1,693 matches
-
căpătâi au devenit căpătâiul nostru; ne-am pierdut mințile. Dumnezeu și-a întors, în sfârșit, fața spre noi: vom muri nebuni. PAGINĂ NOUĂ ȘOSEAUA ...Automobilistul recunoștea peisajul. Și satele îi erau cunoscute, chiar și unele case răzlețe, o fântână, un foișor, o fermă. Apoi câmp. Tot câmp. Cunoscut, necunoscut, greu de zis. O stepă perfectă, infinită. Uneori întâlnea câte o stație de benzină. Vânzătorul - firește, mereu altul - era totdeauna amabil, automatele cu sucuri și gustări funcționau perfect, iar șoseaua se desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
celui care a îngăduit ca propria-i țeastă să fie înconjurată de propriu-i sânge, alături de comunitatea condusă de duhovnicescul stareț Vichentie. Înălțat-am rugăciuni către Ierarhia Bisericii triumfătoare pentru toți acei care s-au prosternat către altarul transfigurat. În foișorul incintei situat ca într-un spațiu sfânt, s au auzit cu adevărat pașii lui Dumnezeu printre noi și comunitate. Într-adevăr această ctitorie este demnă de ctitorii ei și mai ales de cel care a preluat-o în slujba continuității
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Își aduce aminte zâmbind, după o furtună puternică a găsit o creangă groasă doborâtă de vânt, prin jurul Mânăstirii Cașin. A vrut să ia autobuzul însă nu i-a dat voie șoferul să urce în mașină camera era tocmai la Foișorul de foc. S-a încălzit trăgând creanga târâș atâta drum a traversat tot Bucureștiul cu frunzele foșnind dar a obținut rezultatul scontat căldură e drept și multă fumăraie în cameră! Într-o zi a cunoscut o fată însă nu putea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai întâlnit așa fată dar uita tot când aluneca să o sărute pe gât însă dacă se apropia de gura ei era pierdut și tare îi plăcea să rătăcească! De multe ori, tentat de timpul frumos, făcea drumul, lăsând deoparte Foișorul de Foc, căminul de fete de la Izvorul rece unde era și restaurantul; intersecția pe lângă Calea Moșilor, cu Ministerul de Externe și Biserica Armenească și continua prin Piața Rosetti unde se pregătea cel mai bun chebap. Urma apoi Universitatea și Victoriei
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ei săracii, sînteți USLA, le-o zic în buză, bănuiam eu, n-au avut pe unde altundeva să vă pitească și v-au adus aici pînă la noi ordine. Vă merge mintea, dom’ Căpitan, zice unul dintre ei din înălțimea foișorului, și profitînd de buna lui dispoziție, încerc marea cu degetul, pot să ies cîteva minute pentru...? Nici nu mă lasă să-mi termin fraza că începe să acționeze mecanismul care ridica poarta, hai plimbă ursul, dar rămîne între noi, îmi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nepoftiți, o întrecere de tir, o vînătoare de gîsculițe sau iepurași, poate? Nici una nici alta, îi răspunde, dar ia nu mai pune tu atîtea întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage după el poarta de fier pe rotile care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
partea asta, nu riști oare să le pierzi de tot urma, chiar dacă știi sigur că la un moment dat tot vor fi nevoiți să se întoarcă la elicopter ca să și ridice marfa? în afara santinelei de la poartă nu mai zări nici un foișor pe toată lungimea zidului, așa că putea încerca să treacă în partea cealaltă escaladînd împrejmuirea pe oriunde, cu condiția ca punctul pe care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de acest bătrân stelele lumii. Se opriră pe lespezile de marmură neagră ale foișorului. Auta sorbi cu plăcere aerul plin de miresme tari. La miazănoapte se vedea Steaua Păstorului. Se întoarseră amândoi cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de acest bătrân stelele lumii. Se opriră pe lespezile de marmură neagră ale foișorului. Auta sorbi cu