KorAP: Find »[drukola/base=fotograf & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...129 >

3,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749

chiar m-a îndrăgit și voia să mă facă să renunț la planul meu macabru, încercând să mă convingă că «duminicile» sunt minunate... Sau că putem face șapte duminici pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se mai simtă singur cu un bătrân ramolit, arțăgos și încăpățânat ca mine, închis în el pentru vecie, nedispus

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau în recuzita lor un panou de mucava cu două tălpici de lemn. Pe el

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
proză (așa își subintitulează cartea) și a forțat ficțiunea. în loc să-și lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se sinucidă, celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199

este ceva cale și de aceea am insistat mai departe și am citit următorul titlu: Raluca, fata cu fundul perfect „Raluca Olariu, sau 'fata cu fundul perfect', este una dintre cele mai sexy clujence ale momentului. Într-un timp record, fotograful Dan Oprea, de la studioul MirageDO, a realizat nu mai puțin de cinci pictoriale cu acest model neconvențional, plin de viață și dispus la orice.” Se vede că orașul acesta Cluj are rezerve inepuizabile, ca spre mândria țării noastre în lume

Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

întoarcă în Capitală, a doua zi după semnarea decretului, la 1 februarie. Sosește, împreună cu Principele moștenitor, pe vaporul Don Luiz, care intră maiestos, către căderea serii, în estuarul Tagelui. Familia regală, membrii Guvernului, doamnele de onoare, intimii Palatului, gazetari și fotografi așteaptă la stația fluvială. E o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748

mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii. De ce ai renunțat la meserie? Dar tu, de ce ai renunțat la avocatură? O meserie așa bănoasă, frumoasă... -... și devreme acasă, îl completă

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
faci degeaba, ca orice sinucigaș umil și anonim, despre care vor apărea doar trei rânduri pe pagina a patra în gazeta locală de mâine, iar slujnicele și gospodinele vor comenta la promenada de duminică, chiar aici, în parcul municipal, «Spânzurarea fotografului ăla de venea cu leul în parc, Karl sau Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
chiar m-a îndrăgit și voia să mă facă să renunț la planul meu macabru, încercând să mă convingă că «duminicile» sunt minunate... Sau că putem face șapte duminici pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se mai simtă singur cu un bătrân ramolit, arțăgos și încăpățânat ca mine, închis în el pentru vecie, nedispus

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau în recuzita lor un panou de mucava cu două tălpici de lemn. Pe el

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
proză (așa își subintitulează cartea) și a forțat ficțiunea. în loc să-și lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se sinucidă, celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444

mai văzut de atunci. M-am Întrebat chiar dacă nu Încerca să facă bani de pe urma mea. — E un afacerist cu grozav de multă imaginație. Ar escroca pe oricine. Dar poate nu pe dumneata. Uite ce idee ne-a venit, ca afacere. Fotografii aeriene ale vilelor de la țară. Apoi comis-voiajorul apare cu pozele - nu doar negativele, ci poza developată - și le dă o ofertă pachet. Identificăm copacii și arbuștii din jurul locului și le punem semne cu numele, frumos, În latină și engleză. Oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]