1,556 matches
-
ea însăși în-ființată și operând din primul moment al tuturor constituirilor (timporizărilor): judecata. Iar aceasta, ca ființare, deși este act constitutiv prin excelență, trebuie să fie, la rându-i, timpul, timpul său; și este, desigur: este judicativul. Pentru judecata care ființează constituind, judicativul cu tot ceea ce implică el este timpul (mai bine spus, ipostaza temporală proprie judecății). Dar, tocmai fiindcă subiectul logic este ceva în unitatea judecății, timpul acesteia identificat ființării înseși este judicativul. În ultimă instanță, judicativul este timpul judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale temporale, nu-l epuizează pe "este"; căci acesta, în esența sa, reprezintă ceea-ce-este, anume ceva care se poate sustrage timporizării, neprimind moduri temporale proprii ființării, și care reprezintă, în fapt, ființa însăși. Numai că sustrasă tuturor acestor acte constitutive, ființa ființa însăși trebuie să fie ca atare, "în același timp", act constitutiv și obiect constituit, corelativ, ceea ce o readuce la o situare în care am mai văzut-o odată: la identitatea cu logos-ul întreg; dar, de fapt, această mișcare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevăr are încă valabilitate și în absența reglementărilor judicative, în măsura în care ne putem gândi la o asemenea absență; poate că ea are, gândită astfel, o valabilitate chiar mai însemnată decât cea din orizontul judicativului. Oricum, în limite judicative, "este", ca (fiind) ființa, reprezintă adevărul. Lucrurile, acum, se ordonează astfel pentru aspectul alethic al judecății (și judicativului), în relația lui cu timpul: de o parte avem ființarea ca timp, de alta avem ființa ca adevăr; și amândouă, deși țin de elementele aspectului alethic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din orizontul judicativului. Oricum, în limite judicative, "este", ca (fiind) ființa, reprezintă adevărul. Lucrurile, acum, se ordonează astfel pentru aspectul alethic al judecății (și judicativului), în relația lui cu timpul: de o parte avem ființarea ca timp, de alta avem ființa ca adevăr; și amândouă, deși țin de elementele aspectului alethic, sunt semnificative și pentru cel funcțional (dat de structura originar judicativă S P). Totuși, în context judicativ, nici unul dintre aceste sensuri nu rămâne pur; în plus, se instalează, în mod
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiul noncontradicției. În contextul de față poate primi un sens și ceea ce unii filosofi contemporani numesc "ființa ființării". Desigur, aceasta este timpul; el reprezintă ființa, în măsura în care ființa este adusă, prin în-ființare "temporală", în condiție de ființare; dar el nu este ființa întocmai, fiind, în esența sa, întru ființare; acesta ar fi un prim act constitutiv care ia parte la construcția sensului "ființei ființării. Apoi, am putea concepe timpul ca fiind identic, în primă instanță, cu ființarea reflexivă și deschisă; acesta ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de valabilitate a acestor demersuri. De exemplu, dacă problema existenței divine nu poate fi orizontalizată strict judicativ, fiindcă nu poate fi acceptată diferența de orizont tematic și, desigur, ontologic, dintre ființare și Dumnezeu (sau dintre ființa ființării și Dumnezeu sau ființă și Dumnezeu), atunci ea este transformată într-o falsă problemă; o confirmare a sa este, totuși, îngăduită: fie la nivelul unor "fenomene anormale" sau al unor "iluzii" ale subiectului uman, fie la nivelul unor "fenomene" extraumane care pot fi măsurate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca survenire a viitorului, însă Celălaltul care capătă chip astfel nu este "autentic", ci însăilat din fel de fel de sensuri convenționale; el nu este, în esența sa, imanent propriului meu "eu" și tocmai de aceea, adică în virtutea faptului că "ființez eu", să ființeze și Celălalt. Oricum, constituirea Celuilalt pretinde o anumită autonomie a timporizării prin survenirea viitorului, care își desăvârșește sensul, totuși, prin timporizarea reflexivă a chemării trecutului și prin în-ființarea "mea" prin timporizarea ca prezentuire. Tocmai o reciprocitate constitutivă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viitorului, însă Celălaltul care capătă chip astfel nu este "autentic", ci însăilat din fel de fel de sensuri convenționale; el nu este, în esența sa, imanent propriului meu "eu" și tocmai de aceea, adică în virtutea faptului că "ființez eu", să ființeze și Celălalt. Oricum, constituirea Celuilalt pretinde o anumită autonomie a timporizării prin survenirea viitorului, care își desăvârșește sensul, totuși, prin timporizarea reflexivă a chemării trecutului și prin în-ființarea "mea" prin timporizarea ca prezentuire. Tocmai o reciprocitate constitutivă între "mine" și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care nu ar interveni cu nimic în ființare, care