2,002 matches
-
ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră. Dumnezeu o să ne ajute! se semeți fostul haiduc. Eu vă voi apăra, dar am poruncă să nu încalc granița Ținutului. Dar, dacă veți avea nevoie de puterea mea, vă dau acest fluier: de veți fluiera o dată, voi ști că sunteți la mare primejdie și voi sări să vă scap! îi încredință dihania, în timp ce înghițea și cel din urmă oscior al iepurelui prăjit. Așa cum apăruse, Sfarmă Piatră dispăru, ca înghițit de tânguirea molatică a nopții. Tustrei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
hotărât uriașul cal și îi puse pe șaua strălucitoare, se înălță peste pădurea deasă și, ca-ntr-o clipă, ajunseră la marginea unei stânci. Cei doi flăcăi încercară să urnească bucata de piatră, dar nu izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru Sfarmă Piatră. Ce primejdie, fraților? Ia, ne-o rupt spatele haramu” ista de chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fi așteptat un copil mare de piatră. Copacii din curte, pini încolăciți, brazi groși și plini de mușchi, plopi pe lângă gardul cu împletituri baroce, colorau cerul într-un verde transparent, cu zone mai întunecate și mari ochiuri azurii. Tot timpul fluierau în parcul dezordonat 49 păsări nevăzute, prinzând liniștea în linii fine, ca o rețea de puzzle. Bazinul era plin cu o apă putredă, în care pluteau coji de copac și alge cu bulbuci băloși. Am privit mai bine statuia cafenie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fine, le-au trimis să se-mbrace cu cât mai multe țoale unele peste altele, încît arătau ca niște rusoaice bașoldine. S-au dezbrăcat apoi, dansând, până au rămas iar în costumele de baie. De la un timp râdeam, cântam și fluieram și eu o dată cu toți ceilalți. Conștiința mea se topise ca zahărul și se amestecase în năclăiala generală. Niciodată nu mai băusem atât de mult. Fruntea mi-era înghețată și umedă și îmi simțeam tensionat tot inelul muscular din jurul gurii. Culorile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
simțea cum se naște un demon negru în ea. Imbecila asta de țară. O ura din tot sufletul. — Dar stăm noi cu tine până ajung ei, se oferi el cu un zâmbet galant. Și-a băgat degetele în gură, a fluierat tare și-a chemat înapoi prietenii care se îndepărtaseră. Nu e nevoie, încercă Lisa. Nu e nici o problemă, o asigură el. Băieți, spuse el celor cinci prieteni, ea este... I-a întins mâna Lisei, așteptând un nume. —Lisa, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
împovărată de roadele distrugerii pe care o provocase, se întreba dacă va putea vreodată repara ce stricase. Va mai fi oare ceva normal vreodată? În timp ce trecea pe lângă Hogan’s, un grup de băieți a reperat-o și a început să fluiere și să strige complimente. La început i-a ignorat, apoi s-a trezit că își flutură părul și că aruncă un zâmbet peste umăr, ceea ce a primit maximă apreciere din partea băieților. Dintr-odată, se simți mai bine. Hei, viața merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
face cu minore. Capici? I-am făcut semn spre paharul gol. Limbista mi-l umplu iar. Am băut. Transpirația mi s-a încălzit, apoi mi s-a răcit. — Capici când mi-o spun fetele tale și mă și conving. Femeia fluieră și separeul se umplu de lume. Am luat fotografiile și i le-am dat unei limbiste încolăcite în jurul unei bașoalde. Se uitară la fotografii și clătinară din cap, apoi le pasară unei femei îmbrăcate în combinezon de aviator. — Nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puneau aceleași întrebări, discutau în grupuri de cîte doi-trei sau păreau transportați, de parcă ar fi vorbit cu ei înșiși. Băieții de la laborator plecară cu sumedenia de indicii noi, manevrându-le cu mănuși de cauciuc. Apoi singurul bărbat calm din încăpere fluieră din nou. Și, din nou, hărmălaia se domoli. Impasibil, Russ Millard numără persoanele prezente și ne făcu semn spre avizierul din spate. Ne-am strâns acolo, iar el ne spuse: Nu știu exact despre ce-i vorba, dar sunt destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Închiseră la repezeală șlițurile și o luară la fugă spre ieșire. În final, un singur bărbat rămase Înăuntru: scund, bine făcut, Îmbrăcat