plăcere aerul plin de miresme tari. La miazănoapte se vedea Steaua Păstorului. Se întoarseră amândoi cu fața spre locul știut dintre răsărit și miazăzi și încremeniră. Steaua necunoscută nu mai era. Cât era de bătrân, Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căsătoriți... Și acum fuga la telefon, ca să-mi fie milă de tine... Has-Satan îl mai electrocută o dată pe plăvan. - Saltă-te, Geneluțule!... Că taximetrul nu mișcă fără degetuțul tău dolofan pus pe volan... Pune-mă, în treij de minute, spre Foișorul de Foc. Și căldărușa cu arginți, să-ți moară rudele. Îngropată, la doi metri, sub căpățâna ta, a ta e! Bălăbănea has-Satan, la bărbat, ca la un trup de cal mort. Dar, din somn, în loc de balinul Țaca, tot cucoana tresări
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inutilizabil, pe folositorul Genel. Îi adună țoalele, și-l așeză pe un umăr înfășurat într-un cearceaf, îl coborî scările verandei, îl potrivi pe scaunul șoferului și conduse în locul lui, ținând, totuși degetul său dolofan apăsat pe volan, până spre Foișorul de Foc. Acolo, pe-o străduță lăuntrică, așteptară, până la 5,30 dimineața, să degajeze către serviciu o puștoaică și urcară, tot unul pe umărul celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletos dormea într-un fotoliu. I se strecură în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un minut să-și tragă sufletul. Era o zonă a Bucureștiului în care nu știu cam ce pățea sufletul lui, dar se cam zvârcolea. Patru minute mai târziu, lua pe bombeul traiectului său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se uită la mine fix, În Întuneric. —Mami, gândești, Îmi spune ea acuzator. — Da, draga mea, e voie să gândești, să știi. Ți-ar plăcea s-o ajuți pe mama să construiască un palat? — Da, dar trebuie să aibă un foișor În care să doarmă Frumoasa adormită. — Va avea sigur. 01.01: Mai am Încă timp să mă uit peste cifre. Avem nevoie de un plan de marketing ca lumea și de diversificare. Ce-ar fi dacă am avea mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și negri, contrastau cu verdele negru al Cociobenii, o pată de culoare frumoasă În sălbăticia dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste Jdogina cu arborii cei mai Înalți, peste foișorul de observație, peste Vărărie și Poiana Rusului, peste coama pădurii mari prin care apa neasemuit de rece și de bună la gust era dusă În fostele case boierești din târgul Vasluiului, În palatul Mavrocordat, prin una din primele rețele de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
grâu mașcat zburau din Lunca Siretului către și prin Cociobana, Niță pleca Înot de-a lungul albiei Siretului și se pierdea În zare, Babaia, Îmbrăcată În veșnica sa „fuștă” neagră, urca dealul Jdoginii cu gândul de a se urca În foișor, Didița Îl plimba cu „mașina” până la Vizanti care se gudura bucuros că Va Îi oferea o bucată generoasă de măliguță foarte galbenă, iar Gristofor Îi Înghițea bucuros toți „petii” săi. Îl aducea la realitatea, care adesea era destul de cenușie, nenea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de viteză. Victor și-a privit copilul, așa cum nu o mai făcuse de multă vreme, iar Va credea că tăticul său a și uitat să-l privească așa, pătrunse cu ochii săi albaștri pădurea domnească și Îi indică să privească foișorul de observație, aflat la câteva zeci de metri În stânga lor. Vezi ce Înalt este foișorul acesta, Îl știu de când eram așa ca tine, lemnul s-a uscat dar tot mai ține și oamenii pot ajunge În vârful său, așa cum am
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
