4,728 matches
-
comunicarea între diferitele grupuri sau în cadrul lor, se face prin intermediul limbilor de specialitate. Altfel spus, există o limbă generală a unei comunități, care cuprinde în totalitate toți termenii existenți în acea limbă, o serie de limbi de specialitate (a fizicianului, medicului, electricianului, a meseriașului), practicate în respectiva arie și care permit o înțelegere între specialiștii care lucrează în acel domeniu - limbi de specialitate incluse în sfera mai largă a limbii generale - dar care furnizează termeni limbii comune, și o limbă
Limba, mijloc de comunicare ?ntre oameni si de reflectare a culturii by Florin Teodot T?n?sescu () [Corola-publishinghouse/Science/83664_a_84989]
-
observatorului, ne dă posibilitatea de a determina prin rotirea lui, la dreapta sau la stânga, mărimea unghiului cu care a fost rotit planul de polarizare al luminii, care a străbătut soluția sau lichidul optic activ. Ambele piese sunt construite după metoda fizicianului Nicol, care a folosit carbonatul de calciu. Din acest motiv piesele au fost denumite nicoli. Carbonatul de calciu are proprietăți birefringente. Pentru a construi nicolii se desprinde prin clivaj o bucată de carbonat de calciu, sub formă de romboedru alungit
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
unei raze într-un mediu este egal cu produsul indicelui de refracție și sinusului unghiului de refracție într-un mediu succesiv, adică: n1· sinθ1 = n2· sinθ2. Se considera că toate substanțele cunoscute aveau un indice de refracție pozitiv. În 2001 fizicianul Sheldon Schultz și colegii lui de la Universitatea Californiei din San Diego au creat un compus din fibră de sticlă și sârmă de cupru care refractă microundele în direcția opusă celei în care toate celelalte materiale refractă lumina. Aceasta refracție neobișnuită
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
facilitat înțelegerea mecanismului de formare a aurorelor. În deceniul 1950 a fost descoperită emisia de materie a Soarelui, denumită vânt solar, efect care explică, între altele, și poziționarea cozii cometei, întotdeauna opusă față de Soare. Această teorie a fost formulată de fizicianul american Newman Parker în 1957, fiind confirmată în anul următor de satelitul Explorer I. Începând de atunci, explorarea spațială a permis augumentarea cunoștințelor despre aurorele terestre, și totodată observarea fenomenului pe alte planete, ca Jupiter și Saturn. Aurora apare în
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
numai valori pozitive supraunitare. Însă nimeni nu ne împiedică sa considerăm, cel puțin imaginar, că există materiale la care indicele de refracție ia valori mai mici ca 1, sau chiar negative. Victor Georgievich Veselago născut în 1929 în Ucraina, URSS, fizician rus la Institutul de fizică generală al Academiei de Științe din Moscova care în 1967 a fost primul care a teoretizat existența materialelor cu indici de refracție negativi. El a demonstrat în una din lucrările sale că dacă permitivitatea și
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
permeabilității magnetice μ au valori negative. În realitate metamaterialele sunt foarte străvechi, pentru că le putem considera, spre exemplu, sticlele colorate utilizate în vitraliile catedralelor și cristalele fotonice (piatra de opal este un cristal fotonic). Sir John Brian Pendry este un fizician englez de la Imperial College London cunoscut pentru studiile sale privind indicele de refracție. El a inițiat termenul de “pelerina invizibilității" ("Invisibility Cloak"). Modul de funcționare al metamaterialelor este deosebit de interesant: ele îndoaie și deviază microundele, de exemplu, ca și cum ele ar
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
XX lea. Transmisia imaginii prin tuburi a fost demonstrată independent de Clarence Hansell și de pionierul televiziunii John Logie Baird în anii 1920. Principiul a fost utilizat pentru examinări medicale interne de Heinrich Lamm în deceniul imediat următor. În 1952, fizicianul de origine indiană care a studiat în Anglia și apoi a trăit în SUA, Narinder Singh Kapany a efectuat experimente ce au condus la inventarea fibrei optice care a apărut în același deceniu, astfel acesta este considerat the father of
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
dispuse astfel încât mici piese viu colorate, aflate la capătul opus celui prin care se privește, să formeze, prin rotirea cilindrului, diferite imagini simetrice? ... Caleidoscopul era deja cunoscut în Grecia Antică, dar acest aparat optic a fost redescoperit în 1816 de fizicianul scoțian David Brewster fiind brevetat în 1817? ... Unele organisme vii, cum ar fi viermii luminoși și unele specii de pești, ciuperci și bacterii, emit lumina printr-un fenomen numit bioluminiscență: lumina e produsă pe baza energiei chimice, rezultată atunci când substanța
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