nu ar lăsa nici o urmă în lume, funcționând strict formal, ca un "cadru" al evenimentelor, foarte apropiat, ca reprezentare, de "cadrul"-spațiu pentru lucruri. Dacă în-ființează, timporizând, atunci este ceva, adică ființează el însuși; dar ființează într-un anume mod, anume în modul ființării pe care o în-ființează. Heidegger spune, pe bună dreptate, că "timpul nu poate fi deloc numit o ființare".218 Astfel, atunci când în-ființează ființarea conștientă, el se află în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu nimic în ființare, care nu ar lăsa nici o urmă în lume, funcționând strict formal, ca un "cadru" al evenimentelor, foarte apropiat, ca reprezentare, de "cadrul"-spațiu pentru lucruri. Dacă în-ființează, timporizând, atunci este ceva, adică ființează el însuși; dar ființează într-un anume mod, anume în modul ființării pe care o în-ființează. Heidegger spune, pe bună dreptate, că "timpul nu poate fi deloc numit o ființare".218 Astfel, atunci când în-ființează ființarea conștientă, el se află în modalitatea acesteia; în plus
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că temporalitatea reprezintă constituția fundamentală, de ființă, a Dasein-ului și condiția de posibilitate pentru orice relaționare a acestuia cu cele aflate în "lume", cu cele supuse fenomenului de intratemporalitate; Dasein-ul deține o poziție privilegită în orizontul intratemporalității, toate cele ce ființează în lume căpătând semnificație temporală (semnificația sa); așadar, centralitatea temporală în lume a Dasein-ului este neîndoielnică. Cele patru experimente filosofice privind timpul mizează așa cum am mai precizat de-a lungul acestei lucrări pe un privilegiu "temporal" al ființării umane. Acest
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilitatea unei experiențe "față către față", prin care Celălalt să fie cu totul altul față de "mine", să fie transcendentul ca atare; dar el, având astfel de sensuri, nu este mai întâi, ci El cu "mine" suntem; suntem noi, dar nu ființa. De altminteri, El-cu-"mine", sau ceea ce se întâmplă în experiența față-către-față, are o natură etică, nu ontologică: sensul este acela al ocrotirii Celuilalt, fiindcă se află, alături de mine, în singura ipostază care ne asigură împotriva destrămării Lui și a "mea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toată această desfășurare de sensuri prin reducția judicativă a ieșit la iveală și gândul poate, de asemenea, și rostirea și făptuirea despre ceea ce nu este încă, mai bine spus, despre ceea ce nu este încă ființă, fiind, tocmai de aceea, ne-ființă. Însuși Parmenide "conceptualiza", cum știm, și ne-ființa alături de ființă. Dar sensul de ne-ființă nu ne poate reține, acum, pentru lămurire. Condițiile pe care le pretinde, pentru aceasta, sunt de altă natură decât cele proprii dictaturii judicativului, deși în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a ieșit la iveală și gândul poate, de asemenea, și rostirea și făptuirea despre ceea ce nu este încă, mai bine spus, despre ceea ce nu este încă ființă, fiind, tocmai de aceea, ne-ființă. Însuși Parmenide "conceptualiza", cum știm, și ne-ființa alături de ființă. Dar sensul de ne-ființă nu ne poate reține, acum, pentru lămurire. Condițiile pe care le pretinde, pentru aceasta, sunt de altă natură decât cele proprii dictaturii judicativului, deși în chiar orizontul acesteia s-a înfiripat acest gând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma "noțiune" a gândirii și rostirii, dar, de fapt, la subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de fapt, la ne-ființă). Analiza semantică și metafizica post-ontologică sunt, de fapt, disciplinele proprii judicativului regulativ; dar tocmai de aceea, ele aparțin normativității analitice și, respectiv, dialectice. Faptul că semantica și metafizica post-ontologică s-au constituit de sine stătător de curând, în istoria culturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest orizont a fost susținut de la începutul acestei lucrări. De fapt, retragerea timpului înțelegând prin aceasta concentrarea sa în funcția modelatoare, supra-temporală devine evenimentul originar pentru judicativul regulativ. Din acest motiv au căpătat sensuri proprii "obiecte" de felul: nimicul, ne-ființa (dar, cumva, și ființa, în diferența ontologică, ori numai aceasta din urmă în sine), toate netimporizate în sensul unei constituiri temporale depline sau, prin urmare, nevizate de lumina vreunui eveniment. Pe de altă parte, condiția de eveniment nu poate fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imaginii. Cred că acesta poate fi conceptul. Iar primul concept într-o ordine de lucru care ține seama de rezultatele demersului de față pe tema dictaturii judicativului nu trebuie să scape din vedere ceea-ce-este, chiar în înțelesul său judicativ, anume ființa; dar în așa fel încât nu "imaginea" acesteia să fie semnificativă așa cum este ea în