iar Va credea că tăticul său a și uitat să-l privească așa, pătrunse cu ochii săi albaștri pădurea domnească și Îi indică să privească foișorul de observație, aflat la câteva zeci de metri În stânga lor. Vezi ce Înalt este foișorul acesta, Îl știu de când eram așa ca tine, lemnul s-a uscat dar tot mai ține și oamenii pot ajunge În vârful său, așa cum am ajuns noi. Și știi de ce? Pentru că este construit din lemn de esență tare, numai stejar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aducea bani. Unul vindea, altul cumpăra, cum s-ar 64 zice, nu era degeaba. Împrejur, numai negustori, fuduli și ghiftuiți, cu obrazul plin, duhnind și înjurîndu-se. Tot Cațaveiul, Ggîrlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o coadă de cultură, dar n-o poți face să gândească 1, zisei eu, prinzându-l din urmă. De la Dorothy Parker 1 zicere. — Da’ ceva despre foișoare n-a zis? întrebă Hugo, conducându-mă spre construcția în chestiune. Acesta era construit în jurul unui colț al zidului grădinii, era format de arcuri de fier forjat care se uneau la vârf, formând o cupolă și era acoperit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
colț al zidului grădinii, era format de arcuri de fier forjat care se uneau la vârf, formând o cupolă și era acoperit de o perdea de trandafiri și plante agățătoare atât de groasă încât de pe terasă nici nu observasem prezența foișorului. Am presupus că tocmai asta îl atrăgea pe Hugo. De-a lungul celor două laturi ale zidului se afla o bancă de lemn. Am sărit pe ea, într-un acces de energie. —Mă simt ca Liesl din Sunetul Muzicii, exclamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
teamă în voce? sugeră el. —Hugo. — Nu, din lac în puț. E clar că n-am stofă de regizor. Las-o baltă. M-a luat în brațe și m-a pus pe pământ, cu spetele lipit de structura metalică a foișorului. Din instinct, m-am prins cu mâinile de grilaj, ca să mă sprijin. Hugo mă săruta pe gât cu atâta hărnicie încât nici nu mi-am dat seama unde îi sunt mâinile până când fusta nu mi se ridicase până la brâu. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urmare directă a unei încăierări puternice, dar, la momentul respectiv, nu ne-ar fi scos dintr-ale noastre ceva mai puțin grav decât o revoltă pe cinste, ca-n Brixton 1, cu tot tacâmul de mașini care vin să devasteze foișorul. La un moment dat, avusesem vaga impresie că aud niște țipete, dar, cum nu mi se păruseră a fi decât proiecții ale sunetelor pe care le-aș fi scos chiar eu dacă Hugo nu mi-ar fi ținut mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aplecat și l-am sărutat pe buzele-i congestionate. — Hugo, e cineva care țipă în grădină. M-a lăsat jos. Abia dacă mă puteam ține pe picioare; șovăind, am luat-o jumătate de pas în spate, sprijinindu-mă de grilajul foișorului și am inspirat adânc. Încet, ca niște somnambuli, ne-am aranjat și ne-am încheiat toate cele. Hugo mi-a scos câteva frunze din păr. Eu i-am recuperat haina de pe bancă. Nu eram în stare să scoatem o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
formă oarecare. — Bun, zise el, încet, să mergem să dăm piept cu evenimentele. Era ciudat că simțeam amândoi nevoie de a ieși pentru a vedea ce se întâmplă; probabil că cel mai înțelept ar fi fost să rămânem ascunși în foișor până trecea furtuna. Hugo mă luă de mână. Am sărit aproape ca arsă când m-a atins. Ajunsesem în starea în care aproape că ți-e frică să atingi corpul celuilalt, de teamă să nu provoci o altă explozie; propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spus că iese și pur și simplu am acționat din impuls - am coborât în grădină înaintea ei și am așteptat-o. A fost o nebunie. Era atât de ușor să mă vadă cineva. Chiar i-am auzit pe unii în foișor, ceea ce m-a enervat, dar cred că n-ar fi auzit nimic nici dacă ar fi explodat o bombă lângă ei. M-am gândit că erau deja ocupați până peste urechi. Hugo ridică dintr-o sprânceană către mine. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]