absoarbe aproape în totalitate componentele verzi și albastre? ... Culorile primare folosite în pictură sunt denumite pigmenți principali: purpuriul, cianul și galbenul deși foarte des (și în mod greșit) sunt denumite roșu, albastru și galben? ... Lentila polaroid, inventată în 1947 de fizicianul Edwin Land, blochează lumina polarizată orizontal și reduce luminozitatea luminii solare ce nu se mai reflectă pe suprafețe orizontale, elimină strălucirea și reflexia luminii soarelui de pe suprafața lucioasă a apei în zilele însorite, dar și în cele înnourate, blochează reflexiile
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
la ecranul LCD și rotind ochelarii, luminozitatea ecranului va varia de la luminozitate maximă când cele doua axe sunt paralele ( axa lentilei și axa ecranului) și va scădea până la aproape zero când cele două axe sunt perpendiculare? ... Ideea holografiei îi aparține fizicianului maghiar Dennis Gabor, care în acea perioadă (1947) lucra în Marea Britanie în domeniul microscopiei electronice? ... Pentru inventarea holografiei Gabor a primit în 1971 Premiul Nobel pentru Fizică, iar invenția sa nu a putut însă fi aplicată pe scară largă decît
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
holografiei Gabor a primit în 1971 Premiul Nobel pentru Fizică, iar invenția sa nu a putut însă fi aplicată pe scară largă decît după 1960, o dată cu inventarea laserului? ... Prima hologramă a unor obiecte tridimensionale a fost înregistrată în 1963 de fizicienii Emmett Leith și Juris Upatnieks în Statele Unite ale Americii și Yuri Denisyuk în Uniunea Sovietică? ... Diferența de principiu între o fotografie obișnuită și o hologramă constă în faptul că fiecare punct al unei fotografii poartă informație despre intensitatea (eventual și
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
punct al unei fotografii poartă informație despre intensitatea (eventual și culoarea) unui punct sau a unei mici zone din obiectul fotografiat, în timp ce în holografie informația despre fiecare punct din obiect este distribuită pe întreaga suprafață a hologramei? ...Étienne-Louis Malus, ofițer, fizician, inginer și matematician francez, este considerat descoperitorul polarizării prin reflexie în 1808, cunoscut prin legea lui Malus care permite determinarea intensității luminii polarizate ? ... Cea mai des întâlnită rețea de difracție din viața cotidiană o reprezintă banda spirală cu spațiere foarte
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
cutie care avea pe o latură o gaură cu o lentilă prin care trecea lumina, iar pe latura opusă un geam acoperit de o coală de hârtie pe care apărea imaginea? ... Cunoscută astronomilor arabi, camera obscută devine sediul fotografiei, când fizicianul francez Niepce a înlocuit hârtia sa cu o placă dintr-un aliaj de cositor și mercur acoperită cu un strat de bitum de Iudeea (un fel de asfalt) care se întărea și pălea la lumină? ... În 1888 ia naștere primul
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Totuși, nici teoria relativității generalizate nu reușea să explice toate fenomenele fizice - în special cele legate de particulele elementare, particule pe care fizica newtoniană le considerase până atunci ca fiind punctiforme, ulterior fiind asimilate unor bile rigide. Fondatorul fizicii cuantice, fizicianul Max Planck (1858- 1947Ă, în urma studierii radiațiilor emise de corpul negru, descoperea în anul 1906 faptul că radiația corpului negru nu se producea în mod continuu, ci era emisă în “pachete” egale și finite de energie, având o frecvență specifică
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
nu mai poate determina exact starea și proprietățile unei particule elementare, ci numai din punct de vedere al probabilității statistice. Acest fapt este binecunoscut în fizică sub numele de principiul de incertitudine al lui Heisenberg, fiind botezat astfel după numele fizicianului Werner Heisenberg (1901-1976Ă. Trebuie specificat aici că non determinismul la nivel atomic nu se datorează impreciziei aparatelor de măsură, ci este o proprietate a naturii însăși. La nivel cuantic electronii pot “tunela” printr-o barieră de potențial care în mod
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Acest lucru implică însă faptul că nu există o durată de timp între cauză și efect, ceea ce este în totală neconcordanță cu teoria relativității generalizate a lui Einstein care presupune că nimic din Univers nu poate depăși viteza luminii. Trei fizicieni - Einstein, Podolsky și Rosen - propuneau în anul 1935 o corelație (EPRĂ pentru a putea înțelege comportamentul particulelor elementare din punct de vedere cuantic. Astfel, două particule cuplate la nivel cuantic acționau precum un tot unitar, ca și cum între ele nu ar
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
fie instantanee, sau în alte cuvinte, non-locală. Acest fapt implica, după Einstein, existența unor variabile ascunse, sau cu alte cuvinte, mecanica cuantică era incompletă. Einstein exprima acest fapt spunând: “Luna este aici, deși nimeni nu o observă”. În anul 1964 fizicianul irlandez John Bell (1928- 1990Ă demonstrează că efectele non-locale ale particulelor cuplate sunt reale, fapt ce avea să fie cunoscut ulterior drept teorema lui Bell: “Nici o teorie fizică ce implică variabile ascunse nu poate descrie toate predicțiile mecanicii cuantice”. Astfel