Într-un costum gri-Închis foarte scump după aspect. Lat În umeri și cu o tunsoare de modă veche, fluiera discordant În fața pisoarului, legănându-se Înainte și Înapoi. Watson Îl măsură din cap până-n picioare. — Colin Miller? Întrebă ea. Bărbatul o privi peste umăr, cu un zâmbet nonșalant pe buze. Vrei să m-ajuți s-o scutur? Întrebă el făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu vârful degetelor glezna, chiar sub Încheietură. — N-are puls. Ori piciorul e tăiat de-a binelea, ori victima e moartă. Trase hotărât de picior, iar gunoiul din sac se mișcă, făcându-i pe cei de la Biroul de Identificări să fluiere dezaprobator. Scena crimei le aparținea lor! — Nu. Aș zice că piciorul n-are nimic și e lipit de corp. Puteți considera că decesul a fost constatat. — Mulțumim, doctore, spuse Logan, În timp ce bătrânul Își Îndreptă spatele și Își șterse mănușile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
privind silueta bătută și Învinețită cum se chinuie să-și pună la loc șireturile. — Oricum, zise Insch, trebuie să o Întind. Cortina se ridică peste o oră și jumătate. Îl bătu pe Logan pe umăr și se Întoarse pe călcâie, fluierând uvertura. — Succes, zise Logan către spatele inspectorului. — Mulțumesc, sergent. Insch Îi făcu vesel cu mâna, fără să se Întoarcă. — Nu, serios, chiar sper să cazi și să-ți rupi naibii un picior. Sau gâtul. Dar așteptă până când ușa se Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Mă mir Încă de câți genunchi urâți am putut să văd, n-aș fi crezut că natura mai fabrică așa ceva. Am continuat cu lungimea coapsei care m-a provocat. Era să urc cu privirea chiar mai sus, dar m-a fluierat milițianul de la palat. Trecusem pe roșu. (sâmbătă) Mă plimb cu colega mea Luminița D. pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În această scursură de vorbe, pentru a mă defula după o lectură grea din Lacan. „Și el l-a luat, l-a citit, l-a făcut cocoloș, l-a aruncat pe jos, i-a dat un picior și a plecat fluierând, lăsând-o În stația de troleu cu buza umflată...“ „Lasă, c-o să se Întoarcă el, n-avea grijă, dar cum dracu’ de afli tu toate porcăriile ce se-ntâmplă?“ „Ce, nu știi că sunt confidentul damelor din grupa noastră?“ „Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
contra notelor acordate de arbitri. Am fost favorita concursului, dar nu și a juriului, toată lumea va ști de-acum că sunt mai bună decât Cristina și că arbitrii sunt niște slugi ale dușmanilor mei. Dar Dinu a fost acolo, a fluierat din răsputeri Împreună cu Șerban, apoi m-a felicitat și asta m-a făcut atât de fericită! A fost B. cu soția și fetița, a fost doamna dirigintă. Studentul, Ana, Tata-mare, Florina cu maică-sa, Într-un cuvânt, toți. (Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să cred că mă iubești?“. O privesc stupefiat, ea crede că fac toate acestea ros de gelozie. Dar oare nu este așa? Atunci de ce le fac? După această scenă, am făcut amor timp de două ore și acum A. râde fluierând haiducește În baie, dușul acoperă orice cuvânt; fredonează fericită ceva În franțuzește. (azi) Debarc din Matei Basarab În fluxul pestriț de lume ce curge spre Piața lui Manuc, ocolind Colțul Bărăției și, deodată, sunt cuprins de o ceață deasă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ora 13. Acum Își mângâie mușchii antebrațului surâzând satisfăcut; are un corp de efeb, nu degeaba se vorbește că este căutat stăruitor de un actor celebru. Trece pe lângă patul meu doar cu un prosop În jurul feselor către baie. Se Întoarce fluierând o arie din Nunta lui Figaro. „Ce faci, Martine? Nu mergi la dans?“ „Nu. Mai am de citit trei volume și termin.“ Se apropie de noptiera mea, ia două cărți, le răsfoiește. „Ți-ai propus să-l citești tot?“ „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre un șarpe ce ieșea din gaura lui și mă privea țanțoș ca un cameleon ce-și schimba culorile pentru a fi cât mai atrăgător; mă ademenea, mă fluiera cu ochii ficși, dar plini de iubire. Am observat că avea un fel de capișon de fulgi pe cap, cum au păsările fantastice din basme, iar solzii de pe piept Îi străluceau În funcție de reflexele luminii; În pântecul lui, ceva se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care începu instantaneu să sângereze. Mototoli hârtia și apoi o deschise la loc. Sângele dispăruse, la fel și tăietura. I-o dădu băiatului, care observă că pe una din fețe, apărea o adresă scrisă cu cerneală roșie. Audiența începu să fluiere și să bată din palme cu veritabilă admirație, sau gelozie. Bărbatul profită de zarva iscată. - Vino să mă vezi, șopti el apropiindu-și buzele foarte mult de urechea Micului Houdini. Ai multe de învățat, iar eu sunt persoana cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
