3,915 matches
-
Ce surpriză. Iar dacă este dorința Seniorului Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că, de o bună bucată de vreme, n-am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să execut un dans final. Apoi, întorcându-se spre însoțitorii săi, întrebă: — N-avem tobă, dar n-ați vrea voi să bateți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cataclismul și nu a fost crezut de contemporani și de istoricii secolelor următoare. După 1500 de ani, săpături întâmplătoare aveau să-i dea dreptate, confirmând dispariția celor două orașe romane. Ziua următoare, ziua Crăciunului, am fost invitat la masă la finii Brătuleanu, simțindu-mă ca în familie. Simt că sunt iubit de ei și că ei sunt familia mea apropiată. După masă sunt sunat din București de soția lui Cosmin care, cu cei doi copii, a venit să facă sărbătorile în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
România, fiindcă în momentul decisiv, în loc de unire, Ion Iliescu și guvernul post-decembrist s-au grăbit să recunoască independența noului stat, nevrând să deranjeze Moscova. Cu două ore înainte de a se termina Anul Nou, am participat la Revelionul organizat de familia finilor Brătuleanu, cu belșug pe masă, cu multă voie bună, cu lumină în inimi și suflete, dar și cu o măsurată cumpătare. Doar discuțiile cu schimburi de idei au avut o largă prioritate, însoțite de bune urări de sănătate în noul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
al aducerii-aminte - punând pe primul plan telefonul și urările primite de departe de la Mariana și Cosmin. Și dacă mai adaug și faptul că la televizor e un program muzical bun și că la ora 11 sunt poftit la masă de finii Brătuleanu ca în familie - poți să nu te simți mulțumit că exiști? Apoi, în orele serii, am ascultat un excelent program de romanțe și tangouri care m-au transpus în anii tinereții. Din această cauză am o adevărată satisfacție moral-intelectuală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
solicitat, totuși, i-am dat o serie de informații privind data când a avut loc această abominabilă crimă asupra culturii din Antichitate. Am primit și alte telefoane. La masa de prânz am fost, ca de obicei la zile mari, la finii Brătuleanu, familia mea din Bârlad și mult apropiată ca distanță față de nepoatele mele de aici. Pot spune că m-am simțit excelent, că-mi păstrez aceeași sănătate fizică robustă, iar din punct de vedere psihic-intelectual - Har Domnului! În a treia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bordul personal, fără să fie oprit de poliție, ba din contra aceștia îl păzesc și stau pe aproape ca la o adică, să-l poată scoate în siguranță din șanț. El a insistat la modul dezinteresat, așa a declarat un fin al său mare importator de cauciucuri Michelin. Așa o fi, spun românii, fiindcă și Guță manelistu a zis „că Băsescu nu ne minte”. Românii, ca niște adevărați descurcăreți ce sunt, potrivit părerii unanime, acum au cam pus-o de mămăligă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lunea aceea, deși nu mă anunțase, știam că va veni. Într-adevăr, sunetul discret al soneriei mia confirmat bănuiala. Victor era acolo, cu un buchet de flori În mână. Buzele lui le-au atins ușor pe ale mele, atât de fin Încât eu am fost ceea care am rămas dorindu-mi mai mult. Am Înțeles atunci că deși relația noastră fusese pe cale să apună, o ferisem de moarte. Și era altfel acum. De parcă se putea Întrezări deja un nou răsărit. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe hârtia cerată, una câte una. — P... T... R... R. Se oprește și se uită la litere mirată. — Voiați să compuneți numele „Peter“? Of, Dumnezeule mare. Chiar trebuie să existe întodeauna un motiv ca să cumperi ceva? — Ăăă... da, zic. Pentru... finul meu. Are trei ani. — Mulți înainte! Poftiți. Două E‑uri și luăm înapoi un R... Se uită la mine cu amabilitate, de parcă aș fi complet retardată. Ceea ce bănuiesc că e destul de îndreptățit, din moment ce nu știu să scriu „Peter“, numele propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Are trei ani. — Mulți înainte! Poftiți. Două E‑uri și luăm înapoi un R... Se uită la mine cu amabilitate, de parcă aș fi complet retardată. Ceea ce bănuiesc că e destul de îndreptățit, din moment ce nu știu să scriu „Peter“, numele propriului meu fin. — Face... 48 de lire, zice, și eu îmi duc mâna după portofel. Știți, dacă cumpărați de 50 de lire, primiți o lumânare parfumată gratuită. — Serios? mă uit la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
