5,247 matches
-
au reușit să unifice Italia. În 1025, franco-normanzii invadează Sicilia, iar în 1091 obțin controlul asupra peninsulei în fața germanilor și reușesc să-i alunge pe arabi din Sicilia, deși în 1282 prin celebra răscoală "Vesperi Siciliani", sicilienii îi alungă pe franci. Totuși, anumite zone, ca Napoli, își păstrează autonomia. De asemenea, prin 1150, multe din orașele din nord și centru, printre care Milano, Genova, Pisa, Florența, Veneția și Roma, s-au organizat ca niște comunități separate. În 1152, Sfântul Imperiu Romano-German
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
izolate (Exarhatul de Ravenna) și a dus la începutul sfârșitului unității politice a peninsulei pentru următorii 1.300 de ani. Regatul lombard a fost ulterior absorbit de Imperiul Franc al lui Carol cel Mare la sfârșitul secolului al VIII-lea. Francii au contribuit și la formarea Statului Papal în Italia centrală. Până în secolul al XIII-lea, politica italiană a fost dominată de relațiile dintre împărații Sfântului Imperiu Roman și papalitate, majoritatea orașelor-state italiene implicându-se în conflict, fie de partea primului
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
și de alte regate care au existat pe teritoriul Imperiului Otoman, prezentând și istoria babilonienilor, asirienilor și seleucizilor, care nu fuseseră tratate până atunci istoriografia islamică. Ea prezintă și istoria unor populații care nu sunt de origine turcă, între care francii, armenii, indienii și chinezii. În tratatul său, Müneccimbașı urmează metoda utilizată în istoriografia islamică de Ibn Khaldun, indicându-și sursele, pe care le supune unei analize critice. O lucrare importantă a lui Müneccimbașı este "Hasia", un comentariu al tratatului de
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
Totuși Bouteflika este puțin câte puțin îndepărtat de pe scena politică, pe care o părăsește în 1981. El este adus în fața comisiei de disciplină a FLN și anchetat de către Curtea de Conturi. El a deturnat echivalentul a 60 de milioane de franci, bani publici pe care i-a depus în două conturi în Elveția. Alege și el să plece în exil în Elveția. Se întoarce în Algeria în ianuarie 1987 și participă în 1989 la Congresul de FLN, care îl alege membru
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
Francul francez (simbol: ₣, prescurtat F, FF, Fr, FRF) a fost unitatea monetară a Franței, a Monacoului și, împreună cu peseta spaniolă, a Andorrei, până la adoptarea monedei unice, euro. Deși o piesă monetară purtând denumirea de „franc” sau „franc călare” (în ) existase de la
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
Francul francez (simbol: ₣, prescurtat F, FF, Fr, FRF) a fost unitatea monetară a Franței, a Monacoului și, împreună cu peseta spaniolă, a Andorrei, până la adoptarea monedei unice, euro. Deși o piesă monetară purtând denumirea de „franc” sau „franc călare” (în ) existase de la 5 decembrie 1360, "francul francez" nu a fost unitate monetară (monedă) unică a Franței decât între 7 aprilie 1795 și 31 decembrie 1998 (și unitate monetară a comună a Andorrei și a Monacoului). A
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
Francul francez (simbol: ₣, prescurtat F, FF, Fr, FRF) a fost unitatea monetară a Franței, a Monacoului și, împreună cu peseta spaniolă, a Andorrei, până la adoptarea monedei unice, euro. Deși o piesă monetară purtând denumirea de „franc” sau „franc călare” (în ) existase de la 5 decembrie 1360, "francul francez" nu a fost unitate monetară (monedă) unică a Franței decât între 7 aprilie 1795 și 31 decembrie 1998 (și unitate monetară a comună a Andorrei și a Monacoului). A succedat livrei
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
F, FF, Fr, FRF) a fost unitatea monetară a Franței, a Monacoului și, împreună cu peseta spaniolă, a Andorrei, până la adoptarea monedei unice, euro. Deși o piesă monetară purtând denumirea de „franc” sau „franc călare” (în ) existase de la 5 decembrie 1360, "francul francez" nu a fost unitate monetară (monedă) unică a Franței decât între 7 aprilie 1795 și 31 decembrie 1998 (și unitate monetară a comună a Andorrei și a Monacoului). A succedat livrei tournois, care era unitatea de cont a Vechiului
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
