2,594 matches
-
sub aceeași dezinență sensuri funcțional-sintactice diferite: obiectual, agent, instrumental, locativ, temporal, sociativ etc. (Văd o fată, Merg cu o fată, Este iubit de o fată, Merge la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme libere" Morfemele libere caracterizează flexiunea analitică; sub aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar dislocabile prin alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltarea mutațiilor semantice sau valorilor stilistice determinate de funcția sa de sufix augmentativ. Pornind de la substantive feminine, sufixul creează substantive neutre: ladă (F.) lădoi (N.) furcă (F.) furcoi (N.) bubă (F.) buboi (N.) Trecerea la neutru este facilitată de structura fonetică a substantivelor nou create; substantivele caracterizate prin trăsătura semantică+inanimat și terminate în diftongul oi sunt toate neutre altoi, butoi, cimpoi, mușuroi, sloi, soi etc. Dintre masculinele derivate cu sufixul -an, rămâne un termen izolat al opoziției substantivul ciocârlan care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pluralul nu corespunde direct singularului ci rezultă din dominarea masculinului asupra femininului: Sunt ambigene substantivele cărora nu le corespunde un singular în clasa arhigenului. Apartenența substantivelor la cele trei genuri se manifestă în planul expresiei printr-o serie de deosebiri fonetice, morfologice și sintactice. La nivel fonetic, deosebirile sunt relative. Terminația de la singular (echivalentă numai la unele serii de substantive cu dezinența de număr) distinge mai ales substantivele feminine; sunt, în general, specifice substantivelor feminine terminațiile -ă (casă, fată, libelulă, masă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rezultă din dominarea masculinului asupra femininului: Sunt ambigene substantivele cărora nu le corespunde un singular în clasa arhigenului. Apartenența substantivelor la cele trei genuri se manifestă în planul expresiei printr-o serie de deosebiri fonetice, morfologice și sintactice. La nivel fonetic, deosebirile sunt relative. Terminația de la singular (echivalentă numai la unele serii de substantive cu dezinența de număr) distinge mai ales substantivele feminine; sunt, în general, specifice substantivelor feminine terminațiile -ă (casă, fată, libelulă, masă), -ea (perdea, stea), -ià (nuia, raia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a morfemului de plural: i ultrascurt, la masculine (student-studenți) față de i semivocalic, la neutre: seminar-seminarii. Deosebirea dintre substantivele feminine, pe de o parte, și substantivele masculine și neutre, pe de alta, se face, numai în parte, la nivelul dezinențelor de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proprii sau comune) caracterizate prin trăsătura lexical-semantică + uman și substantivele proprii denumind viețuitoare. Înscrise, prin trăsătura semantică lexico-gramaticală de gen, în una din cele trei clase morfologice, substantivele aparținând acestei clase semantice se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive fonetice, morfologice și sintactice. Sub aspect fonetic, substantivele proprii feminine nu cunosc unele alternanțe fonetice din flexiunea cazuală a substantivelor comune: c/č: (N.Ac.) luncă/ (G.D.) lunci(i), dar Anca/Ancăi o/oa: floare/flori(i), dar Floare(a)/Floare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical-semantică + uman și substantivele proprii denumind viețuitoare. Înscrise, prin trăsătura semantică lexico-gramaticală de gen, în una din cele trei clase morfologice, substantivele aparținând acestei clase semantice se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive fonetice, morfologice și sintactice. Sub aspect fonetic, substantivele proprii feminine nu cunosc unele alternanțe fonetice din flexiunea cazuală a substantivelor comune: c/č: (N.Ac.) luncă/ (G.D.) lunci(i), dar Anca/Ancăi o/oa: floare/flori(i), dar Floare(a)/Floare(i). Sub aspect morfologic, substantivele aparținând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin trăsătura semantică lexico-gramaticală de gen, în una din cele trei clase morfologice, substantivele aparținând acestei clase semantice se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive fonetice, morfologice și sintactice. Sub aspect fonetic, substantivele proprii feminine nu cunosc unele alternanțe fonetice din flexiunea cazuală a substantivelor comune: c/č: (N.Ac.) luncă/ (G.D.) lunci(i), dar Anca/Ancăi o/oa: floare/flori(i), dar Floare(a)/Floare(i). Sub aspect morfologic, substantivele aparținând subclasei genului personal reacționează în mod specific la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive invariabile: tei-tei, învățătoare-învățătoare, pronume etc. Dezinențele de singular sunt, în general, condiționate de istoria substantivelor și, de aceea, foarte variate. a. La plural, fiecare clasă de substantive variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența de singular, dezinențe condiționate fonetic (alomorfe) și dezinențe accidentale (explicabile însă prin istoria întrebuințării limbii). Substantivele masculine variabile realizează pluralul exclusiv prin dezinența -i, în diferite variante fonetice: i vocalic (codr-i), i semivocalic (ero-i) și i ultrascurt postconsonatic (pom-i). Substantivele feminine variabile realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural, fiecare clasă de substantive variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența de singular, dezinențe condiționate fonetic (alomorfe) și dezinențe accidentale (explicabile însă prin istoria întrebuințării limbii). Substantivele masculine variabile realizează pluralul exclusiv prin dezinența -i, în diferite variante fonetice: i vocalic (codr-i), i semivocalic (ero-i) și i ultrascurt postconsonatic (pom-i). Substantivele feminine variabile realizează pluralul prin trei dezinențe generale: -e, substantivele cu singularul exprimat prin dezinența -ă (cas-ă/cas-e), i, substantivele cu -e, la singular (cart-e/cărț-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cărț-i) și -le, substantivele, cu dezinența Ø, la singular (nuia/nuie-le, perdea/perde-le, zi/zi-le).Dezinența -le caracterizează numai pluralul substantivelor feminine. Dezinența -i exprimă și pluralul unor substantive feminine cu dezinența -ă la singular, fiind impusă de structura fonetică a temei lexicale; primesc dezinența -i la plural majoritatea substantivelor (reprezentate de termeni lexicali vechi) cu tema terminată în velarele c, g (lunc-ă, dung-ă etc.), care se africatizează (lun¥-i, dun©-i etc.), în spiranta -ș (ușă-uși), în lichida r
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă în mod specific pluralul substantivelor neutre. La feminin aceeași dezinență intervine în situații speciale, când, semantic, substantivele se apropie de clasa substantivelor neutre: vremuri, treburi. Distribuția celor trei morfeme de plural ale neutrului depinde, în mod relativ, de structura fonetică sau morfematică a temei lexicale a substantivelor. Dezinența -i exprimă pluralul substantivelor neutre cu tema lexicală terminată în i (semivocalic), component al diftongului ascendent iu, în care vocala u este dezinență de singular: spațiuspați-i, sigiliusigili-i, teritoriu-teritori-i etc. Primesc dezinența -uri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexicală de singular terminată în vibranta -r, precedată de diferite consoane: filtru/filtr-e, pupitru/pupitr-e, membru/membr-e, trimestru/trimestr-e etc.; substantivul lucru face excepție; primește la plural dezinența -uri: lucr-uri; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul fonetic -aj (sufix lexical sau fără caracter morfematic): arbitraj/arbitraj-e, sondaj/sondaj-e, abataj/abataj-e, personaj/personaj-e etc.; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul - ism, morfem lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tema lexicală de singular terminată în grupul fonetic -aj (sufix lexical sau fără caracter morfematic): arbitraj/arbitraj-e, sondaj/sondaj-e, abataj/abataj-e, personaj/personaj-e etc.; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul - ism, morfem lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la infinitiv, prin sufixul -et(ăt): strigăt/strigăt-e, geamăt/gemet-e, plesnet/plesnet-e, foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la infinitiv, prin sufixul -et(ăt): strigăt/strigăt-e, geamăt/gemet-e, plesnet/plesnet-e, foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e; • substantive formate prin sufixul -ment(mânt): clasament/clasament-e, plasament/plasament-e, tratament/tratament-e, așezământ/așezămint-e etc. și substantive cu tema lexicală de singular terminată în grupuri fonetice identice (total sau parțial) cu aceste sufixe: accident-accident-e, talent-talent-e, mormânt-mormint-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e; • substantive formate prin sufixul -ment(mânt): clasament/clasament-e, plasament/plasament-e, tratament/tratament-e, așezământ/așezămint-e etc. și substantive cu tema lexicală de singular terminată în grupuri fonetice identice (total sau parțial) cu aceste sufixe: accident-accident-e, talent-talent-e, mormânt-mormint-e etc. Observații: Întrebuințat la plural, cu sens lexical schimbat metonimic, substantivul pământ, cu aceeași structură fonetică, primește dezinența -uri: pământ-uri. De la seriile corelative de dezinențe ale opoziției de număr