parfumată gratuită. — Serios? mă uit la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar, două lire în plus sau în minus... — Sunt sigură că găsesc eu ceva... spun, făcând privirea roată. — Ați putea să îi scrieți finului dumneavoastră numele întreg, sugerează patroana, săritoare. Care e numele de familie? — Ă, Wilson, zic, fără să mă gândesc. — Wilson. Și, spre oroarea mea, începe să caute în coș. W... L... uite un O... — Mai bine, zic repede, mai bine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bennett și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în mână. Sper să mă pot strecura în camera mea fără să fin văzută. Dar, când deschid ușa de la intrare, Suze stă pe jos în hol și face un pachet. — Bună! zice. Ți‑ai luat pantofii? — Da, spun veselă. Sigur că da. Mărimea potrivită, totul e la fix. — Să‑i vedem, atunci! — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în mintea mea, iuțeala cu care fulgerul a tèiat apă că o sabie de foc, reverbereazè în vibrații prelungi producând efecte acustice ascuțite, Aceeași orè! 23h37! punctualitate celestè! deplasându-mè cu cursorul în josul paginii aflu cè mesajele au luat sfârșit, la fin des messages, incredibil, în data de 15 August 1990, Din sumarele mele cunoștințe în materie de religie îmi amintesc totuși cè data asta are o oarecare semnificație, cel puțin în calendarul ortodox, cè trebuie sè fie ceva legat de Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care îi făcu lui Sampath pielea de găină. Zece rude pentru care să gătești și tu ești fata. Glasurile lor răsună în întunecimea junglei, dar nu, nu le răspunde. Rămâi pe malul ăsta. Căci ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei ce se înalță spre lumină prin apa străvezie? Lui Sampath îi păruse rău de fata cu zece rude. Ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei, repetase, tremurând din tot trupul. Niciodată în zilele petrecute în așezământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
le răspunde. Rămâi pe malul ăsta. Căci ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei ce se înalță spre lumină prin apa străvezie? Lui Sampath îi păruse rău de fata cu zece rude. Ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei, repetase, tremurând din tot trupul. Niciodată în zilele petrecute în așezământul acela groaznic nu se mai simțise atât de mișcat ca atunci. Acum încerca să compună și el ceva. — Dar nu, nu răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se spune că podoabele de la botez aduc noroc în viață. — Să ieșim afară la oaspeți că i-am lăsat singuri, a fost de părere Vasile. Când au ieșit în prag, toți au început să strige. — Trăiască nașa! Trăiască nașu’ și finii! Trăiască fina cea mică! Aplaudau și toți cei trei au fost luați la hora ce se-ncinsese în curte într-o veselie mare. S-ar mai fi gândit această familie de cele ce aveau să se-ntâmple, că bucuria le
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
putem, dar mi-e o sete! — Ce vreți să beți? — Mie adu-mi o sticlă de bere, a opinat Claudia. — Nașule, un suc, o apă minerală? Ce să faci dacă trebuie să conduci. — O apă minerală. — S-auzim de bine finilor, i-au îmbrățișat nașii. S-au dus s-o sărute și pe cea mică. În urma lor s-a așezat liniștea. După botez viața familie Mocanu și-a relaut cursul obișnuit, fiecare din membrii ei, adică cei doi părinți având responsabilitățile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a localului au fost întâmpinați de Cezar care abia aștepta să-i întâlnească. — Vă fac cunoștință cu soțul meu, îl prezintă Teofana. — A! Fericitul ginerică. Frumos băiat! — Săru’ mâna, nașă. După cele auzite mă consider și eu într-un fel finul dumneavoastră, îi sărută mâna Claudiei și-l salută pe Virgil. Hai cu noi, să ne cunoaștem mai bine. Nici n-aș concepe altfel. Când au intrat în cameră a sosit imediat și Vasile Mocanu care nu i-a recunoscut pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vrea ca tu Teofana și cu Cezar să ne fiți nași. Cum să nu-mi cunun eu frățiorul cu care am trecut prin atâtea necazuri?a acceptat Teofana. Tu ce părere ai Cezar? — Sunt de acord să ne facem niște fini care s-aducă plocoane la nași râd toți. Când vreți să vă puneți pirostriile?glumește Cezar. — Peste câteva luni. Ne-am gândit că sunteți cei mai potriviți, că suntem și neamuri. Merge și tata cu voi? Veniți să vă dăm
