un vlăstar ce trebuia să se nască într-o țară liberă cu un climat de toleranță, unde demnitatea ființei umane este mai presus de interesele imunde ale politicii. Obținusem viza pentru Canada și îmi rezervasem biletul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Într-o zi am primit o invitație de la ei și am hotărât să plec pentru a ocroti o ființă tânără care purta un vlăstar ce trebuia să se nască într-o țară liberă cu un climat de toleranță, unde demnitatea ființei umane este mai presus de interesele imunde ale politicii. Obținusem viza pentru Canada și îmi rezervasem biletul de avion. Știind că este un drum fără întoarcere am zăbovit un timp pe străzile orașului meu drag de care mă legau atâtea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să vină: Căci din vecie tot ce-i viu Menit e suferinței Nici eu nu am putut s-o știu Când formă-am dat Ființei.” Înțelegem, prin versurile lui George Popa, ca și Creatorul, la rândul Său, are puteri controlate. De cine? Aici plutește încă misterul. „Mai sus de cer, mai sus de zei Misterul e esența. Acesta-i cel dintâi temei Ce-ntrece transcendență
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe care il organiza, lunar, ziarul ,,Teleormanul”. Se citea literatura bună, se prezentau creații originale, se interpretau, se comentau. Fac această mărturisire cel puțin din două considerente. 1. Pentru a reaminti ceea ce știu deo viața, ca ,,dintre numeroasele instrumente ale ființei omenești, cel mai uluitor este, fără putință de tăgada, cartea. DINCOLO DE TĂCERE - METAFORĂ EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RAPĂN « Îți mulțumesc, Juan Ramon, pentru că m-ai învățat să merg prin viață: nici grăbit, căci ,,timpul va zbura înaintea mea precum un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un fluture”, nici încet, căci ,,timpul va veni în spatele meu, ca un bou blând.” Așa stând lucrurile, am ales Calea mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O spun într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]