față, detectivul le examină cu atenție legitimațiile. - De ce atâtea formalități? întrebă ofensat unul dintre ei. Bell nu-i dădu nicio atenție și verifică din ochi mașinile de pe stradă, trecătorii, ferestrele clădirilor din apropiere. Când fu convins că totul e sigur, fluieră scurt și Luis Martinez, bodyguardul cel tăcut scoase rapid fata din casă și o puse în ambulanță, însoțită de mama ei. Chrissy nu manifesta deocamdată niciunul dintre simptomele otrăvirii, deși era palidă și tremura de teamă. Fata mâncase un baton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
repede sus, la mica debara pe care o numeam pod, am apucat vechiul cufăr maroniu care-i aparținuse tatălui lui Judy și l-am adus, cu greu, în jos pe scări, până în fața dormitorului. Trebuia să mă abțin să nu fluier - mă cuprinsese un optimism surescitat; un sentiment extraordinar cum că avea să se întâmple ceva minunat. Am deschis cufărul și, cu vreo două drumuri, am transferat în el hainele, țâțâind un pic la mine și la propria-mi prostie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi și ipocrit din partea ei: în ciuda a ceea ce credeau ceilalți, nici Leigh nu avea cea mai minunată relație din lume. Dar alungă din minte gândul despre Russell. Sigur că da. Îți aduc imediat, spuse ea închizând ibricul care începuse să fluiere. Ceaiul e gata. Tocmai sorbeau primele înghițituri când sună cineva la ușă. Emmy se uită la Leigh care spuse doar atât: — Adriana. — E deschis! strigă Leigh spre ușa de la intrare, dar Adriana își dăsuse deja seama. Intră grăbită în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ei bine, m-am hotărât. Câte un bărbat pentru fiecare continent pe care-l vizitez. Niște străini sexy. Cu cât mai puțini americani, cu atât mai bine. Și fără atașamente. Fără relații, fără complicații sentimentale — doar sex și atât. Adriana fluieră. — Querida! Mă faci să roșesc! — Dar Antarctica? întrebă Leigh. Nu cred că Adi a reușit să se culce cu vreun tip din Antarctica. — M-am gândit la asta. Antarctica mi se pare cam nerealist. De aceea cred că Alaska merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uităm: nici măcar n-am vorbit vreodată despre el. — Așa e Russell al tău. Cum e inelul? — Are un smarald mai mare și două smaralde mai mici de-o parte și de alta pe o bandă foarte subțire din platină. Emmy fluieră cu admirație. — Pare superb. Și tu chiar n-ai știut? A urmat o pauză lungă. O clipă Emmy crezu din nou că s-a întrerupt legătura, dar apoi auzi respirația greoaie a lui Leigh. — Te simți bine, scumpo? Leigh? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
interveni Emmy. Leigh dădu din mâini că n-are importanță. — O greșeală de când avea douăzeci de ani și care a ținut trei ani, timp în care nu a făcut copii. Eu nu l-aș pune în categoria bărbaților însurați. Adriana fluieră a surprindere. — Măi să fie, se pare că amândouă sunteți foarte informate. Asta înseamnă că sunteți de acord? Celelalte clătinară din cap cu tărie. — Povestește-ne despre el, spuse Emmy răsuflând ușurată probabil pentru că atenția nu mai era îndreptată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-a machiat înainte să se încalțe, după care și-a pus o pereche de sandale cu barete, optând pentru cele cu tocuri de nouă centimetri în locul sandalelor cu toculețul comod pe care le purta la serviciu. Încă somnoros, Russell fluierase admirativ când l-a sărutat pe frunte la plecare, dar în momentul în care a urcat în metrou, a început să se întrebe dacă nu cumva era prea elegantă, iar când s-a așezat la masă în restaurant, era convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]