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
fotoni ! Acest experiment a demonstrat clar existența unei comunicații non locale existente între cele două particule - cum altfel ar fi “știut” cel de-al doilea foton starea exactă a geamănului său ? Această descoperire a cutremurat din temelii comunitatea științifică internațională. Fizicianul David Bohm (19171992Ă avea să vină cu o explicație complet diferită - ceea ce percepem noi ca fiind doi fotoni este doar o iluzie - în realitate ei alcătuind o singură entitate la un anumit nivel fizic, iar Universul, așa cum îl percepem noi
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
destul de greu de realizat, pentru că observarea originalului ar cauza colapsarea stării cuantice a acestuia, degradându-l astfel la o stare clasică. Echipa de cercetători de la IBM a folosit un truc pentru a evita acest lucru. Mai recent, în anul 2004, fizicieni austrieci și americani, lucrând independent, au demonstrat pentru prima dată, teleportarea cuantică a atomilor ! Acest fapt ar putea constitui un uriaș pas înainte în realizarea computerului cuantic - un computer care ar putea procesa informația cu o viteză practic infinită ! Cercetătorii
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
magnetice între corpurile cerești ce le compun. Deci, putem concluziona fără a greși, că Universul este compus în cea mai mare parte din vid - un spațiu gol, în care nu există nimic - sau aproape nimic. Oare chiar așa să fie ? Fizicianul James Clerk Maxwell (1831-1879Ă, autorul celebrelor ecuații ce demonstrau că lumina este o undă electromagnetică (1864Ă considera că spațiul este plin cu ceea ce el numea eter luminos, acesta constituind mediul de propagare al undelor electromagnetice. Ulterior, știința a renunțat la
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
rarefiat cum era considerat a fi eterul ! Iar verificările ulterioare ale experimentului aveau să întărească această concluzie... Prin urmare, rezultatele experimentului au fost validate ca fiind cât se poate de corecte. În anul 1946, pe când lucra la Philips Research Laboratories, fizicianul olandez Hendrik Casimir (1909-2000Ă va descoperi efectul care îi poartă numele - efectul Casimir - care constă în apariția unei forțe de atracție între două plăci paralele, situate în vacuum, la distanță foarte mică una față de alta. Apariția acestei forțe din nimic
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cu număr atomic Z > 173 ar duce la ruperea definitivă a simetriei cuantice a vacuum-ului și separarea de perechi electron pozitron, electronul fiind atras de nucleu, iar pozitronul fiind respins - acesta putând constitui o sursă de energie liberă. Cercetările fizicianului rus Andrei Saharov (1921 1989Ă - laureat al Premiului Nobel pentru pace în anul 1975 - aveau să-l conducă în anul 1968 la ideea că gravitația ar putea fi produsă de fluctuații ale energiei vacuumului datorate prezenței materiei, gravitația nefiind astfel
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
fi produsă de fluctuații ale energiei vacuumului datorate prezenței materiei, gravitația nefiind astfel o forță în sine, ci un efect indus de prezența materiei asupra vacuumului. Aceste teorii ale lui Saharov asupra gravitației și inerției aveau să fie continuate de fizicianul Harold Puthoff, care considera că gravitația ar putea fi produsă de radiația electromagnetică cu lungime de undă foarte mare existentă în vacuum. Cercetările desfășurate de dr. Harold Puthoff (1936- Ă demonstrau existența unui câmp energetic ce umple așa-numitul vacuum
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
lumini în interiorul lichidului respectiv. Explicația fenomenului, legat de procesul de cavitație, este destul de neclară, însă cercetări mai recente efectuate la Universitatea din Ilinois au arătat că temperatura în interiorul bulelor atinge temperaturi de peste 20.000°C. În anul 1996, Claudia Eberlein, fizician la Universitatea din Sussex, a sugerat că fenomenul este produs de energia particulelor virtuale provenite din vidul creat din jurul bulei, similar radiației Hawking produsă de marginile găurilor negre. Atunci sonoluminescența ar fi un exemplu de radiație cuantică produsă din vacuum
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
detectoare se bazau pe variația conductivității electrice a rezistențelor (tungstenă, modificarea frecvenței de vibrație a cristalelor de cuarț, variația tensiunii termocuplelor, variația vâscozității apei, creșterea coloniilor de bacterii și a plantelor ș.a. Experimentând cu bile de oțel aruncate în aer, fizicianul dr. Bruce DePalma (1935-1997Ă descoperise că bilele cărora li se imprima și o mișcare de rotație se ridicau la o atitudine mai mare și parcurgeau un spațiu mai mare decât cele care nu se roteau. Un alt efect extrem de interesant
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]