12,882 matches
-
variantă oarecum sceptică, ușor temperată prin luciditate și supraveghere cerebrală. Coborît, pe de o parte, din memoria peisagismului complex al Școlii de la Baia Mare, în care se revarsă cam toate tendințele europene ale timpului, și, pe de altă parte, dintr-o filozofie abstractă a peisajului citadin și a fabulației propriu-zise, dintr-o continuă utopie a acestora, Bochiș reușește, finalmente, un lucru surprinzător: el subminează ideea de peisaj natural și de spațiu public, adică anihilează reperul exterior și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
la rîndul său dator să o servească în mod specific, adică să celebreze principalele evenimente politico-sociale petrecute în Principate; și, mai ales, să devină campionul unei arte a politeții, al unei arte utile și celorlalți, nu doar autorului însuși. Dincolo de filozofia ei intrinsecă, poezia lui Alexandrescu descinde la început din Lamartine și din Heliade, traducătorul poetului francez. Poemele meditative ale ediției din 1838 (prima ediție ce cuprinde mai ales compuneri originale), apoi totalitatea meditațiilor compuse în jurul anului 1842 (celebrele Umbra lui
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Sorin Lavric Valoarea unei lucrări de filozofie se măsoară după numărul de controverse pe care le poate provoca. Cu cît e mai supusă posibilității de a da naștere polemicilor, cu atît durata ei de viață este mai lungă. În schimb, dacă nu reprezintă un atentat împotriva gîndirii
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
cît e mai supusă posibilității de a da naștere polemicilor, cu atît durata ei de viață este mai lungă. În schimb, dacă nu reprezintă un atentat împotriva gîndirii oficiale, posteritatea ei poate fi compromisă. Calitatea aceasta subversivă a cărților de filozofie este cu atît mai ciudată cu cît efectul lor se insinuează încet și fără zgomot, neavînd nevoie de scandal sau de umori militante. Scrise în singurătate și publicate pentru un număr restrîns de cititori, ele izbucnesc în atenția colectivă numai
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
de un răstimp de incubație înainte să molipsească mințile oamenilor. Iar atunci cînd o fac, dezbaterea pe care o iscă pare să fie defazată în raport cu temele presante ale zilei. De aceea, mai toate cărțile care au făcut epocă în istoria filozofiei au părut a fi întîrziate în raport cu spiritul vremii. De fapt, în asta a stat și norocul lor: dacă ar fi fost pliate pe moda clipei, ar fi dispărut odată cu ea. Spengler, Heidegger sau Carl Schmitt au scris în contra curentului dominant
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
după ce le-a privit printr-o lupă nedeformatoare, le analizează pe un ton de serenitate neșovăielnică, dovadă că problemele asupra cărora se apleacă au acel iz inconfundabil al temelor clasice: aparent depășite, în realitate actuale. Ciudățenia temelor clasice - iar în filozofie mai toate temele sunt "clasice" - este că par clasate sub unghiul interesului pe care ni l-ar putea suscita, căci tot ce e clasic e acceptat cu indiferență, fără reacții de respingere sau încuviințare. Clasic e ceea ce e clasat din
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
e clasic e acceptat cu indiferență, fără reacții de respingere sau încuviințare. Clasic e ceea ce e clasat din punct de vedere al atitudinii la care ne îndeamnă: neutralitate blazată și suficientă. De aici și senzația atît de răspîndită că la filozofie ne pricepem cu toții. În realitate, vetustimea ideilor clasice e cît se poate de înșelătoare, dovadă că, cu toată vechimea lor evidentă și neschimbătoare, ele hrănesc în continuare gîndirea contemporană. Altfel spus, tocmai fiindcă temele gîndirii lui Husserl sunt clasice, putem
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
parcurse în fugă, te scot din matca gîndurilor obișnuite. Căci te rup de rețeaua obișnuințelor și te transpun într-o zonă de dificultăți la care nu ai stat niciodată să reflectezi din proprie inițiativă. În fond, rostul unei cărți de filozofie este să te smucească, să-ți zdruncine opiniile, silin-du-te să accepți că lumea poate apăra cu totul altfel decît ești obișnuit să crezi. În privința asta, Husserl e emblematic. Un gînditor clasic, pe cît de inactual, pe atît de modern.
