2,730 matches
-
ocupă Oradea și întreg ținutul pe care-l vor stăpâni până în anul 1692. În anul 1703 izbucnește o mișcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea. Târgurile din jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din interiorul fortificației și răsculații lui Rákóczi. Meritele orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mișcării rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea. Viața economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meșteșugurile
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
păstrat „"Istoria războiului din 1877-1878, ruso-româno-turc"”, concepută și predată sub formă de lecții la Scoala Superioară de Război. Ca senator, de mai multe ori a luat poziție în problemele întăririi capacității defensive a României, combătând ideea cu privire la inutilitatea și periculozitatea fortificațiilor ce se executau pentru apărarea țării la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.
Ștefan Fălcoianu () [Corola-website/Science/304972_a_306301]
-
papii medievali nu era în stare să își exercite suveranitatea în mod efectiv, dat fiind diferitele presiuni din decursul timpului, așa că Statul papal nou apărut a prezervat vechea moștenire longobardă a multor comitate și marchizate reduse, fiecare axat în jurul unei fortificații. Pepin a confirmat donațiile sale la Roma în 756, iar în 774 fiul său Carol cel Mare a reiterat condițiile Donației pepiniene.
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
acestui program a fost reprezentată de construirea de mici bunkere cu trei ambrazuri în partea din față. Zidurile cazematelor aveau doar 50 cm grosime și construcțiile nu ofereau niciun fel de protecți împotriva gazelor de luptă. Soldații care deserveau aceste fortificații aveau un spațiu limitat de cazare, care nu era dotat cu paturi, ci cu hamace. În zonele cu cea mai bună vizibilitate, erau construite cazemate cu turele blindate pentru observație. Toate aceste construcții au fost considerate depășite în momentul în
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
a fost executat de unitățile "Grenzwacht" - trupe de frontieră care acționau în Rhineland imediat după remilitarizarea regiunii. Bunkerele au fost contruite în imediata vecinătate a frontierelor. Programul „Limesului” a fost declanșat ca urmare a ordinului dat de Hitler pentru întărirea fortificațiilor de pe granița vestică a Germaniei. Cazematele construite începând cu 1938 erau mult mai puternice. Fiecare bunker tip 10 construit în această fază a necesitat folosirea a peste 287 m de beton, cam aceiași cantitate necesară pentru construirea unui mic bloc
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
încheierea programului de construcție. Au fost construite 3.4741 de cazemate tip 10 de-a lungul întregii Linii Siegfried. Construcția avea o cameră centrală care putea adăposti 10 - 12 soldați și era prevăzută cu ambrazuri în trepte îndreptate spre spatele fortificației și altele, aflate la 50 cm mai sus, îndreptate în lateral și în față, prevăzute cu mitraliere, fiecare dintre aceste două serii de ambrazuri fiind deservite de căi de acces separate. Întreaga structură era prevăzută cu o serie de ambrazuri
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
terenul favoriza astfel de construcții, au fost săpate șanțuri antitanc umplute cu apă. Industria germană nu era capabilă să livreze un număr atât de mare de blindaje necesare pentru montarea armelor în bunkere, ceea ce a făcut ca valoarea militară a fortificațiilor să fie redusă. Blindajul era prevăzut pentru ambaruzurile și pentru turelele tunurilor care asigurau apărarea cu o rază de acoperire de 360. Germania a fost dependentă de uzinele metalurgice din alte state pentru a-și asigura necesarul de aliaje (în
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
Liniei Siegfried au fost practic anulate de uriașa superioritate aeriană a Aliaților. Chiar în timpul construcției bunkerelor devenise evident că blindajele și zidurile de beton nu vor rezista noilor tipuri de arme. În momentul în care Linia Siegfried a fost reactivată, fortificațiile au fost completate cu mici cazemate din beton armat „Tobruk” (numite așa după numele portului libian Tobruk), care urmau să fie ocupate de un singur soldat. În august 1944 au izbucnit primele lupte de-a lungul Liniei Siegfried în regiunea
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
au rămas în spatele liniilor lor defensive, ceea ce a permis trupelor germane să se atace fără probleme Polonia. La încheierea războiului, forțele Aliaților au pierdut mai mult timp decât era necesar pentru pregătirea atacului împotriva a ceea ce părea o linie de fortificații greu de cucerit, ceea ce a oferit un răgaz germanilor pentru a efectua diverse manevre pe frontul de răsărit. În perioada postbelică, nemeroase secțiuni ale Liniei Siegfried au fost demolate prin explozie. De asemenea, s-a trecut la deminarea câmpurilor minate