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
înapoi. Tu vei fi naș! Ce-ai înlemnit? N-ai auzit? Dă-i bice, Pulețel! zice și Dănuț și se umflă de chicote, în forul său interior. Ce baftă, pe capul lui sec! sughiță Fratele. Odată ce-i vede nașul, băgăjelul finului! Micul băgăjel, micul băgăjel, oare ce-i în el? Taci, măi, cu prostiile, că vine! Șșșt...! Dă-l-ăi încolo, nu e cazul să-l mai bârâim și noi, că și-așa e destul de stresat! Lasă-l în durerea lui! Uită-te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Exclus, exclus, mai ales că se fotocopiază electronic, la o scară industrială, un model verificat, preexistent. Dar, dacă, prin absurd, s-a scos taman acuma o întreagă tranșă de calendare, cu o asemenea eroare parșivă, era un semn suficient de fin, ca să mă conectez! Cu atât mai mult cu cât, așa cum ți-am povestit deja, indicația despre locația găselniței, mi-au furnizat-o motanii! Interesant, interesant. Ai fler, nimic de zis! Și-atunci, am raționat în termeni clasici de gematrie, raportându
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
abur luminos, așa încît am putut vedea ceea ce n-am fi vrut să vedem niciodată; în camera goală, cel mult de trei pe trei, stăteau față în față doi copii complet dezbrăcați. Raza se filtra în părul băiatului și desena fin pe ciment gleznele și tălpile fetiței. Copiii erau neasemuit de frumoși. Păreau foarte blonzi în lumina aurie, în părul băiatului ardeau cârlionți aurii și roșcați, iar fața îi părea luminată de ochii tiviți cu pieliță neagră. Șanțul de sub nări se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cuvinte prin care ne exprimăm bucuria și entuziasmul. Îmi oferă un Kent din pachetul lui de doctor. Fumăm, el stă la birou; eu, pe scaunul de pacient. Mă uit la țigara lungă și albă. Pare un obiect dintr-un basm: fin, aromat, atît de alb și de pur și pare să nu se mai termine. Am vorbit cu maică-ta la telefon și ne-am Înțeles să vină poimîine aici, să te vadă. După Crăciun. O să o aduc eu cu mașina
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drogul îi spusese că e alegerea lui! Sau poate nu ?!? Trebuie să încerce, atâția l-au încercat și au spus că e bun și că poți renunța. A luat punga hotărât, și a inhalat praful atât de alb și de fin. Un sentiment de eliberare l-a cuprins și s-a simțit ușor ca un fulg. Atâta bucurie și atâta forță nu mai simțise niciodată. Ar fi vrut să zboare, simțea că plutește, doar că picioarele nu-l mai ascultau și
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
nimănui nu i se păru a fi o expresie neobișnuită la el. Și nimeni nu se apropie de el. Când coborî poteca ierboasă de pe scurtătură, George observă florile care creșteau pe taluz: degețel roșu, tătăneasă albă, ospățel, măzăriche liliachie, foarte fin vărgată. Își spuse: „Asta este ziua cea dintâi, ceasul dintâi al unei lumi noi, în care toate lucrurile vor arăta altfel. Am trecut printr-o prefacere cosmică, fiecare atom, fiecare particulă din mine s-a preschimbat, am fost proiectat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tânără: nu împlinise nici douăzeci de ani când îl născuse pe Bălășoiu Mihai. Puteai să crezi una ca asta? La nouășpe ani să ai deja un copil! Măiculiță!... Sfârșitul secolului trecut!... a continuat plină de entuziasm mama lui Barnoschi Vasile. Fin de siècle! La belle epoque! Nu degeaba i se spune astfel, au fost vremuri cu adevărat frumoase! N-ai fi avut de ce să te rușinezi de ele. Nu că eu le-aș fi cunoscut direct, dar mi-a povestit socru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]