3,537 matches
-
naiba cu toți îngerii din cer! că prea s-au șmecherit și eu disper, privindu-i, goi, dans â nd la o nedeie. la naiba cu toți îngerii din cer! că mi-a-ncolțit sămânța lor stelară și urlu ca un pui flămând, de fiară, neînțărcat, pe-un continent stingher. m-ai aburit cu dorul tău de stele și cad în gropi, uitându-mă în sus; sunt amețit, de tot, precum mi-ai spus, râzând de toate visurile mele. sunt amețit de tot
UN PRIZONIER ÎNCHIS PE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343896_a_345225]
-
spus, râzând de toate visurile mele. sunt amețit de tot, că altfel nu-s, de văd în ochii tăi numai luceferi, ce scânteiază-n iazul plin cu nuferi, când soarele trudit, nici n-a apus. și urlu ca un lup flămând, pe-o nară, și scârțâi, ruginit în balamale, dar ca un hoț te-aștept să-mi ieși în cale, să fur din seminția ta, stelară. și încurcat, atunci, ca-ntr-un halou, să mă trezesc poimâine dimineață, un prizonier bătrân
UN PRIZONIER ÎNCHIS PE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343896_a_345225]
-
cu gând pamfletar, Crezând că ajunge la învoială, Fără să știe că-i ia cel mai scump dar. Dar l-a secerat fără șovăială. Țăndări i-a făcut inima plăpândă, Cu lovitiri de pumnal, repetate. Că mereu de suflete e flămândă, I-a demonstrat puterea ei de moarte. Replică la poemul ,,Ultima cafea" de Corneliu Vadim Tudor, scris în 6-7 Septembrie/2015, prevestindu-și moartea. Autor, Maria Filipoiu 17.09/2015, la funeraliile politicianului și eruditului scriitor. Referință Bibliografică: Cu moartea
CU MOARTEA LA CAFEA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343960_a_345289]
-
instalat îndrăgostită de palma în care i s-au cuprins amețitoare avântări în universul poeziei. Când mă ții de mână, prinși în îmbrățișare, dor, știu că e vrerea cerului să îmi fii zbor. Urcușu-n sacru se va împlini cu dragostea flămânda, în suflet de copii. Doar dragostea ne ține vii. Și mâna mea în mâna ta rămâne, dans fremătător, în fiecare deget c-un fior, îmi înfige întreaga respirație-n amor, mă-nlănțuie în vise peste timp. Tu să mă ții
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
dreaptă, Știa de multă vreme Că Mama îl așteaptă; Scârbit de-această lume, De tot ce-n ea se-ntâmplă, Îi auzea chemarea Zvâcnind adânc sub tâmplă... Când trupul, plin de patimi, L-au dus atunci la groapă, Durerea ei flămândă N-a vrut să-l mai încapă! ”Eu vin la tine, mamă!” Și parcă-l văd de-o vreme Cum stă și îi recită Nescrisele poeme, Acolo-n ceruri, unde Sub patrafir mereu, De-atâtea ori în tihnă Vorbea cu
EU VIN LA TINE, MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343955_a_345284]
-
și succintă a dorului în literatură: Las dorul meu să umble în tăcere/ Cu sufletul aprins, rătăcind în amiezi,/ Privind văzduhul plin/ De norul gri/ Cu prelungirea dusă în zăpezi.../ Las dorul meu să umble iar prin lume,/ Intersectând realul, flămând de vise mult/ La marginea tăcerii, cu amintiri nebune,/ Să-nvie-n gustul mierii/ Sărutul de demult... Lia Ruse merge până la a descrie și stingerea dorului, în Dorul acela: Dorul acela era/ Un sâmbure aprins/ In înveliș de vis/ Legănat
LANSARE DE CARTE LA MONTREAL de LIA RUSE în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343963_a_345292]
-
ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Erau în formație, cu bobocii care înotau nepăsători, sub supravegherea părinților.Câte un cormoran flămând făcea scufundări repetate, căutându-și hrana pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
Articolele Autorului VÂNĂTOREA Când luna se rezemase în cornu-i în vârful teiului bătrân din coastă, cu frunza, tăvălug, între copite mistreții coboară la balta albastră. Grăsunii se pierd în lanul de grâu; stau vânătorii momâi după leasă, ochiul dilată pupila flămândă de prada sortită, cu vin tămâioasă. Mistrețul miroase praful de armă și pufăie a pericol pe nări; se-mprăștie turma în liniștea nopții spre neagra pădure pe alte cărări. Moțăie vânătorul în câmpul deschis, iar luna scăldă lanul în alb