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
fost Capitală Europeană a Culturii împreună cu orașul Luxemburg. Sibiul și împrejurimile sale sunt una din cele mai vizitate zone din România. Centrul istoric este unul dintre cele mai bine păstrate locații istorice din țară. Multe din zidurile și sistemele de fortificații sunt menținute într-o stare foarte bună. Centrul istoric este în proces de a fi înscris în lista patrimoniului UNESCO.. În Sibiu se găsesc muzee care cuprind colecții de artă, pictură, arte decorative, antropologie, istorie, arheologie, istoria tehnologiei și științe
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
asalt Sturmtiger au fost construite între august și decembrie 1944, majoritatea folosind șasiul tancurilor Tiger I avariate și, ulterior, recuperate de pe câmpul de luptă. Sturmtiger urma să fie folosit ca un tun de asalt greu, pentru a sprijini infanteria împotriva fortificațiilor. Când primele vehicule au fost construite însă, situația strategică se schimbase complet, armata germană fiind implicată aproape exclusiv în operațiuni defensive. Trei companii Panzer au fost create special pentru a folosi vehiculele Sturmtiger: "Panzer Sturmmörser Kompanien" (abreviat:PzStuMrKp) (Compania blindată
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
construită în secolul XV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Amplasată pe o înălțime în partea de sud-vest a satului Bălcaciu, este o clădire gotică care a suferit în secolul XIX modificări, fiind ridicat un nou turn la 1856, din fortificația veche a bisericii păstrându-se un reduit situat deasupra corului gotic și descărcat pe exterioare construite din zidărie de piatră și cărămidă. Biserica a fost prevăzută cu două curtine de ziduri dispuse concentric, astfel în prima fază (a doua jumătate
Biserica fortificată din Bălcaciu () [Corola-website/Science/323795_a_325124]
-
de apărare de tip „coajă”, adică cu zidărie doar pe cele trei laturi exterioare, latura interioară fiind lăsată liberă. Curtina exterioară a fost prevăzută cu cămări pentru familiile din Bălcaciu, iar turnurile erau prevăzute cu metereze pentru arme de foc. Fortificația era prevăzută cu fântână adâncă de 25 m, cuptor de pâine, râșnițe, ateliere de reparații sau anexe pentru depozite de alimente, fiind pregătită să reziste unor asedii îndelungate. Fiind unul din cele mai întărite ansambluri de acest gen din zonă
Biserica fortificată din Bălcaciu () [Corola-website/Science/323795_a_325124]
-
sau anexe pentru depozite de alimente, fiind pregătită să reziste unor asedii îndelungate. Fiind unul din cele mai întărite ansambluri de acest gen din zonă, biserica fortificată din Bălcaciu demonstrează puterea materială a comunității locale, care a ridicat și întreținut fortificația.
Biserica fortificată din Bălcaciu () [Corola-website/Science/323795_a_325124]
-
au distrus baldachinul lui Octavian, dar pe el nu l-au găsit. Octavian, cu câțiva soldați rămași în viața, a reușit să se ascundă într-o mlaștină. În partea de sud a câmpului de luptă, Antoniu a luat cu asalt fortificațiile lui Cassius și i-a cucerit cu ușurință tabăra. Cassius a pierdut 9000 de oameni. Octavian pierduse de 2 ori mai mulți. Câmpul bătăliei, fiind imens și acoperit de nori de praf, Cassius nu și-a dat seama ce se
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
război, generalul Gheorghe Slăniceanu: „"Școala militară de infanterie și cavalerie era organizată până acum în prevederea ca ofițerii ieșiți din această școală să posede elementele trebuitoare pentru a putea servi în toate armele, precum și partea teoretică din cursurile de artilerie, fortificație și mai cu seamă cursul complementar de matematici, fiind predate pe baze mult superioare pentru această școală. Pe de o parte aceste cursuri ocupau fără vreun folos real timpul elevilor ce se destinau infanteriei și cavaleriei, împovărându-i cu lucrări
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
algebră superioară, geometrie analitică și în spațiu, calcul integral și diferențial, geometrie descriptivă, plane cotale și ordine de arhitectură, mecanică rațională, fizică generală, chimie generală, limba franceză, limba germană și scrimă. În ceilalți ani ofițerii-elevi de geniu aveau următoarele cursuri: fortificații, construcții, topografie, științe aplicate, mecanică aplicată, artă militară, artilerie, drept internațional, limba franceză, limba germană, hipologie, scrimă. Educația și nivelul de cunoștințe acumulat de către absolvenții școlii a făcut ca, deși armele infanterie și geniu aveau o pondere redusă în efectivele
