2,694 matches
-
Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga Din coș până-n covată, Din covată până sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
298Omul ca dobitocul, cel mai slab se supune la jug, cel mai tare nici cunoaște ce e jug. 299Omul cu cap ușor se-nvîrtește ca un mosor. 300Omul când doarme ca un mort se-nțelege. 301Omul la tinerețe ca calul fără frâu. 302Omul la bătrâneță de tot se oțețește, ca vinul din butie când pe sfârșit este. 303Omul mai slab ca o floare și mai tare ca o piatră. 304Omul neînțelegător, ca un vas găurit, în care orice bagi curge pe jos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
individ ori grup de indivizi să-și salveze propria viață. Ideea era că individul va învăța să se apere singur și că în cele din urmă forțele care în mod normal ar încerca să-l înrobească ar fi ținute în frîu de cunoașterea faptului că un om, ori un grup, nu ar putea fi împins mai departe de această limită. Așadar s-a stabilit un echilibru între guvernanți și guvernați. S-a dovedit că mai e nevoie și de un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nemuritor conferise întotdeauna dinamism încrederii lui în sine. Și firește mai era acea dezvoltare cu adevărat supranormală, multiseculară a personalități lui, o manifestare electrică, anormală a nimbului, pe care nu-l putea suprima, dar întotdeauna ― sau aproape ― o ținuse în frîu printr-o înfățișare modestă. Dezvăluindu-i întreaga forță, atunci cînd oamenii o căutau, nu izbutise decît să-i facă să-l simtă străin de ei. Iată o reacție primejdioasă, care necesita o modificare imediată. Spuse: ― Bine, dar e ridicol. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PĂRU. BARCA LUI DE SALVARE NU MAI PUTEA FI ÎN INTERIORUL MAȘINII STRĂINE, SE GÎNDI ÎNCRUNTÎNDU-SE UȘOR LA ACEASTA ȘI APOI OBSERVĂ ALTCEVA. NU ERA DECÎT O SINGURĂ NAVĂ. DAR ATUNCI UNDE ERAU CELELALTE SUTE DE NAVE? Își ținu în frîu o emoție crescîndă, dîndu-și seama de ce se întîmplă. Procesul de relaxare acționa cum trebuie. Sau cel puțin acționase într-o oarecare măsură. Ființele-păianjen izbutiseră să-l readucă pe barca lui de salvare, dar dominația asupra lui era întreruptă parțial; așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se înălța deasupra orizontului un soare strălucitor. Pe pămînt, de jur-împrejurul lui erau cutii și lăzi de ambalaj, mai multe mașinării și patru bărbați care dormeau liniștiți. Cel mai aproape de el se afla Gil Neelan. Hedrock își ținu din nou în frîu mintea, gîndindu-se cu disperare: "Potolește-te, prostule, e doar o imagine, o plăsmuire pe care ți-au băgat-o în creier. Gil e pe nisip, pe o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
după el», spune poetul Matthias Claudius. „Și limba este foc!” Apostolul Iacob ne avertizează cu insistență: «Căci toți greșim în multe privințe. Dacă cineva nu greșește cu cuvântul, este un om desăvârșit, capabil să-și înfrâneze tot trupul. Dacă punem frâul în gura cailor, ca să ne asculte, le conducem tot trupul. Iată, chiar și corăbiile, deși sunt așa de mari și purtate de vânturi puternice, sunt conduse de o cârmă foarte mică, după cum vrea cel care le conduce. Tot așa și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe celălalt, am atârnat poza unui deșert gălbui, cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente ca să-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire față de alte vânători era că, acolo, animalul nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mîrșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se întîmpla și cu bătrânii. Nu mai puteau să-și ofere nimic la vârsta lor, în azil, în schimb le rămânea golul lăsat de trecutul de care se despărțiseră; el era hrană vie pentru imaginația lor. Puteau să-și dea frâu liber închipuirii, să mintă, să viseze, să-și remodeleze amintirile, de parcă timpul era de ceară, și se fereau cu grijă să se mire de alții pentru ca la rândul lor să fie crezuți. Numai când apărea Arhivarul deveneau reticenți și stânjeniți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu mâna stângă și însușindu-și colierul cu dreapta. Se retrase. Se gândi că evenimentele semănau cu o scenă din jefuirea unui oraș antic: o orgie condusă nu de poftă, ci de lăcomie, participanți cu chipuri schimonosite de zgârcenie, dând frâu liber unei dorințe care fusese înăbușită vreme de decenii. Deodată fu împins din nou înainte: sosise un nou grup de tâlhari, care se îndrepta spre scări. Salam fu prins în mulțimea care cobora pe scări: se răspândise zvonul că angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că a înțeles asta.“ OK, ai primit mesajul cuvânt cu cuvânt. Îmi pare rău că ți-am dat vești proaste. Cel mai rău era că nu putea să-l contrazică. Secretarul de stat adjunct avea dreptate: trebuia să țină în frâu aceste violențe. Și știa în ce lumină proastă ar apărea dacă s-ar afla că s-a angajat într-o aventură bazată pe o speculație care implica anagrame și modele în ceramică. Cu toate astea, era sigură că acele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sănătății era, își dădea el seama, consumul prea susținut de produse ale Paradisului. Dar mai erau și alte motive mai subtile. Mama sa devenea din ce în ce mai îndrăzneață și pornită pe față împotriva lui. Îi era imposibil s-o mai țină în frâu. Se alăturase poate vreunui grup marginal de extremă dreaptă care o făcea să fie beligerantă și ostilă. În orice caz, era evident că de o bucată de vreme susținea în bucătăria ei cafenie o campanie împotriva disidenților, punându-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Oh, Iisuse, spuse pasărea, imitându-i perfect vocea. Cum te cheamă? — Hai să mergem, zise Vasco. — Jamie, spuse Jamie. — Bună, Jamie. Eu sunt Gerard, zise pasărea. — Bună, Gerard. — În regulă, spuse Vasco. Acum, să mergem. Asta depinde de cine ține frâiele, zise Gerard. — Trebuie să ne ținem de program, Dolly, spuse Vasco. — Ei bine, cel mai bun prieten al unui băiat e mama lui, zise pasărea, cu o voce ciudată. — O cunoști pe mama? întrebă Jamie. Nu, băiete, spuse Dolly. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și Zeliha, mama și fiica, Încruntându-se una la alta, gata să se ia la ceartă, Însă ezitând să Înceapă lupta. Zeliha a fost prima care și-a ferit privirile. Știind prea bine ce greșeală imensă ar fi făcut dând frâu liber furiei În fața mamei sale, se sili să zâmbească și Încercă să dea un răspuns, deși unul ocolit. — Erau super-reduceri la bazar azi, am cumpărat un serviciu de cești de ceai. Sunt absolut superbe! Sunt cu steluțe aurite și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi au aterizat la San Francisco. Imediat ce au intrat În aeroport Rose a fost cuprinsă iarăși de febra cumpărăturilor: bunătățuri pentru drum. Fusese atât de nefericită cu firimiturile servite la primul zbor, Încât luase frâiele problemei În propriile ei mâni. Deși Mustafa Încerca din răsputeri să-i explice că Turkish Airlines, spre deosebire de zborurile locale din America, aveau să servească o grămadă de delicatese, voia să se pună la adăpost În privința asta Înainte să se Îmbarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Deliberată Amânare a Durerii. Principiul DAD era aplicat fiecărui moment al vieților lor. Dacă, de pildă, se Întâmpla ca una din fete să se Împiedice și să se julească Într-o cameră Învecinată cu a lui, Își ținea plânsul În frâu, Își apăsa strâns mâna pe rană, cobora În vârful picioarelor până În bucătărie sau În grădină, se asigura că era destul de departe ca să nu poată fi auzită, și abia atunci, abia acolo, dădea drumul unui plâns Îndurerat. Sub toate astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nikita, vizitiul, era ocupat cu aprinsul pipei. După ce îndeplini acest lucru, se întoarse țeapăn către Ulitin, îndepărtându-se în același timp de tânărul bărbat, luând o postură complicată și arogantă. ă Unde mergem astăzi, înălțimea voastră? întrebă Nikita, în timp ce apucă frâiele. Ulitin avu impresia că detectă un ton ironic în politețea țăranului. ă La Optina Pustin. ă Optina Pustin? Nikita repetă numele uimit. Lăsă din nou frâiele jos. ă Da. ă E cale lungă. ă știu. De aceea nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
postură complicată și arogantă. ă Unde mergem astăzi, înălțimea voastră? întrebă Nikita, în timp ce apucă frâiele. Ulitin avu impresia că detectă un ton ironic în politețea țăranului. ă La Optina Pustin. ă Optina Pustin? Nikita repetă numele uimit. Lăsă din nou frâiele jos. ă Da. ă E cale lungă. ă știu. De aceea nu trebuie să mai zăbovim nicio clipă. ă S-ar putea să nu ajungem până la lăsarea serii. ă Eu cred că vom ajunge. ă Dacă e furtună, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
grăbim, spuse Ulitin. Nikita se uită la adjunctul magistratului investigator pentru ceva vreme, ca și cum acesta tocmai rostise o prostie incomensurabilă. Ridică din umeri și apucă hățurile din nou, scuturând din cap și lăsând energia uimirii sale să treacă jos în frâie. Cei doi cai trăgeau greu înspre zi, neghezându-și îndărătnicia înapoi către vizitiu. § Când primii fulgi le-au atins fața, Nikita se întoarse, cu aceeași mișcare bățoasă pe spate, către Ulitin. Dar nu spuse nimic. Niciunul nu scoase vreo vorbă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe celălalt, am atârnat poza unui deșert gălbui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente ca să-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire față de alte vânători era că, acolo, animalul nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mârșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se întâmpla și cu bătrânii. Nu mai puteau să-și ofere nimic la vârsta lor, în azil, în schimb le rămânea golul lăsat de trecutul de care se despărțiseră; el era hrană vie pentru imaginația lor. Puteau să-și dea frâu liber închipuirii, să mintă, să viseze, să-și remodeleze amintirile, de parcă timpul era de ceară, și se fereau cu grijă să se mire de alții pentru ca la rândul lor să fie crezuți. Numai când apărea Arhivarul deveneau reticenți și stânjeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
afară, la lumina soarelui, va clipi din ochi și va zice «unde naiba am nimerit?»“ „Mititelul-mititica. Și nici nu l-o fi cunoscând Încă pe domnul Garamond. Haide, să facem proba numărătorii.“ Număram pe Întuneric ținându-ne de mână. Dădeam frâu liber imaginației. Acel Ceva era un lucru adevărat, care, născându-se, avea să dea sens tuturor poveștilor născocite de diabolici. Bieți diabolici, care-și pierdeau nopțile simulând nunți chimice, Întrebându-se dacă n-o să iasă cu adevărat aur de optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
foarte bun. — Nu mulțumită ție, ținu să precizeze Fran. Reporterul tău era atât de dornic să obțină povestea înaintea noastră, că a fost cât pe-aci să o ratăm amândoi din cauza lui. Jack zâmbi. — E greu să-i ții în frâu pe tinerii ăștia năvalnici. Ar face orice pentru o poveste. Cum obișnuiai să faci și tu, dacă-mi amintesc bine. Ridică șmecherește din sprânceană. — Îți mai amintești fustița de piele pe care-o purtai când ieșeai la un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]