1,627 matches
-
Mâna ascunsă") apare în aceiași perioadă, fiind publicat în ziarul "Dersaadet", însă apare sub forma unui volum după trei ani. Tot în acești ani, Reșat Nuri Güntekin realizează și o primă versiune a romanului "Çalıkușu" ( "Pitulicea"), care apare inițial în foileton, în ziarul "Vakit" în anul 1922, ulterior, romanul este publicat, aducându-i autorului notorietatea pe care o visa. Începând cu anul 1924 va începe să editeze alături de Mahmut Yesari, Münif Fehim și Inbnürrefik Ahmet Nuri o revistă umoristică denumită "Kelebek
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
Christian Maurers und Astrid Connerths" (Exprimarea gândurilor și sentimentelor omului socialist în lirica lui Oskar Pastior, Christian Maurer și Astrid Connerth). În 1969 a devenit redactor la secțiunea de cultură a revistei Neue Banater Zeitung iar în 1979 șef al foiletonului acesteia. În colaborare cu Nikolaus Berwanger și Horst Samson a editat "Pflastersteine. Jahrbuch des Literaturkreises Adam Müller- Guttenbrunn", Comitetul pentru cultură din Timișoara, 1982. Eduard Schneider a scris prefața la volumul "Gedichte" (Versuri) de Nikolaus Berwanger, București, Editura Albatros, 1984
Eduard Schneider () [Corola-website/Science/313874_a_315203]
-
von Trattner), dar acesta a avut o existență efemeră. În primii ani, la ziar au colaborat scriitorii Adolf Silberstein, Adolf Sternberg, care a și condus ziarul mai mult de un deceniu, și Armin Barát. Aceștia au publicat o serie de foiletoane, cronici teatrale, eseuri și versuri. Albert Strasser, care din 1867 era redactor-șef al , a înființat în 1868 ziarul concurent Neue Temeswarer Zeitung (Noul ziar timișorean), al cărui redactor a fost până în 1883. Neavând o difuzare supraregională, ziarul și-a
Temesvarer Zeitung () [Corola-website/Science/313879_a_315208]
-
cărui redactor a fost până în 1883. Neavând o difuzare supraregională, ziarul și-a încetat apariția în 1884. În 1869, în "Temesvarer Zeitung", a apărut utopia "Timișoara în anul 2069", semnată cu pseudonimul Dioscorides. În această scriere science fiction, apărută în foileton în numerele 162, 164, 165, 169 și 180 ale ziarului, autorul - rămas necunoscut - își imaginează, într-o zi toridă de vară, cum va arăta orașul peste două secole, cu diverse utilități care la vremea sa erau doar vise. În 1912
Temesvarer Zeitung () [Corola-website/Science/313879_a_315208]
-
mystérieuse") este un roman de Jules Verne, reprezentând o continuare a cărților "Douăzeci de mii de leghe sub mări" (în care apare căpitanul Nemo) și "Copiii căpitanului Grant" (în care apare Ayrton). Opera a fost publicată pentru prima dată în foileton în "Magasin d'Éducation et de Récréation" între 1 ianuarie 1874 și 15 decembrie 1875, apoi în volum pe 22 noiembrie 1875. Romanul a fost un succes imediat, în timpul vieții autorului fiind vândut în peste 44.000 de exemplare. În timpul
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
puncte ce urmau să definitiveze viziunea lui Nansen aplicată Norvegiei, între ele „guvernare puternică și dreaptă” si un „mai mare accent pe rasă și ereditate”. Această temă a fost continuată în noua sa carte, "Rusia și noi" (în ), publicată în foileton în "Tidens Tegn" în toamna lui 1930. Susținând un război împotriva bolșevismului, cartea nedisimulat rasistă l-a catapultat pe Quisling în reflectorul politicii. În ciuda ambivalenței lui anterioare, a ocupat un loc în comisia din Oslo a ce fusese condusă de
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
cu anul 1990, începe să publice sub numele Janusz Korczak, semnând chiar și scrisori personale cu acest nume, fără să renunțe la celelalte pseudonime. Sub numele Hen-Ryk a colaborat cu săptămânalul satiric „Kolce”. Începând cu anul 1901, începe să scrie foiletoane. În 1905 scoate o selecție de foiletoane publicate de el în „Kolce”, sub titlul „Nimicuri”, și romanul „Copiii străzii” [1901]. Bibliografia lui Korczak cuprinde 24 de cărți și peste 1400 de texte tipărite în diverse reviste. S-au păstrat numai
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
numele Janusz Korczak, semnând chiar și scrisori personale cu acest nume, fără să renunțe la celelalte pseudonime. Sub numele Hen-Ryk a colaborat cu săptămânalul satiric „Kolce”. Începând cu anul 1901, începe să scrie foiletoane. În 1905 scoate o selecție de foiletoane publicate de el în „Kolce”, sub titlul „Nimicuri”, și romanul „Copiii străzii” [1901]. Bibliografia lui Korczak cuprinde 24 de cărți și peste 1400 de texte tipărite în diverse reviste. S-au păstrat numai câteva manuscrise, texte dactilografiate și documente, printre
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