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
Zbruci a împărțit teritoriile Poloniei și Lituaniei (Galiția și Podolia). În 1434 a fost fondat Voievodatul Podoliei cu centrul la Camenița. De-a lungul râului Zbruci a fost construită una din liniile de apărare împotriva invaziilor turco-tătare. Au fost realizate fortificații. La vărsarea Zbrucilor în Nistru, regele Ioan III Sobieski (1674-1696) a construit Cetatea Sf. Treime din Okopî - cunoscută prin drama Nie-Boska komedia (Comedia Nedivină) a lui Zygmunt Krasiński (1812-1859). Între anii 1772 și 1793 râul Zbruci a fost frontiera între
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
joncțiunea cu cealaltă armată. Decius, care a devenit mai târziu împărat între 249 - 251, a reușit să-i respingă pe carpi din Dacia romană, a încercat să depresurizeze fără succes și Philippopolisul, însă a fost nevoit să se retragă în fortificația lui Trebonianus. Orașul asediat a cedat în vara anului 250. Următoarea confruntare dintre romani și goți a avut loc în vara anului 251, în care cad pe câmpul de luptă atât Decius cât și fiul său. Trebonianus a salvat cu
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
din 206 monede de argint, dintre care 189 denari de la Clodius Albinus la Gardian III și cinci antoninieni de la Trebonianus Gallus. Pe teritoriul localității Apoldu de Jos a fost semnalată o biserică cu hramul "Sfântului Toma", anul 1384 și o fortificație în jurul bisericii, în anul 1658, când trupele principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea ocupă și jefuiesc întregul ansamblu. Apoldu de Jos a aparținut până în anul 1876 de Scaunul Miercurea, unitate administrativă componentă a organismului de administrare al sașilor transilvăneni, numit
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]
-
locuite de tătarii și ciuvașii sedentari. Pentru a opri jafurile, nogaii au fost dislocați și au fost înlocuiți cu calmîci. Mai târziu, în zonă s-au așezat tătari, ruși și ciuvași, ei participând la ample lucrări de construire a unor fortificații pentru apărarea granițelor de sud. După constituirea hanatului, trupele căzăcești tătare au apărat teritoriul Kazanului de atacurile nogailor. Sursele medievale rusești afirmă că în hanat erau vorbite cel puțin cinci limbi. Cea mai importantă era limba tătară, iar limba tătară
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
și au chemat în ajutor un prinț din Hanatul Astrahanului - Yadegar Moxammad - și pe nogai. Forțele lui Ivan cel Groaznic au atacat hanatul în 1552 și au asediat Kazanul. După înfrângerea trupelor tătare, rușii au incendiat mai multe castele și fortificații din hanat. După două luni de asediu și după distrugerea zidurilor de apărare ale Kremlinului pe 3 octombrie, rușii au cucerit orașul. Numai o parte a apărătorilor au reușit să scape din orașul înfrânt, cei mai mulți fiind uciși după cucerirea orașului
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
vor fi tratați ca atare. Celor care refuză li s-a dat patru zile să plece din oraș. Ca urmare, circa 500 de locuitori (200 britanici și 300 canadieni) s-au alăturat forțelor defensive. Carleton a tratat punctele slabe ale fortificațiilor orașului: a ridicat două baricade și palisade de bușteni de-a lungul malului fluviului Sfântul Laurențiu, în interiorul ariei de acoperire a tunurilor; și-a pus forțele pe poziții defensive de-a lungul zidurilor și baricadelor interioare și s-a asigurat
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
folosită pentru a trage înspre oraș, dar avariile produse au fost de mică anvergură. Montgomery a realizat că este într-o situație foarte dificilă, întrucât pământul înghețat împiedica săparea tranșeelor, iar în lipsa armamentului greu este imposibil să se pătrundă prin fortificațiile orașului. Contractele soldaților lui Arnold expirau la sfârșitul anului, iar din coloniile rebele nu venea niciun fel de muniție. Mai mult, era foarte probabil ca întăririle britanice să sosească în primăvară, astfel încât el trebuia fie să acționeze, fie să se
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
un nou plan; acesta impunea două atacuri diversioniste asupra zidurilor vestice ale Quebecului, conduse de Jacob Brown și James Livingston, în vreme ce vor fi pregătite două atacuri complexe în periferiile orașului. Arnold avea să conducă un atac pentru a trece prin fortificațiile din nordul orașului de jos, iar Montgomery avea să urmeze cursul fluviului Sf. Laurențiu la sud de oraș. Cele două forțe urmau să se întâlnească în periferiile de jos ale orașului și să lanseze un asalt combinat în orașul de
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]