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
nedescris a acestei fe-mei de-o frumusețe cotropitoare (și mamă, și amantă, și negustoreasă, și gânditoare, și ispititoare), stând cu spatele la un tablou, aflat pe perete, al "Judecății de apoi", iar cu fața spre masa acoperită de bogății. Sigur că, în filozofia creației lui Vermeer, avem de-a face cu o alegorie. Dar pentru mine sensurile la care se gândea artistul sunt de natură secundară. Nu mă fascinează - așa cum îi fascinează pe specialiștii în tehnicile preparării vopselelor - nici explicațiile privind materiile prime
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
întîlni mai multă frumusețe decît în viața noastră concretă. Între rafturile acestei biblioteci și-a scris Ion Papuc o parte din cărți, mai ales volumele reprezentînd antologii de eseuri publicate în ultimii ani în Convorbiri literare. Ultima carte, Scriitorul de filozofie, vine în prelungirea volumelor Cu fața spre trecut (Editura Vergiliu, 2005) și Litere și filozofie (România Press, 2007). Parcurse cu gîndul găsirii unui tipar în care poate fi încadrat autorul, paginile lor îți dezvăluie cîteva trăsături din a căror îmbinare
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
scris Ion Papuc o parte din cărți, mai ales volumele reprezentînd antologii de eseuri publicate în ultimii ani în Convorbiri literare. Ultima carte, Scriitorul de filozofie, vine în prelungirea volumelor Cu fața spre trecut (Editura Vergiliu, 2005) și Litere și filozofie (România Press, 2007). Parcurse cu gîndul găsirii unui tipar în care poate fi încadrat autorul, paginile lor îți dezvăluie cîteva trăsături din a căror îmbinare îi putem face portretul. Mai întîi, autorul nu scrie decît despre teme care îl preocupă
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
nu cunoșteau mijloacele actuale de fixare și apoi de difuzare de care beneficiază un text poetic, în modernitate." (p. 267) Oricum, e formidabilă forma prin care prefațatorul dă glas acestei ispășiri editoriale. Cele 18 eseuri cîte numără volumul Scriitorul de filozofie confirmă deprinderea autorului de a nu scrie decît despre oameni sau probleme care îl preocupă. Și indiferent că e vorba de Paul Celan sau Constantin Noica, de Mircea Vulcănescu sau de unchiul său, Ion Papuc, mort la Gherla în timpul reeducării
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
obiectul lui de studiu. Cazurile acestea nu-s rare. Sunt atîtea cărți de analiză care au fost scrise din vanitate creatoare sau din orgoliu bibliografic și de pe urma cărora nu a rămas nimic. Mircea Flonta este un caz fericit. În lumea filozofiei românești, rolul de exeget al lui Wittgenstein i se potrivește ca o mănușă. E ca și cum coerența și logica minții sale s-au înșurubat perfect în filetul cărților gînditorului austriac, rezultatul fiind o exegeză a cărei principală virtute este că-ți
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
scrise totuși în așa fel încît să poată fi citite și separat. Primul studiu se concentrează asupra relației, în felul ei unică, între personalitatea și gîndirea lui Wittgenstein. Cel de-al doilea este, în principal, o încercare de a situa filozofia lui de tinerețe. Ultimele trei își propun să scoată în evidență, din perspective diferite, profilul cu totul aparte al gîndirii sale de mai tîrziu. Toate aceste studii au fost scrise în ultimii doi ani, pe fundalul unor preocupări intermitente pentru
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
lui de tinerețe. Ultimele trei își propun să scoată în evidență, din perspective diferite, profilul cu totul aparte al gîndirii sale de mai tîrziu. Toate aceste studii au fost scrise în ultimii doi ani, pe fundalul unor preocupări intermitente pentru filozofia lui Wittgenstein, care au o vechime de peste douăzeci de ani." (p. 9) Că Wittgenstein e foarte greu de prins în formule explicative o știu toți cei care au încercat să-i înțeleagă cărțile sau să-i intuiască personalitatea. Căci, pe
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
el editorii vremii, Jagoda și Braumüller, care vor refuza să-i tipărească manuscrisul. Refuzurile primite îi vor spori lui Wittgenstein aversiunea față de lume, ele contribuind indirect la însingurarea lui. Timp de 10 ani nu va mai scrie nici un rînd de filozofie și, întorcînd spatele Vienei culturale, se va retrage în Alpii austrieci, profesînd meseria de învățător în cîteva cătune izolate de munte (la Trattenbach și Otterthal între 1920 și 1926). Din păcate, își va da demisia din învățămînt în urma unui incident
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