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tratament-e, așezământ/așezămint-e etc. și substantive cu tema lexicală de singular terminată în grupuri fonetice identice (total sau parțial) cu aceste sufixe: accident-accident-e, talent-talent-e, mormânt-mormint-e etc. Observații: Întrebuințat la plural, cu sens lexical schimbat metonimic, substantivul pământ, cu aceeași structură fonetică, primește dezinența -uri: pământ-uri. De la seriile corelative de dezinențe ale opoziției de număr, unele substantive deviază, exprimând unul din sensurile gramaticale de număr prin câte două dezinențe: Masculine: singular: -Ø/-e: flutur/flutur-e, șoarec/șoarec-e, ciorchin/ciorchin-e plural: -i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural’, în plan semantic, ci reprezintă termeni izolați ai opoziției. Prin aceasta, ca și prin sensul substantivelor în structura cărora intervine, dezinența -uri nu încetează a fi o dezinență specifică substantivelor neutre. În realizarea opoziției semantice singular-plural, prin natura lor fonetică, dezinențele de număr determină o serie de modificări în structura fonetică a morfemului-rădăcină. Prin această interdependență fonetică între morfemul-rădăcină și morfemul-dezinență, alternanțele fonetice care intervin în structura rădăcinii întăresc opoziția singular-plural. Alternanțe consonatice (cele mai frecvente); caracterizează mai ales, substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceasta, ca și prin sensul substantivelor în structura cărora intervine, dezinența -uri nu încetează a fi o dezinență specifică substantivelor neutre. În realizarea opoziției semantice singular-plural, prin natura lor fonetică, dezinențele de număr determină o serie de modificări în structura fonetică a morfemului-rădăcină. Prin această interdependență fonetică între morfemul-rădăcină și morfemul-dezinență, alternanțele fonetice care intervin în structura rădăcinii întăresc opoziția singular-plural. Alternanțe consonatice (cele mai frecvente); caracterizează mai ales, substantive masculine și, mai rar, substantive feminine: c/¥: copac/copaci, bancă/bănci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în structura cărora intervine, dezinența -uri nu încetează a fi o dezinență specifică substantivelor neutre. În realizarea opoziției semantice singular-plural, prin natura lor fonetică, dezinențele de număr determină o serie de modificări în structura fonetică a morfemului-rădăcină. Prin această interdependență fonetică între morfemul-rădăcină și morfemul-dezinență, alternanțele fonetice care intervin în structura rădăcinii întăresc opoziția singular-plural. Alternanțe consonatice (cele mai frecvente); caracterizează mai ales, substantive masculine și, mai rar, substantive feminine: c/¥: copac/copaci, bancă/bănci z/j: obraz/obraji g/©: fag
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu încetează a fi o dezinență specifică substantivelor neutre. În realizarea opoziției semantice singular-plural, prin natura lor fonetică, dezinențele de număr determină o serie de modificări în structura fonetică a morfemului-rădăcină. Prin această interdependență fonetică între morfemul-rădăcină și morfemul-dezinență, alternanțele fonetice care intervin în structura rădăcinii întăresc opoziția singular-plural. Alternanțe consonatice (cele mai frecvente); caracterizează mai ales, substantive masculine și, mai rar, substantive feminine: c/¥: copac/copaci, bancă/bănci z/j: obraz/obraji g/©: fag/fagi, creangă/crengi t/ț: student
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ștr : astru/aștri Alternanțe vocalice; caracterizează mai ales substantive feminine și, mai rar, masculine: ea/e: perdea/perdele, stea/stele ia/ie: nuia/nuiele, băiat/băieți oa/o: moară/mori, privighetoare/privighetori a/ă: mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii substantivelor. Intră, însă, în subclasa substantivelor cu flexiune neregulată substantivele care prezintă modificări în structura rădăcinii fără legătură directă cu opoziția de dezinență. Se cuprind aici substantive caracterizate prin alternanțe fonetice motivate exclusiv istoric: masă-mese, fată-fete
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii substantivelor. Intră, însă, în subclasa substantivelor cu flexiune neregulată substantivele care prezintă modificări în structura rădăcinii fără legătură directă cu opoziția de dezinență. Se cuprind aici substantive caracterizate prin alternanțe fonetice motivate exclusiv istoric: masă-mese, fată-fete și substantive cu rădăcini diferite ca dezvoltare, explicabile, de asemenea, exclusiv prin istoria limbii: om-oameni, noră-nurori, soră-surori, cap-capete. La aceste substantive, opoziția de număr este marcată, în planul expresiei concomitent prin dezinențe: -ă/-e, -ă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramatical. În același timp, la vocativ, dezinența cazuală iese din sincretismul număr-caz; flectivul substantivelor în vocativ prezintă o dezinență de număr și una de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu „victoria” dezinenței cazuale: fetiț-o, dar fetiț-e + lor. La substantivele masculine două sunt dezinențele specifice de vocativ: -e și -ule, în distribuție defectivă; la unele substantive nu se pot înlocui una
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Fac excepție substantivele terminate în -u; acestea primesc dezinența -ule: Radule, Mihule, Gelule, Puiule etc. Substantivele comune cu dezinența de singular -e au vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale, întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]