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LA CAPĂT DE DRUM... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Scrumuri nebune se-avântă spre tine, te clatină ca și-un cutremur flămând, purtate de vânt și negre destine, îți pătrund sub piele în șoapte gemând. Unde e drumul spre zarea uitată, când pașii plutesc rupând din secundă, și corbii flămânzi acolo te așteaptă, păcatul din tine-n ghiare să-l rupă. Asta
LA CAPĂT DE DRUM… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344036_a_345365]
-
Scrumuri nebune se-avântă spre tine, te clatină ca și-un cutremur flămând, purtate de vânt și negre destine, îți pătrund sub piele în șoapte gemând. Unde e drumul spre zarea uitată, când pașii plutesc rupând din secundă, și corbii flămânzi acolo te așteaptă, păcatul din tine-n ghiare să-l rupă. Asta ți-e calea ce-ngroapă destine, flămândă de faimă, bani și putere, urlet de lupi, scheunat ca de câine, colții se-nfig`n tatuaje-n tăcere. Goală ți-
LA CAPĂT DE DRUM… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344036_a_345365]
-
îți pătrund sub piele în șoapte gemând. Unde e drumul spre zarea uitată, când pașii plutesc rupând din secundă, și corbii flămânzi acolo te așteaptă, păcatul din tine-n ghiare să-l rupă. Asta ți-e calea ce-ngroapă destine, flămândă de faimă, bani și putere, urlet de lupi, scheunat ca de câine, colții se-nfig`n tatuaje-n tăcere. Goală ți-e mâna și trupul și graiul... doar negre dorințe, la capăt de drum, simți diferența dintre rai și-nfernul, e
LA CAPĂT DE DRUM… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344036_a_345365]
-
gust, ești ca o adiere de vânt! Fii stăpâna emoțiilor tale, cum ești a cuvântului, fii tu însăți energie ca să poți fi autonomă... Hei, draga mea dragă... nu-mi da o bucățică din inima ta, când eu sunt atât de flămând de iubire... Dacă tu ești iubită, așa cum meriți și în modul cum tu știi să oferi iubirea... eu mă bucur foarte mult pentru tine... Și asta ți-o spun cu mâna pe inimă... Tu meriți atâtea lucruri frumoase... și un
GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342737_a_344066]
-
geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar daca-aș fi, Ți-aș scrie poate epilogul Și printre rânduri, făr
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342854_a_344183]
-
momentul ăsta, bunicul, ca și alți plugari, cunoscuse îngenunchierea demnității de om, de lucrător al pământului... Mira își aducea aminte, de parcă ar fi fost ieri, ce frământare, ce groază constituia pentru bunici predarea cotelor. Li se luau toate roadele, rămâneau flămânzi și datori până la recolta viitoare. Așa se întâmplase câtă vreme bunicul nu voise să abdice de la principii. Ajungându-i cuțitul la os, adoptă tactica satului, ascunzând bună parte din grâu, din porumb, îngropând butoaie cu vin și țuică în tainițe
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
și am convingerea că o dată cu noul guvern Cioloș, apărut ca „o emanație a străzii”, am să o simt și mai bine. Deseori, privind undeva în zare, peste oameni și peste timp, bunicul meu spunea: „Sătulul nu-l crede pe cel flămând, așa că sărac te-ai născut, sărac ai să mori”. Azi, când mi-am amintit de el, am zâmbit trist și mi-am spus: „Mare înțelept era bătrânul. Mare gânditor a putut naște Olpretul (Bobâlna de astăzi), sătucul acela pierdut în
GÂNDURI DE DECEMBRIE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342884_a_344213]
-
e dureros că în numele unor idealuri utopice pentru noi, ne-am sacrificat independența și bogățiile țării... dar și mai dureros este faptul că „legea” o impun cu ajutorul alor noștri. Inevitabil, sintagma bunicului potrivit căreia „Sătulul nu-l crede pe cel flămând”, îmi revine în minte și, parafrazândul pe Petre Țuțea (care spunea că „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniță pentru un popor de idioți. De asta numai eu am fost în stare...”), pot
GÂNDURI DE DECEMBRIE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342884_a_344213]
-
Articolele Autorului port în mine atâtea dureri că nu mi-ar ajunge pietrele mării să pot să le număr și atâtea lacrimi, încât stelele cerului ar cădea rușinate sunt toate înscrise în sângele meu - ecoul umbrelor străbune ucigașii uciși, avarii flămânzi intelectualii munciți cu sapa la câmp singuraticii de oameni, din mijlocul lor luptători pentru pace, adevăr și lumină și-a celor luptând doar pentru sine... iubesc viața, dar o deplâng simt bucurie pentru întorșii-n țărână jelesc nou-născuții... ,,cine sunt