nu a fost unitate monetară (monedă) unică a Franței decât între 7 aprilie 1795 și 31 decembrie 1998 (și unitate monetară a comună a Andorrei și a Monacoului). A succedat livrei tournois, care era unitatea de cont a Vechiului Regim, francul nefiind atunci decât o monedă de calcul. La 1 ianuarie 1999, francul a devenit "o diviziune națională" a monedei unice europene, euro. La 1 ianuarie 2002, "francul francez" a încetat, în totalitate, să mai fie unitate de cont, înainte de a
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
aprilie 1795 și 31 decembrie 1998 (și unitate monetară a comună a Andorrei și a Monacoului). A succedat livrei tournois, care era unitatea de cont a Vechiului Regim, francul nefiind atunci decât o monedă de calcul. La 1 ianuarie 1999, francul a devenit "o diviziune națională" a monedei unice europene, euro. La 1 ianuarie 2002, "francul francez" a încetat, în totalitate, să mai fie unitate de cont, înainte de a-și înceta cursul legal, la 17 februarie 2002, dată la care a
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
Monacoului). A succedat livrei tournois, care era unitatea de cont a Vechiului Regim, francul nefiind atunci decât o monedă de calcul. La 1 ianuarie 1999, francul a devenit "o diviziune națională" a monedei unice europene, euro. La 1 ianuarie 2002, "francul francez" a încetat, în totalitate, să mai fie unitate de cont, înainte de a-și înceta cursul legal, la 17 februarie 2002, dată la care a fost înlocuit de "euro", devenit monedă unică, monedele metalice și bancnotele de franci francezi fiind
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
ianuarie 2002, "francul francez" a încetat, în totalitate, să mai fie unitate de cont, înainte de a-și înceta cursul legal, la 17 februarie 2002, dată la care a fost înlocuit de "euro", devenit monedă unică, monedele metalice și bancnotele de franci francezi fiind demonetizate. La 5 decembrie 1360, primii franci au fost bătuți la Compiègne, pentru a ajuta la plata răscumpărării regelui Ioan al II-lea al Franței, cunoscut sub numele de Ioan cel Bun (în ), care fusese capturat de englezi
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
mai fie unitate de cont, înainte de a-și înceta cursul legal, la 17 februarie 2002, dată la care a fost înlocuit de "euro", devenit monedă unică, monedele metalice și bancnotele de franci francezi fiind demonetizate. La 5 decembrie 1360, primii franci au fost bătuți la Compiègne, pentru a ajuta la plata răscumpărării regelui Ioan al II-lea al Franței, cunoscut sub numele de Ioan cel Bun (în ), care fusese capturat de englezi, la 19 septembrie 1356, în "bătălia de la Poitiers". Denumit
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
au fost bătuți la Compiègne, pentru a ajuta la plata răscumpărării regelui Ioan al II-lea al Franței, cunoscut sub numele de Ioan cel Bun (în ), care fusese capturat de englezi, la 19 septembrie 1356, în "bătălia de la Poitiers". Denumit franc à cheval (în română: « "franc călare" »), este vorba despre un "écu", emis în 3 milioane de exemplare, de 3,87 grame de aur fin și care valora o livră tournois sau 20 de sols. Pe aversul monedei, regele este reprezentat
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
de luptă, înarmat cu un scut împodobit cu o "floare de crin" și învârtind o spadă deasupra capului. Armura calului este și ea împodobită cu flori de crin. Circular, este gravată inscripția: • , în română: « Ioan, prin grația lui Dumnezeu, regele francilor ». Deși, în limba franceză cuvântul « franc » semnifică « liber », este mai probabil că denumirea monedei provine, pur și simplu, de la această inscripție. În 1385, francul este bătut cu imaginea noului rege Carol al VI-lea. Pe o piesă de 3,06
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
împodobit cu o "floare de crin" și învârtind o spadă deasupra capului. Armura calului este și ea împodobită cu flori de crin. Circular, este gravată inscripția: • , în română: « Ioan, prin grația lui Dumnezeu, regele francilor ». Deși, în limba franceză cuvântul « franc » semnifică « liber », este mai probabil că denumirea monedei provine, pur și simplu, de la această inscripție. În 1385, francul este bătut cu imaginea noului rege Carol al VI-lea. Pe o piesă de 3,06 grame de aur, monarhul este reprezentat
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
cu flori de crin. Circular, este gravată inscripția: • , în română: « Ioan, prin grația lui Dumnezeu, regele francilor ». Deși, în limba franceză cuvântul « franc » semnifică « liber », este mai probabil că denumirea monedei provine, pur și simplu, de la această inscripție. În 1385, francul este bătut cu imaginea noului rege Carol al VI-lea. Pe o piesă de 3,06 grame de aur, monarhul este reprezentat "în picioare", Această monedă este denumită franc à pied, în românește: "franc în picioare". În 1575, regele Henric