dat demisia din învățămînt și s-a întors, la sfîrșitul lui aprilie 1926, la Viena." (p. 49) În 1929 va pleca în Anglia, unde va rămîne de altfel pînă la sfîrșitul vieții. Aici își va da doctoratul și va preda filozofie la Universitatea din Cambridge, reîncepînd totodată să-și scrie partea a doua a operei. Numai că, dacă în Tractatus afirma că, din punctul lui de vedere, toate probleme filozofiei erau definitiv rezolvate în paginile lui, în "Cuvîntul înainte" din Cercetări
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
la sfîrșitul vieții. Aici își va da doctoratul și va preda filozofie la Universitatea din Cambridge, reîncepînd totodată să-și scrie partea a doua a operei. Numai că, dacă în Tractatus afirma că, din punctul lui de vedere, toate probleme filozofiei erau definitiv rezolvate în paginile lui, în "Cuvîntul înainte" din Cercetări filozofice (1945) avea să mărturisească: "De cînd am început să mă ocup din nou cu filozofia, și anume de acum șaisprezece ani, a trebuit să recunosc greșeli grave în
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
că, dacă în Tractatus afirma că, din punctul lui de vedere, toate probleme filozofiei erau definitiv rezolvate în paginile lui, în "Cuvîntul înainte" din Cercetări filozofice (1945) avea să mărturisească: "De cînd am început să mă ocup din nou cu filozofia, și anume de acum șaisprezece ani, a trebuit să recunosc greșeli grave în ceea ce am scris în acea primă carte". (p. 196) Mai rar o asemenea răbufnire de sinceritate din partea unui filozof care concede să-și recunoască limita încercărilor anterioare
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
trecerea de la Tractatus la Cercetări marchează nu o dezvoltare mai mult sau mai puțin continuă pe aceleași căi ale gîndirii, ci o schimbare fundamentală a orientării ei. Nu voi susține că acesta este un caz unic, fără precedent, în istoria filozofiei, chiar dacă par să existe bune temeiuri pentru o asemenea presupunere." (p. 230) În plus, nu e ușor să alegi între cele două ipostaze ale acestui gînditor. Pe care din cei doi Wittgensteini să-l preferi? Pe cel apodictic și ezoteric
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
că despre lucrurile despre care putem vorbi clar merită să vorbim, dar că, în schimb, despre cele care nu putem vorbi trebuie să tăcem? Sau, dimpotrivă, merită să-l preferăm pe gînditorul sceptic și rezervat din Cercetări, care considera că filozofia, departe de a fi o teorie despre lume, este de fapt o încercare de a clarifica problemele de limbaj ale oamenilor? Potrivit lui Mircea Flonta, există două prejudecăți din cauza cărora ne este foarte greu să ne apropiem de partea tîrzie a
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
de partea tîrzie a operei lui Wittgenstein. Prima prejudecată este că filozoful ar fi nutrit o adîncă aversiune față de metafizică, motiv pentru care în ultimele decenii de viață ar fi intrat în pielea unui "atotdistrugător" care a măturat toate reperele filozofiei tradiționale. A doua prejudecată este că, din repulsie față de precaritatea constitutivă a gîndirii abstracte, Wittgenstein s-ar fi îndreptat instinctiv spre gîndirea comună a omului normal, spre gîndirea de bun-simț a lui gesunder Menschenverstand (intelectul sănătos, simțul comun). În realitate
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Fredericksburg, Virginia. La acest colegiu, în anii 1947-1950 a predat și a locuit Matila Costiescu (ca să folosesc numele patern). Soția sa îl însoțea firește. între 1945 și 1947 a predat la Los Angeles, University of Southern California, în departamentul de filozofie " cursuri nu numai de esteticîă dar și de semantică, sau de filozofia științei. Am notat că biblioteca Colegiului Mary Washington, pe-atunci foarte distins, să nu spun snob, conține și azi un număr de cărți ale savantului diplomat: întîi Couleur
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
locuit Matila Costiescu (ca să folosesc numele patern). Soția sa îl însoțea firește. între 1945 și 1947 a predat la Los Angeles, University of Southern California, în departamentul de filozofie " cursuri nu numai de esteticîă dar și de semantică, sau de filozofia științei. Am notat că biblioteca Colegiului Mary Washington, pe-atunci foarte distins, să nu spun snob, conține și azi un număr de cărți ale savantului diplomat: întîi Couleur du monde, memoriile sale adică, atît în originalul francez, cît și în
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
cărții și nu le permite escrocilor să se strecoare, pentru că un cititor este ca un îndrăgostit: aprig, luptător, perseverent, uneori fanatic. Aceasta este puterea cititorului de romane și a cititorului de almanahuri, a cititorului de bloguri și a cititorului de filozofie. Un cititor, fie că este la prima lui pagină ori trecut prin toate bibliotecile lumii, este la fel de credincios cuvântului scris, în numele căruia, adeseori, este dispus să ucidă ori să moară. În mod normal, cititorul se manifestă în toate zonele vieții, mândru
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]