SUB STEAUA DRAGOSTEI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343011_a_344340]
-
Cum mi-ai apărut așa, dintr-o dată, în negura-mi toată, făcându-Te cuget, conștiință și suflet, închizându-Te-n lut? Ce-i duhu-mi din lut, pulsând viu în mine cu setea de Tine? ...O vie sămânță, din Tine ființă, flămând, ...a ști mult! Cu mintea mea toată, Terog să-Ți faci milă, căci cin’ nu Te vede, nu poate-a se-ncrede și nici a-nțelege, iubirea-Ți de Tată! Îndumnezeit, lumină-mi Tu zarea, spre-a vede cărarea, ce
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
le zici: Ferice! ...căci ei vor fi cei mângâiați! Când pe cei blânzi îi vezi smeriți, cum rabdă răul de la altul, s-arăți spre ei, zicând: Ferice! ...căci ei vor moșteni Pământul! Iar când se-adună-n jurul tău, cei ce-s flămânzi și însetați, atunci tu să le zici: Ferice! ...căci ei vor fi cei săturați! Și-atunci când pe cei milostivi, îi vezi în grup cum se adună, s-arăți spre ei, să zici: Ferice! ...ei vor avea parte de milă! Celor
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
vedem cu ochii noștri gloria Creatorului, În fața căruia tot Cerul muțește și-ascultă, Și noi pe-acolo două stele plăpânde Să ne bucurăm de-acea liniște multă!... Să ne mângâiem cu lumina unul pe celălalt, Și cu ecoul imimilor noastre flămânde... Mereu împreună sus pe Cerul înalt, Mereu împreună, ...mergând, ori-și-unde. Și când gloria Lui va răsări din nimic, Noi să fim una-n tot, în acea mare noapte, Să privească la noi muritorii uimiți, Și să-și dorească și ei
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RENAȘTERE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1799 din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am deschis astăzi poarta amintirilor Și s-au prăbușit peste mine Toți anii, cuprinși de rugina timpului. M-au încolțit, flămânzi, lupii regretelor, Mi-au sfâșiat, fir cu fir, Orice urmă de zâmbet. S-au pierdut în ceață Pașii unui nou anotimp. Sabia trecutului îmi zdrelește carnea, Simt cum ascuțișul ei Îmi străpunge încet inima. Cascada tăcerii se prăvălește peste mine
RENAȘTERE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343035_a_344364]
-
ființă iubitoare de toate, care au un început, un trecut. Eu sunt o ființă prea casnică, legată de firul de iarbă, de firul izvorului. Lili Bobu Ce credeți despre viață, maestre, la vârsta înțelepților atenieni? Grigore Vieru La 14 ani, flămând fiind, credeam că nu există pe lume nimic mai bun, decât o bucată de pâine. La 25, îndrăgostit fiind, credeam că nu există nimic mai frumos pe lume, decât iubirea, la 40 mai credeam în iubire, iar acum cred că
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
bucată de pâine. La 25, îndrăgostit fiind, credeam că nu există nimic mai frumos pe lume, decât iubirea, la 40 mai credeam în iubire, iar acum cred că nu există nimic mai tulburător, decât viața în general, fie că ești flămând, fie că nu ți-ai găsit dragostea, pe care ai visat-o. Lili Bobu Care este temerea, emoția care v-a dominat în tinerețe și ați reușit să o risipiți ? Grigore Vieru De prin 47 mi-a fost frică de
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
ființă iubitoare de toate, care au un început, un trecut. Eu sunt o ființă prea casnică, legată de firul de iarbă, de firul izvorului. Lili Bobu Ce credeți despre viață, maestre, la vârsta înțelepților atenieni? Grigore Vieru La 14 ani, flămând fiind, credeam că nu există pe lume nimic mai bun, decât o bucată de pâine. La 25, îndrăgostit fiind, credeam că nu există nimic mai frumos pe lume, decât iubirea, la 40 mai credeam în iubire, iar acum cred că
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
bucată de pâine. La 25, îndrăgostit fiind, credeam că nu există nimic mai frumos pe lume, decât iubirea, la 40 mai credeam în iubire, iar acum cred că nu există nimic mai tulburător, decât viața în general, fie că ești flămând, fie că nu ți-ai găsit dragostea, pe care ai visat-o. Lili Bobu Care este temerea, emoția care v-a dominat în tinerețe și ați reușit să o risipiți ? Grigore Vieru De prin 47 mi-a fost frică de
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]