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
simplu, de la această inscripție. În 1385, francul este bătut cu imaginea noului rege Carol al VI-lea. Pe o piesă de 3,06 grame de aur, monarhul este reprezentat "în picioare", Această monedă este denumită franc à pied, în românește: "franc în picioare". În 1575, regele Henric al III-lea, cere să se bată un franc de argint de 14,18 grame cu titlul de 833‰, valorând 20 de sols și patru deniers, adică o valoare ușor superioară unei "livre tournois
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
VI-lea. Pe o piesă de 3,06 grame de aur, monarhul este reprezentat "în picioare", Această monedă este denumită franc à pied, în românește: "franc în picioare". În 1575, regele Henric al III-lea, cere să se bată un franc de argint de 14,18 grame cu titlul de 833‰, valorând 20 de sols și patru deniers, adică o valoare ușor superioară unei "livre tournois". În același timp, se bat subdiviziuni ale francului: "demi-franc" (în română: « jumătate de franc ») și
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
III-lea, cere să se bată un franc de argint de 14,18 grame cu titlul de 833‰, valorând 20 de sols și patru deniers, adică o valoare ușor superioară unei "livre tournois". În același timp, se bat subdiviziuni ale francului: "demi-franc" (în română: « jumătate de franc ») și "quart de franc" (în română : « sfert de franc »). Henric al III-lea creează și un "écu de aur", care valora 3 livre tournois, ca unitate monetară de cont. Regele Henric al IV-lea
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
un franc de argint de 14,18 grame cu titlul de 833‰, valorând 20 de sols și patru deniers, adică o valoare ușor superioară unei "livre tournois". În același timp, se bat subdiviziuni ale francului: "demi-franc" (în română: « jumătate de franc ») și "quart de franc" (în română : « sfert de franc »). Henric al III-lea creează și un "écu de aur", care valora 3 livre tournois, ca unitate monetară de cont. Regele Henric al IV-lea emite, în 1586, o declarație prin
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
de 14,18 grame cu titlul de 833‰, valorând 20 de sols și patru deniers, adică o valoare ușor superioară unei "livre tournois". În același timp, se bat subdiviziuni ale francului: "demi-franc" (în română: « jumătate de franc ») și "quart de franc" (în română : « sfert de franc »). Henric al III-lea creează și un "écu de aur", care valora 3 livre tournois, ca unitate monetară de cont. Regele Henric al IV-lea emite, în 1586, o declarație prin care interzicea baterea francului
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
titlul de 833‰, valorând 20 de sols și patru deniers, adică o valoare ușor superioară unei "livre tournois". În același timp, se bat subdiviziuni ale francului: "demi-franc" (în română: « jumătate de franc ») și "quart de franc" (în română : « sfert de franc »). Henric al III-lea creează și un "écu de aur", care valora 3 livre tournois, ca unitate monetară de cont. Regele Henric al IV-lea emite, în 1586, o declarație prin care interzicea baterea francului. Doar subdiviziunile acestuia pot fi
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
franc" (în română : « sfert de franc »). Henric al III-lea creează și un "écu de aur", care valora 3 livre tournois, ca unitate monetară de cont. Regele Henric al IV-lea emite, în 1586, o declarație prin care interzicea baterea francului. Doar subdiviziunile acestuia pot fi bătute în continuare. Această decizie a fost luată întrucât monedele erau adesea pilite, pentru a se sustrage mici cantități de argint. Regele Ludovic al XIII-lea cere să se emită monede de « demi-franc » și de
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
acestuia pot fi bătute în continuare. Această decizie a fost luată întrucât monedele erau adesea pilite, pentru a se sustrage mici cantități de argint. Regele Ludovic al XIII-lea cere să se emită monede de « demi-franc » și de « quart de franc », respectiv de 7,094 g și de 3,547 grame de argint cu titlul de 833‰. Ludovic al XIII-lea hotărăște să se reformeze sistemul monetar în 1640, iar la 23 decembrie 1641, regele dispune emiterea unei frumoase monede de
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]