este incorectă". În 1893, Paget a ilustrat "Memoriile lui Sherlock Holmes", publicate în "The Ștrand" că episoade adiționale ale "Aventurilor". Cand Șir Arthur Conan Doyle a reluat seria Sherlock Holmes cu românul "Câinele din Baskerville", apărut în "The Ștrand" că foileton între anii 1901-1902, el a cerut în mod expres că Paget să fie ilustratorul. Paget a ilustrat apoi o altă serie de povestiri scurte, grupate ulterior sub denumirea "Întoarcerea lui Sherlock Holmes", în perioada 1903-1904. În total, el a ilustrat
Sidney Paget () [Corola-website/Science/319950_a_321279]
-
în care autorul se declarase împotriva folosirii pornografiei ca un mijloc de publicitate literară, unii scriitori și-au exprimat în iarna anului 1936 satisfacția că Eliade a devenit prima victimă a propriei sale campanii. Criticul Șerban Cioculescu a publicat un foileton intitulat „Fiecare pasăre...” în revista "Adevărul literar și artistic", în care s-a opus judecării operelor literare de pe poziții ideologice sau moralizatoare, scriind că nu se poate face distincție între scriitorii autentici („erotomani”) și oportuniștii amatori de scandal (pornografi) în ceea ce privește
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
un curs despre romantism). Patronează - până la sfârșitul vieții - cenaclul "Sburătorul" și este director al revistei literare "Sburătorul"(1919-1922; 1926-1927). Puțini au avut de la început și într-o măsură atît de hotărâtoare, ca E. Lovinescu, conștiința vocației critice. Adolescent aproape, citise foiletoanele lui Emile Faguet din Revue de deux mondes și crescuse, cum singur mărturisește undeva, cu Criticele lui Maiorescu pe masă. Critica a fost, așadar, pentru el o fatalitate. La vârsta când alți tineri sînt atrași de poezie (de cele mai multe ori
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
ce ține de condiția generală a criticului. E. Lovinescu reprezintă, într-un anumit sens, expresia ei cea mai tragică. Cea dintâi manifestare critică a lui E. Lovinescu e o dizertație asupra Perșilor lui Eschil (o lucrare de seminar publicată în foiletonul literar al Adevărului din 1904, condus de Radu Rosetti). Criticul a debutat, așadar, ca... ploieștean. În studiile sale clasice, tînărul moldovean, copleșit prematur de ideea zădărniciilor lumești, aflase o preocupare spirituală potrivită temperamentului său. Critica aduce cu sine un spirit
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
cam atît. E. Lovinescu, în schimb, crescut în stima și admirația lui Maiorescu, format intelectualicește în spiritul junimismului, va pune prețuirea sa pe singurul teren posibil pentru un critic: acel al ideilor fundamentale. Maiorescianismul său e, deci, structural. Încă din foiletoanele din Epoca despre Sadoveanu și literatura romantică țărănească se observă spiritul Criticelor maioresciene în problemele estetice esențiale. În formația critică a lui Lovinescu au intrat insă și alte elemente. Contactul cu literatura franceză a fost, după acela cu opera critică
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Să reținem, înainte de a vedea mai în-deaproape concepția critică a lui Lovinescu în lungul ei proces de elaborare, cîteva date din viața spirituală a criticului. În anii pregătirii doctoratului, la Paris, colaborează la Convorbirile critice ale lui Mihail Dragomirescu cu foiletoane de un grațios scepticism intintelectual. Acestea vor intra, apoi, în primele volume de "Critice". Lucrarea de doctorat ("Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire") e prefațată de Emil Faguet, punctul de atracție, la acea dată, în viața intelectuală a Parisului. Ca
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
s-a consolidat, ritmul său de lucru e de trei-patru volume pe an. A creat astfel o operă întinsă, neegalată, ca volum, în critica romănească și rar egalată și în ce privește calitatea speculației și a expresiei critice. In ce privește obiectul foiletonului, Lovinescu nu are prejudecăți: scrie despre tot și comentează, la început, orice îi cade sub ochi: Matilde Serao, Panait Cerna, Benvenuto Cellini și I. A. Bassarabescu, Antoi Fogazzaro și Vasile Pop, Contesa Anna de Noailles și Mihail Sadoveanu, într-un
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
poet într-o conversație cu Maiorescu sau Mite Kremnitz. În fapt, "Mite" și "Bălăuca" sînt, într-un chip mai profund, niște opere lirice, și în destinul tragic al poetului criticul își citea propria nefericire. Spre sfârșitul vieții, părăsind aproape de tot foiletonul critic, Lovinescu se dedică studiilor junimiste, și hotărirea sa nu e fără legătură cu temperatura morală a momentului. Agitațiile politice din deceniul al IV-lea îl neliniștesc, și, văzînd ce înfumurate, intolerante confuzii amenință din nou cultura română, criticul se