orizontul judicativului constitutiv -, ci conceptul ei ca atare: Fi-ul (poate chiar Fiul). Paradoxal, tocmai conceptul și nu imaginea este fapt al Eului-Trup, ca eu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în mod propriu, predicate, ele ar putea fi gândite, în context platonician, non-predicativ, măcar în privința legăturii ultimelor patru cu prima dintre ele, anume ființa, și cu ceea ce este diferit față de aceasta (și doar formal este opus contradictoriu acesteia), anume ne-ființa. E drept, ele pot fi luate și ca reprezentând, pe rând, un gen comun al tuturor celor ce ființează, prin urmare cele cinci genuri pot fi luate și predicativ (cu sensul deplin de categorie), cel puțin în direcția regulativității acestuia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prima dintre ele, anume ființa, și cu ceea ce este diferit față de aceasta (și doar formal este opus contradictoriu acesteia), anume ne-ființa. E drept, ele pot fi luate și ca reprezentând, pe rând, un gen comun al tuturor celor ce ființează, prin urmare cele cinci genuri pot fi luate și predicativ (cu sensul deplin de categorie), cel puțin în direcția regulativității acestuia (a simplei exprimări, poate chiar a exprimării adevărate). 43 Ar fi de semnalat trei "locuri teoretice" care dezvăluie faptul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de deschidere". Cf. Paragraful 33 din FT. 175 Cf. PICT, Partea pregătitoare, cap. II; pp. 60-142. 176 FT, p. 217. 177 FT, p. 205. 178 "Acest altceva care se opune în chip absolut oricărei ființări este non-ființarea. Însă acest Nimic ființează în mod esențial în calitate de ființă." Heidegger, "Postfață la 'Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 283-284; Cum se explică faptul că ființarea se află pretutindeni în prim plan și reclamă pentru sine orice 'este', pe când ceea ce nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totdeauna predicat al unui subiect." Ed. Bezdechi, p. 254); A se vedea, pentru comentarii la noțiunile de individual și universal, în sens logic și ontologic, și Alexandru Surdu, Teoria formelor prejudicative, I.1, 2, 3, 5. 227 "... nimic din ceea ce ființează ca universal în lucruri nu e substanță și nimic din ceea ce se afirmă ca predicat în comun despre mai multe lucruri nu privește o ființă determinată, ci o calitate anume a altui lucru." Aristotel, Metafizica, VII (Z), 13, 1038b 1039a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experiența muzicală și opera de artă sunt considerate ca fiind formele supreme ale religiei. În ceea ce privește creația muzicală, există o viziune totalizantă și autonomă. Opera muzicală autentică este considerată ea însăși o „celebrare”, dincolo de locul și momentul în care trebuie să ființeze. Estetica sentimentului religios al muzicienilor din perioada romantică se îndrepta într-o direcție opusă creștinismului tradițional: în locul Dumnezeului lui Isus Cristos se făcea referință la divinitatea Naturii sau a Infinitului; sentimentul religios era înțeles și trăit ca o realitate pur
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru ce ocuparea Basarabiei și a Bucovinei de Nord constituie pentru națiunea română una din cele mai grele lovituri pe care o națiune conștientă a suferit-o cândva. În împrejurările acestea tragice, Academia Română care, de trei sferturi de veac de când ființează, a continuat să reprezinte unitatea culturală a poporului român de pretutindeni, a îndurat cea mai grea lovitură din câte se pot închipui. De aceea ea, în durerea ei, se adresează către Academiile surori din lumea întreagă pentru a le împărtăși
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
au fost, efectiv, Înghețate timp de peste cinci decenii, au fost acelea mai ,,Îndepărtate” de materialismul istoric: sociologia fenomenologică, axiologică, spiritualist-creștină, voluntaristă. Cu toată ostracizarea oficială a acestei științe, s-au manifestat o serie de izbucniri târzii ale acumulărilor sociologice existente. Ființa o masă de sociologi profesioniști care continuau să practice o sociologie mascată În cadrul altor discipline (economia politică, statistica, igiena socială, etnologia și antropologia) și instituții ca Direcția Centrală de Statistică, Institutul de Igienă, Institutul de Cercetări Economice. Influența vechii Școli
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și a codului. La Tinnarosen, la muzeul Kystens Arv am avut prilejul să participăm la o extrem de interesantă lecție teoretică și practică despre construcția ambarcațiunilor de pescuit și despre pescuitul Însuși pe coastele norvegiene, de altădată, și nu numai. Aici ființase cu secole În urmă o școală practică pentru ucenicii și viitorii meșteri În construirea ambarcațiunilor, școală la care veneau tineri interesați din toată Europa Centrală și de Nord. După Tinnarosen, ne-am oprit la fortul Hysnes, până de curând o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]