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Scriitorul își va semna operele cu varianta definitivă "Barbu Delavrancea" (ortografiată la început "„de la Vrancea“", după acel ținut de mare originalitate etno-culturală, de care scriitorul se simțea foarte legat sufletește). În perioada 1880 - 1882, Barbu Ștefănescu publică în "România liberă" foiletoanele intitutale "Zig-Zag", semnând cu pseudonimul "Argus". De acum datează și debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu "" ("România liberă", 9 - 15 martie, 1883), semnată "Argus". După un scurt popas la Paris (1882 - 1884), pentru a-și desăvârși studiile juridice, Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
specific național al literaturii, având în vedere o strictă condiționare socială și istorică. Beneficiind, din epoca studiilor pariziene, și de o serioasă cultură plastică, Delavrancea va realiza în câteva articole și unele observații deosebit de interesante în acest domeniu. Seria de foiletoane din "România liberă" (1883) va reprezenta primul examen al tânărului critic de artă, pe cale de a-și clarifica preferințele și de a-și consolida atitudinile ("Salonul 1883", "Pictura"). Pasionat și entuziast, cronicile de după 1890, semnate "Era Dolce" sau "Viator", vor
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
spectaculoase, atât în timpul vieții scriitorului, cât și în posteritate. Scandalul generat de prefața lui Nae Ionescu la volumul "De două mii de ani" (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenției. Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să aibă succes și ca dramaturg, încă din timpul vieții. După moartea sa prematură în 1945, la nici 38 de ani, el rămâne în
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
este titlul unui volum inedit scris de poeții români Aurelian Titu Dumitrescu (născut la 15 februarie 1956) și Nichita Stănescu (1933 - 1983), apărut în foileton în suplimentul literar al "Scânteii Tineretului" în 1983, și între coperte, cu titlul complet ""Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu"", la editura "Cartea Românească", în 1985. În această carte extrem de interesantă, o carte-încercare, conținând dialoguri, interviuri, poeme, poeme-dialog
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
al Academiei Române în 1886. Tot sub îngrijirea lui au apărut diverse culegeri de acte oficiale referitoare la politica externă a Principatelor Române. Avându-l pe Codrescu redactor, au apărut și câteva ziare, printre cele mai bune ale timpului: „Zimbrul" (1850), „Foiletonul Zimbrului" (1855) și „Buciumul român" (1875). Jurnalist priceput, abil în a se strecura printre opreliștile puse de stăpânire, Codrescu s-a priceput să atragă unii scriitori de valoare și să-și anime publicațiile prin câteva principii democratice. În „Buciumul român
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
perioadă a apărut și "Calendarul Claponului". Ziarul, cu numeroase rubrici scurte și cuprinzătoare, a fost suprimat după numai șase săptămâni. Punându-și în practică experiența gazetărească de până atunci, Caragiale a început, în decembrie 1877, colaborarea la "România liberă", publicând foiletoanele teatrale "Cercetare critică asupra teatrului românesc". La Teatrul Național se prezenta în această perioadă, piesa "", de Alexandre Parodi, în traducerea lui Caragiale. Între anii 1878 și 1881 a colaborat la "Timpul", alături de Eminescu, Ronetti-Roman și Slavici. La 1 februarie 1880
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
dar și în publicații mai obscure cărora nu le-a refuzat sprijinul ("Gazeta săteanului", în care au apărut "" și "La hanul lui Mânjoală"), l-a făcut pe Caragiale să abordeze diverse genuri publiciste precum reportajul și interviul, articole politice și foiletoane cu tematică și alură stilistică diferite: Prin modul de a scrie și prin diversitatea preocupărilor, articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate. O mișcare caracteristică a făcut să alterneze observația de moravuri cu generalizarea și cu construirea
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
fiu", semnată tot "C. Boșcu", purtând indicația „după Petöfi”. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista "Tribuna" din Sibiu îi publică sub pseudonimul "C. Boșcu" (anagrama numelui Coșbuc), snoava versificată "Filosofii și plugarii". Prezentată sub formă de foileton, această snoavă (are peste 350 de rânduri) apare în trei numere consecutive ale revistei (nr. 183-190 din 5/17 decembrie - 8/28 decembrie 1884). G. Coșbuc transmisese vasta compoziție din Cluj, unde se înscrisese la Facultatea de Litere și Filosofie
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
(1896) (în ) este un roman cu tentă patriotică al romancierului francez Jules Verne. Scris în 1894, el a fost publicat în foileton între 1 ianuarie și 15 iunie 1896 în "Magasin d'éducation et de récréation", apoi în format cartonat în același an, conținând ilustrații realizate de Léon Benett. Romanul face parte din seria Călătorii extraordinare. Autorul își exprimă neliniștea în fața progresului
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]